Andrei Daniel Gheorghe

Domnule președinte, Onorat auditoriu, Doamnelor și domnilor, Stimați colegi,

Voi prezenta, așa, niște concluzii după Centenarul Marii Uniri.

Iată, s-au împlinit 100 de ani de la Marea Unire, un eveniment așteptat, mai mult sau mai puțin, de către unii sau de către alții, și începem să ne punem din nou niște întrebări asupra proiecției de viitor a României.

Acum 100 de ani, generația idealului național, din care făceau parte Ion I.C. Brătianu, Vintilă Brătianu, Take Ionescu, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod, Vasile Goldiș, Nicolae Iorga, Barbu Delavrancea, chiar și bătrânul Petre Carp și mulți alți lideri ai românilor care au contribuit la Marea Unire, a știut să lupte până la capăt și să ducă la împlinirea unui ideal istoric, un ideal multisecular al neamului românesc – reîntregirea națională.

Dar care este astăzi, la 100 de ani după Regele Ferdinand și Regina Maria, obiectivul nostru de țară? Cum arătăm noi acum, la Centenarul Marii Uniri? Din păcate, arătăm mai curând ca o națiune dezbinată, o națiune împărțită, o națiune fragmentată și care se regăsește tot mai greu în ceea ce înseamnă perspectiva unui proiect de țară, a unui obiectiv pe termen lung care să poată să poziționeze România intern, dar mai ales internațional.

Acum 23 de ani, în întâlnirea de la Snagov, s-a stabilit, ca prioritate națională, integrarea în Uniunea Europeană și în NATO. Acest lucru s-a realizat de către reprezentanții clasei politice atât de dreapta, cât și de stânga, indiferent de afiliere, până în anul 2007.

Apoi, în contextul modernizării și dezvoltării României, din păcate, considerăm că unul din marile eșecuri ale acestei perioade de aproape 30 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989 îl reprezintă infrastructura și dezvoltarea uman-edilitar-socioeconomică a României, integrată ca o națiune puternică, o națiune care să poată avea un cuvânt de spus în Europa și în lume.

România de azi, așa cum o vedem, poate să joace un rol important în lume. Poate să fie o forță în Europa. Poate să aibă un cuvânt de spus peste tot în lume.

Cred că e evident – principalul obiectiv național astăzi, la 100 de ani de la clipa istorică a reîntregirii naționale, îl reprezintă reîntregirea cu Republica Moldova.

Republica Moldova este parte din România, face parte din trupul țării unit cu România, cu Regatul României Regelui Ferdinand, acum 100 de ani, în 1918.

Dar oare mai avem astăzi acei lideri precum Iorga, precum Averescu? Avem acei prieteni precum era generalul Berthelot? Avem acei vizionari precum Brătianu sau precum liderii religioși Iuliu Hossu și Miron Cristea?

Sunt întrebări pe care trebuie să ni le punem și întrebări care sunt esențiale pentru noi și pentru viitorul României.

Evident, România trebuie să joace un rol în lume. România trebuie să treacă de acest prag al autosuficienței și al incapacității de a se dezvolta ca o națiune demnă, ca o națiune care își spune propriul său cuvânt, atât în ceea ce înseamnă politica sa națională, cât și în context european.