Virginel Iordache

Domnule președinte, Stimați colegi,

Evident, declarația mea politică poartă titlul „Unirea Basarabiei cu România”.

## Doamnelor și domnilor colegi,

În contextul geopolitic de astăzi, aniversarea Unirii Basarabiei cu România marchează momentul de început al memorabilului an 1918, cu o încărcătură emoțională aparte pentru poporul român. Pe 27 martie 1918, Sfatul Țării a votat Unirea Basarabiei cu România, Basarabia fiind, astfel, prima dintre provinciile istorice care s-a unit cu România.

Au urmat celelalte provincii românești, Ardealul, Crișana, Banatul, Maramureșul și Bucovina, spre sfârșitul anului 1918 fiind creată România Mare. Efectele Unirii au fost anulate la 28 iunie 1940, când Rusia a anexat din nou Basarabia, în baza Pactului secret Ribbentrop–Molotov.

La 2 decembrie 1917, Sfatul Țării a proclamat Republica Populară Moldovenească autonomă, ca parte componentă a unei federații de state democratice ce urma să fie creată pe teritoriul fostului Imperiu Rus.

În declarația votată de deputați se menționa că, până la convocarea Adunării Populare a Republicii Moldovenești, aleasă prin vot universal direct și secret, după sistemul proporțional, puterea supremă legislativă era reprezentată de Sfatul Țării, iar cea executivă de Consiliul Directorilor Generali.

Odată cu proclamarea independenței Ucrainei, legăturile Basarabiei cu Rusia s-au întrerupt.

În aceste împrejurări, la 24 ianuarie 1918, Sfatul Țării a votat în unanimitate Declarația de independență a Republicii Democratice Moldovenești. Prin acest act, Basarabia încerca să se impună pe plan internațional, dar puterile europene au refuzat să recunoască independența Republicii Moldovenești și nu au admis delegații ei la tratativele de pace.

Declarația de independență era privită de mulți intelectuali basarabeni ca un act de desprindere de Rusia, care deschidea posibilitatea unei eventuale uniri cu România. Elita proromânească, încurajată de prezența armatei române, avea să joace un rol important din primăvara anului 1918.

La 27 martie 1918, din cei 125 de deputați prezenți în sala unde s-a întrunit Sfatul Țării, 86 au votat unirea, 3 au fost împotrivă, iar 36 s-au abținut. Unirea s-a înfăptuit în baza a 11 condiții, care prevedeau păstrarea unor particularități și drepturi locale. Conform acestor prevederi, Sfatul Țării își continua activitatea în scopul realizării reformei agrare, iar hotărârile lui în această problemă trebuiau să fie recunoscute de Guvernul român.

Totodată, Sfatul Țării, ca organ executiv central al autonomiei provinciale, avea dreptul să adopte bugetul local, să exercite controlul asupra instituțiilor administrative.

La 30 martie, delegația Sfatului Țării, condusă de Ion Inculeț, Pan Halippa și Constantin Stere, a înmânat, la Iași, Regelui Ferdinand I actul de unire, care a fost promulgat prin Decretul regal din 9 aprilie 1918.