Anghel Stanciu

Domnule președinte, Onorat prezidiu,

Distinse doamne și distinși domni deputați, Domnilor miniștri,

Și, la sugestia domnului Pambuccian, domnule Nicolăescu,

Evident că noi suntem și am fost, Parlamentul, niște buni samariteni și vrem să fie bine, ca să nu ne fie rău.

De aceea, colegii mei au votat în comisie ca un tânăr să poată beneficia, practic, de burse, pentru că bursa nu trebuie s-o vedem numai ca fiind masă și casă, bursa trebuie s-o vedem ca ansamblul cheltuielilor, cu salariile profesorilor, căldură, cu spații, cu tot, și să urmeze a doua facultate, cum

ar fi Academia de Poliție, cum ar fi Academia Militară, cum ar fi cea de la Serviciul de Informații.

Eu i-am întrebat pe colegii mei – în dorința de a vota alături de ei, pentru că am votat împotrivă –, bine, dar de ce să dăm voie numai la una? El termină construcțiile și și-aduce aminte că ar fi un bun polițist. După ce face încă patru ani la poliție, și-aduce aminte că ar fi un bun marinar, că a văzut el că cineva a ajuns foarte sus cu marina și vrea s-o urmeze și pe-aceea. Și pe urmă își mai aduce aminte că bunicul său a fost la artilerie și vrea s-o urmeze și pe-aceea.

Și, atunci, le-am spus, domnilor, în prima fază a avut acces la o bursă. Prin această bursă, statul, care nu este obligat – atenție! – să finanțeze decât învățământul general obligatoriu, statul nu este obligat, prin lege, să finanțeze învățământul superior, dar face acest lucru din impozitele noastre, ale tuturor, ca să beneficieze apoi de o forță de muncă calificată.

Dar aceluia, după ce termină patru ani, i se deschide apetitul pentru a învăța. În prima fază, el a înlocuit un tânăr care ar fi avut acces, pe primul după linie, și care ar fi rămas în domeniul respectiv. În a doua fază, mai dă încă unul afară, da?, și consumă resurse.

De aceea, vă rog să decideți, suntem buni samariteni cu cei care nu s-au orientat profesional foarte bine până la 18 ani sau suntem buni samariteni cu cei care s-au orientat, vor să intre, dar se-mpiedică de cei care sunt studenți perpetuu.

Nu vreau, domnule președinte, să reiterez acel laitmotiv pe care îl știți cu toții, că primii trei ani sunt grei, nu, primii cinci ani sunt grei, până ajungi în anul trei.

Or, eu zic că România nu-și poate permite, cel puțin în acest moment, să irosească resurse financiare în detrimentul altor tineri, spre a satisface capriciile unora care vor patru ani, plus patru ani, plus patru ani, ca să încheie toate... Deci e o discriminare. Dacă sunt două, trebuie să fie trei, dacă sunt trei, trebuie să fie patru...

Așa că vă propun să nu votăm o astfel de chestiune, pentru că suntem darnici cu banii celorlalți.

Hai să plătim noi, din Parlament. Să vedem câți sunt în această situație.

Ca atare vă recomand, ca un cadru didactic care are 40 de ani în învățământ, să nu deschidem cutia Pandorei. Vă mulțumesc pentru atenție.