Tudor Barbu

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Am să încerc să fiu cât se poate de scurt, deși aș fi tentat să vorbesc cel puțin jumătate de oră pe tema asta, ca cetățean al republicii – și fac precizarea pentru a fi bine înțeles –, nu ca senator, nu ca persoană aleasă într-un colegiu. Ca cetățean, sunt stupefiat! Pentru că doi oameni pe care eu îi respect foarte tare și de la care, cu certitudine, am de învățat, colegul Șerban și colegul Ghișe, au spus că documentul pe care îl vom supune la vot este ori o tâmpenie – cu care, în mare parte, sunt de acord la ceea ce a spus domnul Ghișe –, ori conține o impunere complet aberantă în ceea ce privește statul de drept, democrația și statutul Parlamentului ca unic for legiuitor în România – și sunt perfect de acord cu domnul senator.

Păi, dacă este așa, de ce îl votăm?! Ne aude lumea, ne aude presa, ne aud cele 15, 18, 25, 13 – depinde de republică – milioane de electori. Ne aud! Și se întreabă: păi, dacă știu și ei că acolo sunt lucruri care vin împotriva noțiunii firești, logice de Parlament liber, care conțin inadvertențe..., pe care nu și le dorește domnul senator Ghișe, dar le

votează... Întrebarea este: de ce noi, ca senatori, acceptăm un astfel de document?! Asta e prima parte.

Și a doua, unde voi fi foarte scurt, eu vreau să spun – și acum reîmbrac, metaforic, haina de senator – că, dacă nu era Traian Băsescu, altfel ar fi arătat compoziția Parlamentului României acum, când vorbim, altfel ar fi arătat România – și aici fiecare înțelege ce dorește – și altfel ar fi arătat discuția de azi privitoare la un cvorum!

Într-o republică, cu problemele pe care le are România, să vorbești de scoaterea definitivă a cvorumului, să lași 8%, 3%, 18%, 52% din electori să decidă lucruri foarte importante – că la referendum nu te duci cu prețul la ceapă în toamnă, te duci cu lucruri foarte importante, uneori vitale pentru viitorul unei generații sau a două generații –, să lași chestia asta scăpată de sub controlul unui cvorum, într-o țară în care totul... Așa a gândit – Dumnezeu să-l odihnească! – profesorul meu Iorgovan, pe care l-a invocat colega Anghel. A gândit, împreună cu Constituanta din 1990–1991, că țara are nevoie de o majoritate de 50% – de la primar, consiliu județean și până la președinte de republică –, tocmai pentru că trebuie să învățăm democrația pe care am uitat-o 50 și ceva de ani în bezna comunistă. Iar acum vorbim cu o nonșalanță alarmantă despre scoaterea totală a cvorumului! Pe mine mă alarma și 30%! Dar ce să mai spun?! Înțeleg că sunt făcute cărțile poate chiar pentru niciun cvorum.

Repet, Comisia de la Veneția lucrează la Veneția. Am fost și eu acolo, e minunat, și la Veneția, și în clădirea comisiei. Am avut privilegiul ca jurnalist să discut cu oamenii din comisia aceea. Dar comisia este în Veneția, nu e la Ciulnița!