Orest Onofrei

Domnule președinte, Stimați colegi,

Ca să-l parafrazez pe domnul Sârbu, „și noi, țăranii, vorbim”, cu amendamentul că așteptăm vremea când țăranii vor avea standardul nostru.

Nu aș fi vrut să intervin, mai ales după ce domnul președinte al comisiei a făcut acele considerații generale. Noi ne aflăm într-un fel sau altul ca la dezbaterea proiectului anterior, anume o temă generoasă care este greu de adoptat.

Așa cum s-a spus, ideea de a înființa foarte multe comune se justifică în unele cazuri și au la bază povești care țin de reorganizarea teritorială din 1968, când s-au comasat forțat niște localități și apoi se face trimitere la faptul că acele localități au funcționat ca localitate distinctă mult timp.

Pe de altă parte, de multe ori dorința de a înființa noi localități are la bază și orgolii locale, patriotism local, interese electorale locale, care sunt justificate până la un anumit punct. Cert este că, din practică, din 1990 până acum, în România s-au înființat, nu am o evidență acum, foarte multe comune noi. În Suceava, de unde provin eu, s-au înființat 16 comune noi, principalul beneficiu al acestor localități este că nu au bani și că sunt principalele beneficiare în a aștepta bani de la Guvern să funcționeze. Foarte rare sunt excepțiile, cum s-a prezentat și aici, probabil că este adevărat în cazul pe care îl discutăm acum, unele sau foarte puține îndeplinesc aceste condiții.

Aș vrea să aduc în acest context și problematica, nu doar a înființării de comune la care Parlamentul a participat din 1990 încoace. În aceeași situație se află și legiferarea să avem orașe care nu sunt orașe. Dau exemplu din Suceava, unde opt comune, din 16 câte au fost propuse, au devenit peste noapte orașe, dar ele nu sunt orașe, sunt tot la stadiu de comune, singura diferență față de o comună normală este că plătesc taxe ca pentru oraș. Acestea au rămas la standardul de comune și nu există niciun program special ca așa-zisele orașe să devină orașe.

Din punctul meu de vedere este foarte greu să decidem că în afară de problemele locale, care sunt de înțeles... Pe de altă parte eu cred că nu facem altceva decât să condamnăm asemenea localități sau majoritatea dintre ele să nu poată funcționa ca unitate administrativă distinctă.

Sigur că argumentul pe care Guvernul îl aduce referitor la faptul că cetățenii nu s-au pronunțat prin referendum la limita localității poate fi rezolvat mai târziu și se rezolvă în foarte multe cazuri. Chiar și în ordinea de zi avem o inițiativă legislativă să stabilim aceste limite.

Deci, în consecință, eu cred că, pe de o parte, nu putem trece peste voința unor cetățeni care s-au exprimat prin referendum, pe de altă parte, faptul că nu sunt suficient informați sau stimulați să dorească înființarea de noi localități nu este în beneficiul funcționării normale a unităților administrative din această țară.