Mircea Dan Geoană

Domnule președinte,

Stimate colege și stimați colegi,

Este una dintre acele legi care reprezintă arhitectura statului român modern și european. Este o lege care trebuia să fie adoptată în urmă cu mai bine de șapte ani de zile.

Suntem, astăzi, ultima țară din Uniunea Europeană care adoptă legea care guvernează relația dintre Guvern și Parlamentul național pe problematică europeană. Această întârziere, pe care o consider în continuare nepermisă și nejustificată, este, poate, una dintre explicațiile pentru slaba noastră performanță ca noi membri ai Uniunii Europene. Și sper ca adoptarea acestei legi în formula examinată și reexaminată de către noi, de către Președintele României, de către Guvernul României să aducă acel element indispensabil de control și supraveghere parlamentară asupra procesului pe care România trebuie să-l deruleze ca un membru deplin, influent, respectat și capabil să se bucure de beneficiile integrării europene de care, din păcate, în acești ultimi ani de zile, ne-am bucurat prea puțin.

Aș dori, de asemenea, să aduc în atenția dumneavoastră, pentru o discuție care, probabil, va continua, faptul că această lege, atât de necesară, nu rezolvă o problemă de fond pe care România o are în continuare de rezolvat: cine angajează răspunderea statului român pe probleme fundamentale legate de problematica europeană? De exemplu: cine a aprobat, fără să aibă un vot și o aprobare din partea Parlamentului național, intrarea României în „pactul fiscal”? Cine aprobă în acest stat al nostru calendarul cu privire la aderarea eventuală a României la moneda euro? Cine își poate permite astăzi ca, în condițiile în care România este deja membră a Semestrului Economic European, Parlamentul național să nu modifice legislația prin care se construiește bugetul de stat? Pentru că Guvernul României, astăzi, alături de celelalte 27 de state ale UE, trimite o schiță de buget la Bruxelles pentru anul următor încă din luna aprilie, mai sau iunie a anului curent.

De aceea, aș vrea, domnule președinte, stimate colege, stimați colegi, să înțelegem că avem în continuare de rezolvat o problemă fundamentală. Politica europeană nu este politică externă, dragii mei colegi și dragele mele colege. Este, în principal, o problemă de politică internă. De aceea, acest joc de competiție și concurs de frumusețe între cine reprezintă România la Consiliul European este, din punctul meu de vedere, o problemă secundară față de fondul problemei. Cine dă mandat decidenților români să angajeze statul român în probleme fundamentale, care ne afectează pe toți ca cetățeni români, în primul rând, și, după aceea, europeni?

Și să vă pun o ultimă întrebare: cine va angaja și cu ce mandat va angaja statul român atunci când, în câteva luni de zile, după alegerile germane, vom fi chemați să răspundem la întrebarea: vrem un stat supranațional, un stat federal la nivel european sau nu? Unde se va așeza România în această dezbatere fundamentală, fără implicarea Parlamentului și a dezbaterii cu cetățenii? Aceste teme sunt atât, atât de importante.