Ilie Merce

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Întâi de toate, aș vrea să încep cu o chestiune de procedură, vizavi și de propunerea pe care a făcut-o colegul nostru Uioreanu, membru al subcomisiei în acest caz, care înțeleg că a făcut o propunere care nu are absolut nicio justificare. Dânsul și-a permis să aducă niște acuze comisiei din care a făcut parte și la ale cărei activități nu prea a participat. El nu a citit nici raportul, din cauza asta s-a și abținut, că am avut și o abținere... Deci U.D.M.R.-ul a fost de acord, P.S.D.-ul a fost de acord, P.R.M.-ul, inițiatorii acestei subcomisii de anchetă, au fost de acord. Domnul Uio....Uioreanu..., să mă scuze, să mă scuze, deci nu mi se pare...

Și eu sunt deschis și vreau să-i spun domnului Uioreanu un lucru: el de la început mi-a spus mie: „Domnule, ne-am angajat într-un demers care nu va avea nicio finalitate.” Or, comisia aceasta a muncit cu responsabilitate și fără parti-pris-uri de nicio culoare. Dacă alții au parti-pris-uri, apoi să le spună aici, în plenul Parlamentului, să nu umble cu presiuni și cu influențe prin culise.

În legătură cu raportul acestei subcomisii de anchetă, al cărei vicepreședinte am fost eu de la Partidul România Mare, inițiatorul acestei subcomisii, din analiza făcută cu privire la modul în care a fost retrocedat Castelul Bran și inițiată procedura de scoatere la vânzare a acestuia, precum și din examinarea legislației în materie în vigoare, rezultă cât se poate de limpede că, în acest caz, Dominic de Habsburg împreună cu sfătuitorii săi au gândit o schemă de mare corupție, pe care au pus-o în aplicare cu complicitatea autorităților județului Brașov.

În simple cuvinte, schema stă așa: „Voi îmi retrocedați castelul și eu vi-l vând înapoi pe o grămadă de bani publici, apoi împărțim profitul.” Deci asta ar fi schema. Și acum s-o justificăm.

Cum se argumentează? După ce inițial domnul Habsburg evaluase castelul la 25 milioane USD, pe care era pregătit să le accepte ca despăgubire în echivalent, la niciun an după ce Domnia Sa a primit castelul în natură, propune vânzarea sa pentru 60 de milioane de euro. De ce nu a cerut domnul de Habsburg statului român 60 de milioane de euro ca despăgubire în echivalent în 2001? E o întrebare.

Mai departe, domnul Habsburg nu face propunere de vânzare Ministerului Culturii, deși conform condițiilor din termenii de retrocedare, această instituție are drept de preempțiune la vânzarea castelului.

Mai departe, domnul Habsburg nu face propunere de vânzare pe piața imobiliară la brokeri specializați, la mica publicitate, pe internet sau oriunde altundeva pe piața liberă, el face propunere de vânzare către Consiliul Județean Brașov. Întrebarea se pune: de ce?

După o matură „chibzuință”, Consiliul Județean Brașov reacționează cu mare entuziasm la această propunere de afaceri, formulată în termeni destul de ultimativi. Or, aceasta este exact atitudinea opusă celei afișate de cineva care vrea să negocieze: fără niciun fel de studiu de fezabilitate, fără niciun plan de afaceri, de sume disponibile pentru investiții, Consiliul Județean Brașov trage concluzia imediat că este vorba despre o oportunitate pentru turismul brașovean. Mai mult decât atât, nici măcar nu-și pune problema că s-ar putea negocia ceva, o reducere de preț, în speță, povara bugetară previzionată pe umerii contribuabilului brașovean. Iar se pune întrebarea: de ce?