Filip Georgescu

Domnule președinte, Stimați colegi,

În această lună de început de toamnă și de nouă sesiune parlamentară se împlinesc 190 de ani de la nașterea lui Mihail Kogălniceanu, strălucit om politic democrat, remarcabil istoric, scriitor, ziarist și mare orator, calități în virtutea cărora a fost aureolat cu titlul de membru al Academiei Române.

Reîntors în țară după încheierea studiilor superioare pe care le-a urmat în Franța și Germania, a funcționat ca profesor de istorie la Academia Mihăileană din Iași, desfășurând, în același timp, o strălucită activitate în direcția dezvoltării învățământului în Moldova și pentru valorificarea unui număr cât mai mare de documente istorice, pe care le-a publicat între 1841—1845 în revista „Arhiva românească”, înființată și condusă de el.

Au văzut, astfel, lumina tiparului culegerile „Letopisețele Țării Moldovei” (3 volume), „Cronicile României” (3 volume), precum și alte valoroase lucrări în cadrul cărora își afirma ideile politice strâns legate de mișcarea democratică și națională, precum și concepția sa despre istorie, potrivit căreia cunoașterea trecutului patriei constituie o chezășie a afirmării conștiinței naționale și a emancipării sociale a poporului român.

Concomitent, a editat revistele de orientare patriotică și democratică „Dacia literară” și „Propășirea — foaie științifică și literară”, precum și ziarul „Steaua Dunării”, publicație având un rol deosebit de important în lupta pentru unirea Principatelor.

Proeminent om politic, Mihail Kogălniceanu a fost primministru al Moldovei (1860—1861), iar mai apoi premier al României (1863—1865), perioadă în care și-a adus o imensă contribuție la adoptarea unor legi de mare importanță pentru crearea statului nostru modern, cum au fost cele privind secularizarea averilor mânăstirești, desființarea obligațiilor feudale, reforma agrară, dezrobirea țiganilor, înființarea armatei naționale, reforma învățământului, a justiției și administrației și alte hotărâri pentru reglementarea activității în multe domenii ale vieții economico-sociale și politice.

În toată această perioadă, Mihail Kogălniceanu a constituit un adevărat pilon politic pe care domnitorul Cuza s-a sprijinit pentru înfăptuirea marilor sale reforme.

De altfel, Kogălniceanu își exprimase admirația și prețuirea față de Alexandru Ioan Cuza și-l asigurase de întregul său sprijin încă din ziua urcării pe tron a celui care avea să întruchipeze în persoana sa nu numai înfăptuirea marelui vis al Unirii, dar și pe cel al renașterii patriei, adresându-i cuvinte izvorâte dintr-o profundă înțelepciune: „Prin înălțarea ta pe tronul lui Ștefan cel Mare s-a înălțat însăși naționalitatea română. Alegându-te pe tine Domn am voit să arătăm lumii ceea ce toată țara dorește: la legi noi, om nou” (...) „Fii, dar, omul epocii; fă ca legea să înlocuiască arbitrariul; fă ca legea să fie tare, iar Măria Ta, ca Domn, fii bun, fii blând, fii bun mai ales cu aceia pentru care mai toți domnii trecuți au fost nepăsători și răi; fii simplu, Măria Ta, fii domn-cetățean”.