Ilie Sârbu

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Cred că a devenit o obișnuință în ultima perioadă să nu mai participăm la dezbateri, să nu mai venim la ședințe, să venim... și la votul final am văzut destul de greu.

Or, instituim o regulă și nu se mai țin ședințele fără cvorum... Nu trebuie să reclame neapărat opoziția lucrul acesta. Trebuie noi să avem bun-simț să spunem: nu avem cvorum de ședință. Nu se poate continua așa. Ce-o să facem? O să stăm tot timpul. Dacă vrem să retrimitem o lege la comisie, nu putem, că nu are cine s-o voteze. Și vă dau în scris – și faceți un test acum – că, în primele 20 de minute, o să vedeți în sală 20–30 de senatori.

Vrem să lucrăm. Noi am pus programul așa. Am fost eu criticat atunci, mi-am asumat, că, dacă-l mai puneam și joia, vă imaginați cum arăta sala. Am spus: „Haideți să lucrăm luni, marți și miercuri, și joi, în comisii!”

Nu reușim nici marțea să ne adunăm, cu greu ne adunăm și luni la votul final, iar miercuri, de fiecare dată, avem aceeași situație, dar de fiecare dată! Că ne lipsesc doi, că ne lipsește unul, că ne lipsesc trei... asta așa, după ce s-a semnat pe tabel, că, dacă numărăm în sală, ați văzut care este diferența.

Hai să avem, până la urmă – nici nu mai știu cum să o numesc –, bun-simț, demnitate, conștiinciozitate și să venim totuși și la dezbateri, că, de obicei, pe dezbateri întotdeauna sunt probleme între cele două părți, între opoziție și putere, că puterea nu vrea să accepte dezbateri. Când sunt invitați colegii noștri la dezbateri, sala e cum e. Ne hotărâm și, la proximul Birou permanent sau chiar acum, luăm o decizie, și o respectăm, că, altfel, nu se poate.

E ora 11.00. În jumătate de oră nu am putut să facem nimic. Nu cred că putem continua așa.