Marin Burlea

Domnule președinte, Onorat prezidiu, Stimați colegi,

În data de 18 noiembrie 2014 am decis, din motive strict personale și după foarte atentă chibzuință, să-mi dau demisia din Partidul Național Liberal și să solicit să activez în Uniunea Națională pentru Progresul României – UNPR.

Rămân atașat principiilor care au stat la baza construcției din care am candidat și care și-a propus, cred eu, nu să lupte împotriva unui om, ci să facă o viață mai bună milioanelor de români deja amăgiți de felul în care arată țara lor.

Am căutat în politică forța și voința de a moderniza România, așa cum liberalii au făcut-o în perioada interbelică.

Ca medic și pediatru, poate chiar mă plasez într-o zonă inocentă a politicii românești, bazată pe construcție, și nu pe distrugere, pe solidaritate, și nu pe dezbinare.

Prefer să ajut oamenii, nu numai pe cei din Iași, ci pe toți românii care ar putea avea nevoie de mine. Doresc să contribui la o legislație care să susțină familia și, în același timp, trag un semnal de alarmă că este necesară o legislație, chiar urgentă, pentru redresarea natalității în România, pentru că, fără o evoluție demografică pozitivă, orice strategie de dezvoltare este iluzorie.

În viața unui om politic apar momente de cumpănă în continuarea drumului ales, care nu au legătură cu viața publică, nu au relevanță pentru cetățenii simpli, ci țin de intimitatea vieții de partid. Ca în orice altă activitate, caracterul acestor decizii este unul personal și nu afectează implicarea profesională și asumarea responsabilităților. Omul nu se schimbă, depășește momentul și muncește mai departe.

Păstrez respect și admirație tuturor colegilor mei liberali. Rămân un partener loial al tuturor colegilor mei din Iași, indiferent de culoarea politică, pentru realizarea marilor proiecte ale regiunii.

Sunt la dispoziția concetățenilor mei care m-au trimis în Parlamentul României.

Vă mulțumesc.