Corneliu Bichineț

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Atunci când vorbesc despre încercările umane, despre speranță și credință, mai toți gânditorii îl menționează pe sărmanul și credinciosul Iov din Biblie. Iov, căruia boli cumplite îi măcinau trupul și îi chinuiau sufletul, Iov care n-a încetat să creadă, deși dintr-un om bogat a ajuns om sărac, Iov care n-a încetat să creadă, deși, pe rând, și-a pierdut părinții, fiii, apropiații.

Poporul român, românii, atunci când au o greutate, o încercare, spun: „Am trecut o cumpănă.” Cumpănă care este valabilă și la ins, și la poporul în întregimea sa.

Cea mai cumplită cumpănă, uneori fatală, este atunci când omul se îmbolnăvește. Și auzim deseori: „Dacă mai întârziam trei zile, muream. Dacă nu venea salvarea la timp sau dacă medicii nu erau pricepuți, îmi pierdeam viața.”

În afară de cumpăna aceasta, care privește sănătatea, este o alta, a doua ca gravitate, este cumpăna pierderii libertății.

În general, noi îi stigmatizăm pe cei care se află în detenție, deși ar trebui să fim mai nuanțați cu aprecierile, pentru că acolo se află oameni care au săvârșit o greșeală și dau socoteală. Și greșeala aceea îi urmărește tot restul vieții, pentru că societatea nu este pregătită și nici nu acceptă toleranța, nici nu încearcă asumarea celor care, după detenție, vin acasă. În mod cert există viață și după pușcărie. Nu discut despre greutatea vieții în penitenciare. Am făcut de multe ori trimitere la ce se întâmplă în supraaglomeratele penitenciare românești. Aflu că 16% dintre deținuți, în perioada din decembrie până astăzi, au fost eliberați – și aceasta nu este rău. Sigur că recidiviștii ajung aproape imediat înapoi, pentru că asta este, au în sânge răul. Pentru că și răul sălășluiește în om, alături de bine, știm foarte bine. Important este să sădim binele, să-l cultivăm și să-l facem să se manifeste.

Am stat în perioada aceasta de vorbă cu mai mulți șefi de penitenciare și cu ofițeri, subofițeri care lucrează acolo. Mi-au cerut să inițiez un proiect de lege – și-l voi face – și să am o intervenție – aceasta pe care o fac eu astăzi – prin care să propun ca deținuții care donează sânge – astfel făcându-li-se analizele medicale în mod periodic – să primească drept recompensă zile libere. Și eu cred că ar fi un gest foarte frumos din partea societății, mai ales că s-ar împiedica și apariția pe piață a literaturii de proastă calitate, literatura de pripon sau literatura de pârnaie.

Închei prin a spune că în perioada aceasta, eu, Corneliu Bichineț, am avut și privilegiul să discut cu ministrul sănătății, care, în vorbe multe, n-a spus nimic; în popor se cheamă „abureală”. I-am cerut redeschiderea Spitalului Orășenesc Negrești și mi-a spus că este foarte preocupată de deschiderea celor opt spitale regionale, care au rămas șase. Există finanțare pentru proiectul tehnic pentru patru și nu se va face niciunul.