Dan Coman Șova

## Domnule președinte,

Stimați colegi,

Aș vrea să înțelegem foarte corect ce voi spune, pentru că sunt un proeuropean convins, dar în același timp – și aici vin și vorbesc despre negocierile pe care le-a făcut Guvernul – nu pot să nu remarc un lucru foarte simplu.

De la 1 ianuarie 2007, de când România a intrat în Uniunea Europeană, intrarea noastră ne-a costat plăți directe către Uniunea Europeană în sumă de peste 4 miliarde de euro: 1,1 miliarde de euro în 2007, 1,1 miliarde de euro în 2008, 1,4 miliarde de euro în 2009 și tot 1,4 miliarde de euro în 2010. Sunt 4 miliarde de euro.

În același timp, capacitatea de negociere a guvernelor României privind modul de repartizare a fondurilor de la Comunitatea Europeană pentru perioada 2007–2013 a fost total defectuoasă. „Povestea” conform căreia nu suntem capabili să accesăm fonduri este și rămâne, din punctul meu de vedere, o poveste. Dacă o să ne uităm la ce s-a negociat în Consiliul European, vom vedea că sunt miliarde de euro care nu vor putea fi accesate niciodată de România pentru simplul motiv că nu se potrivesc acestei țări. Deci avem o problemă la nivelul negocierii.

De asemenea, nu pot să nu remarc că Reprezentanța României la Bruxelles, cea care ar trebui să negocieze, să formuleze rezerve, nu face absolut nimic. Dacă reprezentanții Guvernului îmi pot menționa o singură rezervă formulată la un act european de către Reprezentanța României la Bruxelles, eu m-aș bucura. În timp ce Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia formulează o mulțime de rezerve în interesul țării lor, la noi nu se face acest lucru.

Și aș vrea să vă dau o cifră. Avem 4 miliarde de euro plăți directe. Știți care sunt sumele efectiv plătite din fonduri europene? Nu mă refer la cele angajate sau contractate. Sumele efectiv plătite în România din fonduri europene de la

1 ianuarie 2007 până astăzi sunt 38 de milioane de euro. 38 de milioane de euro, după plăți directe de 4 miliarde de euro!

Și vin și întreb: care este capacitatea de negociere a Guvernului României? Dacă sumele intrate de la Uniunea Europeană reprezintă mai puțin de 1% din plățile directe, ce să înțeleg, că singurul avantaj al României din intrarea în Uniunea Europeană este liberalizarea într-o oarecare formă a pieței muncii și furnizarea către piața europeană a celei mai ieftine forțe de muncă?

Și aș vrea să mai semnalez un lucru. Se tot vorbește despre criză, despre măsuri de austeritate, despre criza economică din toată Europa. M-am uitat, de curiozitate, la cele mai afectate țări de criză în afara României, adică Portugalia, Italia, Grecia, Spania și Irlanda. În aceste țări, prețurile la hrană, bunuri de larg consum, energie casnică, electricitate, carburanți sunt mai mici sau, în cel mai bun caz, egale cu cele din România.

Nu am să vă plictisesc cu toate cifrele, dar cel mai mic salariu minim pe economie – și am să vi-l dau pe cel mai mic – este în Portugalia, 525 de euro pe lună, culminând cu Irlanda, 1.400 de euro pe lună este salariul minim pe economie, după eventualele scăderi.