Cristian Rădulescu

Domnule președinte, Stimați colegi,

Este o modificare la Legea-cadru privind adopțiile din 2004. Subiectul este extrem de complicat și este la confluența dintre competențele Comisiei pentru muncă,

familie și protecție socială și ale Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, drept pentru care cele două comisii au fost însărcinate să întocmească raportul.

În decursul timpului, această lege a suferit modificări, iar subiectul a suscitat multe discuții. Între timp, au avut loc și multe schimbări de optică, fiindcă țineți minte că, în urmă nu cu mulți ani, adopțiile din România erau văzute doar ca o modalitate comercială de a rezolva problemele familiale ale unor cupluri cu mai puțini copii sau chiar fără copii, din străinătate. Întotdeauna au planat suspiciuni referitoare la corectitudinea procedurii și la rezultatul final al adopției, dacă acesta este în avantajul copilului sau doar în avantajul intermediarului sau al familiilor adoptatoare.

Noul act normativ pe care l-am parcurs, noul proiect de lege pe care l-am parcurs cu multă atenție, vine să șlefuiască legea-cadru din 2004, pentru că, între timp, cum spuneam, s-au petrecut multe la nivelul schimbării mentalului colectiv, și introduce o serie de noi prevederi, care reies, pe de o parte, din adoptarea unor tratate internaționale: Haga, Strasbourg, revizuită, precum și din practica instituțiilor și instanțelor românești, în așa fel încât totul să se desfășoare în avantajul copilului.

Apreciez concizia celor din Guvern, dar este și multă modestie în susținerea pe scurt a acestui act normativ.

Voi cita foarte rapid câteva modificări care sunt făcute, să zicem: aspecte vizând exprimarea consimțământului la adopție din partea părinților biologici minori, după aceea, noi impedimente la adoptare când este vorba de persoane care vor să adopte, dar au participat la traficul de persoane, consum de droguri și așa mai departe. Procedurile sunt scurtate, în așa fel încât copilul să fie mai lesne adoptat și să stea cât mai puțin în instituții. Se creează o nouă secțiune, potrivirea dintre copii și persoana sau familia adoptatoare, se introduce un capitol: „Monitorizare și activități postadopție”.

M-am aplecat cu mai multă atenție asupra acestui subiect, deoarece eu, personal, am avut multe atenționări din partea unor persoane, cetățeni români, care trăiesc în străinătate și care mi-au atras atenția că ei nu pot să adopte copii din România. Adică ei trebuie să se așeze la coadă după cetățenii țărilor respective, unde trăiesc și lucrează, dar adopția internațională din România, după cum știm, este un fenomen blocat. Nu pot, conform legii actuale, să adopte decât rudele de gradul III ale unui copil care are acest grad de rudenie cu ele, și aceasta este destul de restrictiv.

Eu cred că este un fenomen de masă, de acum, emigrația românească, diaspora română. Sunt milioane de familii de români în străinătate care își păstrează cetățenia română și care, până la noi evoluții pozitive în țară, ei, acolo, în străinătate, vor putea să acorde copiilor o evoluție mai bună în cazul în care îi vor adopta. Acest lucru nu este posibil conform legii actuale. Și atunci când se va ajunge la amendamente admise..., mulțumesc celor două comisii care au admis un amendament referitor la posibilitatea românilor din străinătate să adopte pe cale internațională copii din România.