Corneliu Bichineț

Domnule președinte, Stimați colegi,

„Femeia din România, mamă, soție, fiică – cu doi «i». Mai mult și mai nou, sclavă în străinătate”

Demagogie de partid, două puncte: „Întoarce-te, române, acasă”, „Mândru că sunt român”, „Nu ne vindem țara, o lăsăm tinerilor”. Sau, după caz și posibilități, o furăm. Cu astfel de slogane electorale nu mai păcălești pe nimeni, sau așa cred eu. Românii nu-i mai văd cu ochi buni pe politicieni, pe aproape toți oamenii care fac politică. De aceea, eu cred că ceea ce vom face noi, împreună, în această legislatură, aici, va constitui o mutație în percepția oamenilor față de noi, cei care suntem parlamentari.

Iată, presa străină, ca și cea autohtonă, a relatat despre dramele, calvarul, supliciul, agresiunile de tot felul comise de străini împotriva româncelor plecate la muncă oriunde în lume pentru că acasă, în țară, le-a fost greu. Rușine MAE! Rușine Ministerului pentru Românii de Pretutindeni! Angajați psihologi, sociologi, asistenți sociali, care să se poată ocupa de româncele agresate sexual și de copiii acestora, aflați împreună, ca în lagăre de muncă forțată, parcă pentru exterminare.

Să se știe: luna aceasta e considerată în România „Luna pentru viață 2017 – Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”. Ei depind de noi. O putem face fiecare pe unde trăim, pe unde lucrăm, pe unde umblăm.

În altă ordine de idei, e momentul să vă reamintesc, stimați colegi, faptul că avortul a afectat România mai mult decât orice război. De exemplu, dacă în Primul Război Mondial țara noastră a pierdut 1.125.000 de vieți, pentru ca actul Unirii să poată fi posibil, din 1958 și până ieri, prin avort, s-au spulberat, atenție!, 22 de milioane de vieți nevinovate. E mult, alarmant.

Propun, ca proiect glorios de țară, prețuirea darului vieții și sprijinirea concretă a femeilor năpăstuite din acest colț de lume numit România.