Ion Iliescu

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Aș dori să prezint în cadrul acestei declarații politice o situație care mi se pare deosebit de gravă. Este vorba de intenția Guvernului de a crea o nouă structură în cadrul Sistemului Energetic Național printr-o ordonanță de urgență – se pare că este programată chiar în cursul acestei săptămâni –, este vorba de scindarea Sistemului Energetic Național și gruparea într-o structură de sine stătătoare a celor mai importante și rentabile unități de producție: este vorba de hidrocentralele de la Porțile de Fier și de marile grupuri termoenergetice din Oltenia, care însumează cam 60% din producția de energie a țării, restul rămânând în nu știu ce cadru, în ce context. Mi se pare hazardată o asemenea măsură și problematică, în general, funcționarea în aceste condiții, în viitor, a Sistemului Energetic Național.

De altfel, structura actuală și funcționarea Sistemului Energetic Național, inclusiv constituirea în timp și existența astăzi a unei structuri parazite care se ocupă cu vânzarea, cumpărarea și vânzarea de energie, ar merita, într-adevăr, o analiză mai serioasă. Energia este un produs care nu se stochează, care se produce și se consumă în același timp, concomitent. Care este rațiunea apariției unei structuri care nu are nicio legătură nici cu producția, nici cu transportul, nici cu consumul de energie? Adică s-a creat un grup de afaceriști care ridică în mod artificial prețurile la energia furnizată către consumatori, indiferent că ei sunt privați, casnici sau industriali. Și de ce este nevoie de așa ceva, de intermediari, când energia, odată produsă, merge prin toată rețeaua și ajunge la consumator, iar, pe bază de contract, acesta se...

Sistemul putea să-și creeze o formulă comercială dacă se ridicau probleme în raporturile cu beneficiarii, cu plata curentului, dar nu știu să fi apărut asemenea probleme. Este o creație cu totul artificială și o afacere care produce înstrăinarea unor venituri și numai perturbări în funcționarea sistemului. De aceea, cred că ar merita, într-adevăr, o analiză de fond. Dacă se pune problema unor privatizări în asemenea sisteme, se privatizează managementul unităților, nu unitățile de producție. Așa se procedează chiar în țările mari producătoare de energie: și în Franța, și în Germania, și în alte țări cu puternice sisteme energetice. Dacă vrem să vedem cum funcționează în momentul de față Sistemul Energetic Național, ce probleme de structură, de organizare, de conducere se pot ridica și ce ameliorări, ce îmbunătățiri pot fi aduse, se impune, într-adevăr, o analiză serioasă, dar așa ceva nu se rezolvă printr-o ordonanță de urgență.

Ar trebui convocați, într-adevăr, cei mai buni specialiști ai țării, din diverse generații, cei care sunt funcționali astăzi, alții care au lucrat în acest sistem – și avem o armată de specialiști –, care au și proiectat aceste sisteme, care le-au construit, care le-au exploatat, și să vedem împreună, ținând seama de experiența internațională a țărilor membre ale Uniunii Europene, ce îmbunătățiri pot fi aduse. Dar să le rezolvăm pe picior printr-o ordonanță de urgență, mi se pare și contrar spiritului legii. Ce înseamnă ordonanță de urgență? Ordonanța de urgență trebuie să fie impusă de o situație excepțională care cere măsuri urgente și care nu trebuie să mai aștepte procedura de trecere prin Parlament a unei asemenea decizii. Ordonanța de urgență presupune chestiuni care necesită o urgență în probleme minore, dar nu în probleme de fond, de structură a unui Sistem Energetic Național, deci când este vorba de domenii strategice ale economiei naționale. Mi se pare că este un exces de zel și de ignorare a locului și rolului ordonanțelor de urgență în sistemul nostru legislativ.