Corneliu Vadim Tudor

Domnule președinte, Onorați colegi,

Astăzi este pe cale să se producă un precedent periculos pentru viața parlamentară din România. Știam de intențiile domnului Dan Voiculescu, care vrea să conducă Senatul și în lipsă, și am râs de ele. Opiniile domnului Dan Voiculescu pe mine mă interesează foarte puțin. Nu i-am fost subordonat la Securitate, nu am nevoie de posturile lui de televiziune – să se spele cu ele pe cap! –, dar vorbim de moralitate în politică. Vrând-nevrând, mă văd nevoit să-i dau dreptate lui Traian Băsescu, care acuza soluția imorală. Cum, domnilor? Vasăzică, s-a ajuns până aici, are cineva țâfnă, are cineva orgolii maladive și blochează activitatea Senatului în ultima sesiune, când avem atâtea probleme?!

Dar e vorba și de o chestiune juridică, nu numai morală. Imoralitatea unora dintre colegii care se supun orbește stăpânului absolut al acestui partid reiese și din ceea a discutat un senator cu colega noastră Verginia Vedinaș în urmă cu o săptămână. I-a spus: „Nu sunt probleme, nu contestăm protocolul, totul este în regulă.” Verginia Vedinaș vă poate depune mărturie.

Noi avem un protocol semnat de doi președinți de partid, votat și de Biroul permanent al Senatului în februarie 2008, și de plenul Senatului – este aici. Oare semnătura doamnei Daniela Popa poate fi anulată de semnătura domnului, altfel onorabil și pus într-o situație ingrată, Sabin Cutaș? Nu are nicio valoare președinta pentru care dumneavoastră ați riscat spargerea partidului? Ținem minte cu toții cum se scanda: Popa, Popa! Mă așteptam să vină popa cu cădelnița cu tămâie pe acolo... De altfel, o doamnă pe care eu o simpatizez. Nu-i cer nimic.

Partidul Conservator vrea să revină la un protocol pe care în februarie 2006 nu l-a semnat. Îl am aici. Protocolul din februarie, algoritmul, de altfel, din februarie 2006, unde pentru Partidul Conservator sunt trecute numele Sabin Cutaș și Gheorghe Constantin, când Domnia Sa era la Partidul Conservator, l-ați denunțat și pe acela, îl denunțați și pe acesta. Dar hotărâți-vă, pentru Dumnezeu! Noi, în imensa majoritate, suntem țărani români la prima sau la a doua generație, suntem țărani și avem o judecată foarte sănătoasă și pragmatică. Genul acesta de comportament nu s-a mai văzut în politica românească, domnilor! Dar, mă rog, nu vreau să vă fac eu dumneavoastră acum educație, nici morală, dar, când mi-aduce mie atingere, ca persoană, ca șef de partid, și când aduce atingere și Partidului România Mare, dați-mi voie să vă spun răspicat ce mă deranjează. Vorba lui Bismarck, lovesc și eu când sunt lovit, dar sper să nu se ajungă în această situație de contondență politică sau pamfletară.

Acest partid se aștepta să denunț și eu protocolul din februarie 2008, dar uite că nu l-am denunțat, domnule Cutaș. De ce să-i fac eu jocul și mendrele lui Dan Voiculescu? Că asta este la urma urmei. Domnia Sa a vrut să înghită prin absorbție Partidul România Mare, domnul senator Gheorghe Funar știe, a înțeles greșit Domnia Sa, și eu am zis pardon, scuzați, bonsoar, nu servim așa ceva – într-o manieră mai plastică, ce-i drept –, și s-a supărat foarte tare. Eu am mai avut ieșiri din acestea, unele pe care le regret, într-adevăr – sunt pamfletar, este o specie literară veche de sute de ani –, și față de domnul Ion Iliescu, și față de domnul Ion Solcanu, și față de amicul meu din tinerețe, Răzvan Theodorescu, și față de un alt amic, Adrian Păunescu, în fața unora am prezentat scuze, poate unii au greșit și ei față de mine, oameni suntem, ne-am împăcat, dar de aici și până la a arunca în aer un protocol și a bloca lucrările Senatului, pentru că ele nu vor fi deblocate, este mult.