Găvrilă Ghilea

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea de astăzi se intitulează „Cine râde la... urnă râde mai bine”.

În data de 10 martie 2014, într-o interpelare adresată noului titular, la acea vreme, al portofoliului dialogului social, doamna Aurelia Cristea, reaminteam că revizuirea urgentă a Legii nr. 62/2011 a reprezentat una din promisiunile pe baza căreia USL a obținut un suport important din partea marilor centrale sindicale în competițiile electorale ale anului 2012.

Prin demersul meu parlamentar sesizam faptul că modificarea acestui act normativ încă bătea pasul pe loc, cel mai mare dezavantaj resimțit de sindicate fiind imposibilitatea încheierii contractelor colective de muncă la nivel național și pe domenii de activitate.

În acest context, solicitam doamnei ministru delegat să prezinte strategia pe termen scurt pe care o va implementa pentru consolidarea relației cu sindicatele în vederea asigurării unei protecții reale a salariaților și alinierii relațiilor de muncă din România la cele din Uniunea Europeană.

Am presimțit, lecturând răspunsul remis câteva săptămâni mai târziu de la cabinetul ministrului delegat pentru dialog social, că promisiunile preelectorale ale USL au reprezentat doar un cadou otrăvit pentru sindicate.

M-am convins însă de acest trist adevăr recent, când am aflat că răbdarea marilor centrale sindicale dă în clocot, în următoarele săptămâni, în plină campanie electorală, fiind programate ample acțiuni de protest.

Dar nici nu-i de mirare, atâta vreme cât, în primăvara anului 2013, Victor Viorel Ponta declara solemn: „Legea dialogului social vreau să o promovăm rapid și să facem toate acele modificări care permit ca drepturile salariaților să fie protejate”, iar un an mai târziu, în răspunsul la interpelarea pe care i-am adresat-o, ministrul delegat pentru dialog social o întorcea ca la Ploiești: „Prim-ministrul a precizat faptul că amendarea Legii nr. 62/2011 este posibilă doar în urma unui consens tripartit și că nu pot fi avute în vedere doar aspecte convenite între Guvern și sindicate.”

Prins între ciocanul federațiilor sindicale și nicovala organizațiilor patronale, premierul va afla în curând că obținerea de avantaje pe termen scurt prin câștigarea bunăvoinței partenerilor sociali doar pe baza unor promisiuni, fie ele și electorale, fără acoperire, reprezintă foloase necuvenite, care se pot întoarce împotriva celui care le-a primit.

Și, nu-i așa?, cine râde la... urnă parcă râde mai bine! Vă mulțumesc.