Ilie Sârbu

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Constat, și nu pentru prima oară, că ne înscriem perfect în gândirea lui Dante Alighieri, suntem plini de intenții bune... Spunea președintele Autorității Nationale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor că există prevederi, Cod penal, sancțiuni... Știu bine aceste teme și subiecte discutate referitoare la Planul „Digisanco” și câte presiuni și câte deplasări s-au făcut în România ca să se constate dacă, într-adevăr, siguranța alimentară este aproape de cea din Uniunea Europeană, că în rest – ce să mai vorbim? –, distanța este de kilometri. Dar, dincolo de acest aspect, poate îmi îngăduiți să îi pun o întrebare domnului președinte: câte cazuri în care s-au dat condamnări cunoaște, după ce dânșii au făcut acest demers și au ajuns în instanță? Măcar de o lună... de două... de trei..., ca să se simtă cumva în sistem că cineva se ocupă de sănătatea românilor.

Dacă nu s-au întâmplat aceste lucruri, putem să mai adăugăm la acei 10 ani sau câți spunea dânsul încă 7, că semnalul va fi aproape invers.

Întrebarea noastră este firească: cum rezolvăm problemele, nu cum le legiferăm? Că de legiferat știm să o facem. Și dacă nu am face-o noi, ne obligă Uniunea Europeană. Tot ceea ce avem noi acum ca legislație în domeniul siguranței alimentare nu este altceva decât transpunerea legislației europene, cu greutățile pe care le cunoașteți. Nu s-au putut face peste noapte progrese extraordinare, capacitățile de procesare nu s-au putut moderniza..., dar să vinzi o marfă expirată, care poate duce la îmbolnăviri în masă, decese, eu consider că este o crimă, și în România anului 2010 să nu auzim nici măcar de o condamnare, iar noi, aici, să ne pierdem timpul în comisii, din comisii înapoi în plen... să mai adăugăm pedepse chiar mai mici...

Nu aș vrea să caracterizez această discuție, că fac parte din Parlament, dar cei care ne văd ne-ar putea pune o etichetă care, cred eu, i-ar deranja pe mulți dintre noi.