Stenogramă plen

## Mulțumesc, domnule președinte.

Aseară, probabil că și pe un fond de oboseală, s-a înțeles că aș avea de dat un drept la replică domnului Uioreanu care vorbise înaintea mea. Nu era vorba de așa ceva, ci de o corecție adusă afirmațiilor făcute de la această tribună de domnul deputat Dragoș Dumitriu, care afirmase că dânsul cu nu știu cine au sesizat Comisia pentru cercetarea abuzurilor în problema retrocedării și scoaterii la vânzare a Castelului Bran.

Eu a trebuit să spun — și repet —, că există la comisie o adresă a Grupului parlamentar al P.R.M., semnată în numele grupului de domnul Lucian Bolcaș, și că la sesizarea grupului P.R.M. s-a cerut plenului votul pentru înființarea unei subcomisii de anchetă în problema retrocedării ilegale și a scoaterii la vânzare, tot în condiții de ilegalitate, a Castelului Bran, drept pentru care s-a constituit cu acordul plenului comisia, subcomisia de anchetă. A fost elaborat un raport, ni s-a expediat la casetă și pe baza acestui raport au loc astăzi dezbateri generale.

Deocamdată aceasta era precizarea pe care voiam să v-o fac și vă mulțumesc.

Da. Vă mulțumesc. Vă rog.

Legat tot de procedură, domnule președinte. Vă cer scuze.

Vă amintesc că la sfârșitul ședinței de ieri după-amiază, de ieri seară, am propus în numele grupului parlamentar și am și motivat întoarcerea raportului la subcomisie și asta v-aș ruga s-o supuneți la vot în momentul încheierii dezbaterilor.

## Da. Vă mulțumesc.

N-am uitat. Domnul secretar Munteanu chiar a notat acest lucru.

Dau cuvântul membrilor subcomisiei de anchetă în ordinea înscrierii.

Vă rog, domnule Merce.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Întâi de toate, aș vrea să încep cu o chestiune de procedură, vizavi și de propunerea pe care a făcut-o colegul nostru Uioreanu, membru al subcomisiei în acest caz, care înțeleg că a făcut o propunere care nu are absolut nicio justificare. Dânsul și-a permis să aducă niște acuze comisiei din care a făcut parte și la ale cărei activități nu prea a participat. El nu a citit nici raportul, din cauza asta s-a și abținut, că am avut și o abținere... Deci U.D.M.R.-ul a fost de acord, P.S.D.-ul a fost de acord, P.R.M.-ul, inițiatorii acestei subcomisii de anchetă, au fost de acord. Domnul Uio....Uioreanu..., să mă scuze, să mă scuze, deci nu mi se pare...

Și eu sunt deschis și vreau să-i spun domnului Uioreanu un lucru: el de la început mi-a spus mie: „Domnule, ne-am angajat într-un demers care nu va avea nicio finalitate.” Or, comisia aceasta a muncit cu responsabilitate și fără parti-pris-uri de nicio culoare. Dacă alții au parti-pris-uri, apoi să le spună aici, în plenul Parlamentului, să nu umble cu presiuni și cu influențe prin culise.

În legătură cu raportul acestei subcomisii de anchetă, al cărei vicepreședinte am fost eu de la Partidul România Mare, inițiatorul acestei subcomisii, din analiza făcută cu privire la modul în care a fost retrocedat Castelul Bran și inițiată procedura de scoatere la vânzare a acestuia, precum și din examinarea legislației în materie în vigoare, rezultă cât se poate de limpede că, în acest caz, Dominic de Habsburg împreună cu sfătuitorii săi au gândit o schemă de mare corupție, pe care au pus-o în aplicare cu complicitatea autorităților județului Brașov.

În simple cuvinte, schema stă așa: „Voi îmi retrocedați castelul și eu vi-l vând înapoi pe o grămadă de bani publici, apoi împărțim profitul.” Deci asta ar fi schema. Și acum s-o justificăm.

Cum se argumentează? După ce inițial domnul Habsburg evaluase castelul la 25 milioane USD, pe care era pregătit să le accepte ca despăgubire în echivalent, la niciun an după ce Domnia Sa a primit castelul în natură, propune vânzarea sa pentru 60 de milioane de euro. De ce nu a cerut domnul de Habsburg statului român 60 de milioane de euro ca despăgubire în echivalent în 2001? E o întrebare.

Mai departe, domnul Habsburg nu face propunere de vânzare Ministerului Culturii, deși conform condițiilor din termenii de retrocedare, această instituție are drept de preempțiune la vânzarea castelului.

Mai departe, domnul Habsburg nu face propunere de vânzare pe piața imobiliară la brokeri specializați, la mica publicitate, pe internet sau oriunde altundeva pe piața liberă, el face propunere de vânzare către Consiliul Județean Brașov. Întrebarea se pune: de ce?

După o matură „chibzuință”, Consiliul Județean Brașov reacționează cu mare entuziasm la această propunere de afaceri, formulată în termeni destul de ultimativi. Or, aceasta este exact atitudinea opusă celei afișate de cineva care vrea să negocieze: fără niciun fel de studiu de fezabilitate, fără niciun plan de afaceri, de sume disponibile pentru investiții, Consiliul Județean Brașov trage concluzia imediat că este vorba despre o oportunitate pentru turismul brașovean. Mai mult decât atât, nici măcar nu-și pune problema că s-ar putea negocia ceva, o reducere de preț, în speță, povara bugetară previzionată pe umerii contribuabilului brașovean. Iar se pune întrebarea: de ce?

Ministerul Culturii — și vreau să subliniez acest lucru —, a reacționat destul de slab însă, spunând că suma cerută — atâta doar a fost — i se pare exagerat de mare, ceea ce este adevărat însă, culmea, nu vine decât să întărească poziția de cumpărător a Consiliului Județean Brașov. De ce nu a blocat Ministerul Culturii ideea acestei tranzacții de la început, cerând ca prevederile din termenii de retrocedare să fie respectați?

Domnul de Habsburg oferă cu generozitate consiliului județean soluția finanțării — e o altă problemă — printr-un contract de leasing administrat de o bancă austriacă. Ca urmare, președintele Consiliului Județean Brașov, Aristotel Căncescu, declara imediat: „Plata reală pe care noi trebuie să o facem, pentru că în rest toți banii se vor achita numai din încasări, este de maximum 1,6 milioane euro în primul an și 1,1 milioane de euro în al doilea an”. Deci nu trebuie să plătim decât 2,7 milioane de euro. Or, cunoscătorii se întreabă: în baza cărui studiu de fezabilitate, mai ales dacă ținem cont că Branul n-a atras venituri mai mari de 500 euro anual, după unii chiar mai puțin. Astea ca să nu mai vorbim de cheltuielile pe care le incumbă întreținerea, asigurarea taxelor și impozitele etc.

Intenția de achiziționare a Castelului Bran cu 60 de milioane de euro de către Consiliul Județean Brașov nu a făcut decât să sporească prețul monumentului, pe piață fiind deja vehiculate în ultima perioadă sume exorbitante. Deci

asta este schema de mare corupție, gândită și derulată în cazul retrocedării și scoaterii la vânzare a Castelului Bran.

În concluzie, stimați colegi, vă rog să aprobați propunerile subcomisiei de anchetă, pentru ca organele abilitate să poată în acest caz — ar trebui și în altele — să restabilească ordinea de drept.

Vă mulțumesc.

Da. Vă mulțumesc.

Membrii comisiei, în ordinea înscrierii, vă rog.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor deputați,

Ca membru al comisiei, sunt într-o situație foarte delicată, pentru că începând cu anul 1997 am luptat pentru retrocedarea bunurilor ilegal confiscate. Și totuși sunt într-o situație neplăcută, pentru că suntem în fața unei situații unde s-a încălcat legea. Mai mult decât aceasta, în casetele noastre a fost depus punctul de vedere al Casei de avocatură Rubin Meyer Doru și Trandafir, un document care este menit să ducă în eroare atât opinia publică, cât și pe membrii Parlamentului. Eu nu sunt pentru blocarea retrocedării și aș dori să fie retrocedat, dar să fie retrocedat castelul conform legii. Nu se poate ca acest Castel Bran să fie retrocedat în anul 2006, iar în anul următor să treacă printr-o hotărâre de guvern din domeniul public al statului în domeniul privat al statului. Adică este o ilegalitate de neînțeles.

Nu știu, nu știu cum s-a ajuns la această soluție. Eu cred că cei care au semnat aceste acte aveau juriști și totuși s-au încălcat foarte grav legile de retrocedare și în special Legea nr. 10. Aș vorbi în câteva cuvinte despre punctul de vedere al Autorității pentru Retrocedarea Proprietăților. La nivelul controlului, Autoritatea Națională pentru Retrocedarea Proprietăților are niște specialiști deosebit de bine pregătiți, dar la nivelul controlului, când se ajunge la decizii politice, atunci imediat sunt intervenții și vă arăt chiar o situație recentă care s-a întâmplat săptămâna trecută, când, cu ocazia controlului, Autoritatea pentru Retrocedarea Proprietăților a făcut constatări în județul Harghita și erau niște abuzuri care trebuiau să primească soluții numai ca infracțiune, să ajungă ca infracțiune să fie cercetate. Și, imediat, împreună cu organele prefecturii s-au modificat procesele-verbale, a intervenit, la nivelul prefecturii, a intervenit politicul și o constituire de proprietate făcută în mod ilegal se încearcă să devină o constituire legală pe baza Legii nr. 18 în anul 2003. Adică sunt foarte multe ilegalități, infracțiuni în domeniul retrocedărilor. Și eu cred că situația Castelului Bran este exemplul cel mai important în acest domeniu și noi, ca Parlament al României, ar trebui să luptăm pentru respectarea legalității.

Să se retrocedeze familiei de Habsburg, dar să se respecte legea, lege care nu este respectată în România. Vă mulțumesc pentru atenție.

Da. Vă mulțumesc.

Din partea membrilor comisiei, dacă mai sunt intervenții?

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Văd că în ultima perioadă suntem în atenția Casei de avocatură Doru și Trandafir, văd că suntem amenințați că, dacă cumva vom adopta acest raport, vom fi dați în judecată la O.N.U., la N.A.T.O., la Uniunea Europeană și la alte instituții importante din lume. Cred că trebuie să ne facem datoria și să citim totuși mai amănunțit acest raport, un raport în care practic subcomisia nu acuză pe nimeni de nimic, nu a dat un verdict, nu a solicitat ca actul de restituire să fie anulat. Practic, noi am solicitat ca acest raport să fie trimis instituțiilor abilitate ale statului care pot să facă lumină în acest caz.

Cred că se face foarte mult caz, se vorbește foarte mult despre hotărârea de guvern prin care s-a trecut din domeniul public al statului în domeniul privat de către Consiliul Județean Brașov, dacă a fost legal sau ilegal ceea ce a făcut. Cred că principalul document al raportului nostru, și care nu cred că poate fi contestat de cineva, este cel primit de la președintele Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, domnul Dumitru Viorel Mănescu, care spune foarte, foarte clar că restituirea s-a făcut ilegal. Noi avem aici un vraf de documente, cred că cine dorește ar trebui să vină să le citească mai amănunțit, dacă este, noi avem timp, le putem lua la mână, cred că până diseară le putem termina pe toate, nu este nicio problemă. Și de la această restituire, de la această ilegalitate a notarilor, a pornit restul ilegalităților care s-au făcut.

Constituția este foarte clară, indiferent ce vrea să zică unul sau altul, Constituția este foarte clară, art. 136 cu alin. (4) subliniază foarte clar că proprietatea publică a statului este inalienabilă. Guvernul ar fi avut datoria să treacă domeniul respectiv din proprietatea publică a statului în proprietatea privată, după care să facă restituirea. Acest lucru s-a întâmplat, dar cu o întârziere de vreo 8 luni, și au trecut în acel moment prin Hotărârea de Guvern — îmi scapă numărul acum, cred că 35 parcă este —, au trecut din domeniul public al statului în domeniul privat al statului ceva care de fapt nu mai era în proprietatea statului, el fiind intabulat — domeniul Bran —, fiind intabulat cu 8 luni în urmă de către Dominic de Habsburg.

Deci cred că judecata acestui raport trebuie începută, și poate și terminată, cu raportul președintelui Uniunii Naționale a Notarilor Publici — cred că cea mai competentă persoană din România —, în care se spune clar la final, „restituirea s-a făcut ilegal” și cred că aceasta pune capăt oricărei discuții. Vă mulțumesc.

Da, domnule. Vă rog.

Vă reamintesc că suntem la dezbateri generale și că Partidul România Mare a vorbit în cadrul dezbaterilor generale.

Am înțeles că aveați o problemă de procedură.

Eu vă reamintesc că, dacă ieri îmi dădeați cuvântul o jumătate de minut, nu mai ieșea tămbălăul ăsta.

După umilințele...

Mă scuzați, nu vreau să mai repetăm situația de ieri, în care dumneavoastră, încălcând regulamentul, m-ați jignit. Asta-i tot.

Dar, puteți să spuneți...

Ieri însă — asta ca o primă parte de procedură, dacă vreți, sau de confesiune —, eu și domnul Costache am suferit niște umilințe din partea domnului vicepreședinte, pe care nu vreau să le mai cataloghez acum, dar care vor face subiectul unor discuții foarte serioase între Grupul parlamentar al Partidului România Mare și Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat și, bineînțeles, cu Biroul permanent al Camerei Deputaților. Nu merităm noi asemenea umilințe de la cineva care nu face decât să dea cuvântul sau să oprească ședința sau s-o pornească...

Corect.

...pentru că noi l-am pus acolo.

Nu ne dă lecții, nu ne impune ce să facem, nu ne încalcă drepturile care prevedeau, cel puțin ieri, că avem dreptul să luăm cuvântul, indiferent în ce moment al ședinței, pe probleme de procedură. Nici nu știa Domnia Sa ce probleme aveam de invocat și ne și cataloga că nu avem dreptul. Ar trebui să mai citească domnul vicepreședinte regulamentul nostru și, după aceea, să se conformeze lui, în ședințele pe care le conduce, atâta timp cât le mai conduce.

Altfel, atitudinea de ieri noi o putem cataloga și politic, în sensul opririi noastre de a ne spune punctul de vedere, favorizând în acest fel mafia din jurul Guvernului, din jurul Partidului Național Liberal, din jurul Consiliului Județean Brașov, din jurul procuraturii, care nu s-a sesizat la timp de încălcarea acestor legi, și al altor segmente ale societății care participă la acest jaf inimaginabil provocat de câțiva mafioți din Consiliul Județean Brașov și din Ministerul Culturii.

Revenind puțin la subiect, vreau să completez ce am avut de spus, printre altele, cu următoarele propoziții. Noi trebuie să facem o lege și aceasta este o problemă de procedură. Vă supun atenției necesitatea de a scoate legea pe care am propus-o de mai mult timp noi și la care se opun într-un mod cel puțin suspect, prin vehemența cu care se opun, Partidul Social Democrat, Partidul Liberal și chiar și Partidul Democrat. Să facem legea care stipulează clar ca toate retrocedările ilegale făcute cu încălcarea legii să fie anulate, să reintre din nou în proprietatea statului, după care să se dispună măsurile legale împotriva celor care se fac vinovați de asemenea încălcări flagrante ale legii. Așa multe portițe și șmecherii s-au purtat, chiar și în Parlamentul acesta, justificând o asemenea aberație de retrocedare, total nemeritată și ilegală, încât vă asigur eu, din toată experiența mea de până acum, citind, văzând filme și judecând, că mafia din România, din jurul partidelor amintite, poate să dea lecții mafiei siciliene și mafiei americane care credeam că sunt printre primele în această poziție. Dar, iată că se dezvoltă așa de puternic și mafia românească, încât apare așa o mică portiță...

Mă scuzați că vă întrerup.

Vă rog să spuneți articolul din regulament la chestiunea de procedură pe care o invocați. Dacă am încălcat cumva regulamentul, vă rog să nu-l încălcați dumneavoastră.

Care este articolul din regulament pe care îl invocați? Chestiunea de procedură se referă la regulament.

Imediat termin. Imediat termin.

Da. Procedura este dorința noastră de a pune în evidență necesitatea abordării unei legi și procedura e următoarea: noi astăzi trebuie să votăm această propunere făcută de comisia aceasta și felicitări domnului Dezideriu, care are o atitudine justificată, corectă și frumoasă, în pofida colegilor Domniei Sale, care împletesc foarte mult retrocedările ilegale făcute de către statul român unor membri ai U.D.M.R.-ului și...

Deci vă rog să vă referiți la regulament.

Acesta este regulamentul... Modalitatea de a stopa puțin acest jaf, până când noi ne vom trezi și vom face acea lege pe care o dorește un popor întreg și n-o doresc câțiva mafioți din niște partide pe care le-am enunțat anterior. Fără jenă, vă spun — nu tot partidul, din niște partide —, sunt niște mafioți și vedeți bine că se ceartă mafioții între ei chiar acolo. Și presa scrie destul de mult despre aceste mafii din acele partide enunțate și poate și din U.D.M.R.

Vă mulțumesc.

Deci vă rog să-mi indicați articolul din regulament la care v-ați referit.

Vă rog să-mi indicați articolul din regulament care v-a permis ieri să mă înjosiți pe mine și pe Costache.

Vă dau dreptul la replică, imediat.

## **Domnul Marcu Tudor:**

Și când îmi dați dreptul la replică, o să vă dau replica în Biroul permanent.

Nu sunteți în măsură...

Depășiți puțin atributele cu care v-am înzestrat noi, pentru ca să vă bateți joc de noi.

De mine nu și-a bătut nimeni joc...

Da, vă rog.

Domnule Stanciu, în ce problemă, vă rog?

## **Domnul Anghel Stanciu:**

De procedură. Domnule președinte, Onorat prezidiu,

Stimate doamne și stimați domni deputați, Domnilor miniștri și domnule Nicolăescu, cât o mai fi,

Chestiunea de procedură este următoarea: se scrie în acest regulament că nimeni nu poate face referire la o

persoană să-i aducă injurii. Evident că această persoană poate fi fizică sau poate fi juridică. Ca atare, cred că distinsul nostru coleg, pe care îl respect, domnul general Marcu, s-a grăbit, în toată vâltoarea expunerii, să afirme că în jurul P.S.D.-ului și la alte formațiuni, dar nu este treaba mea, ar fi un grup de mafioți. Eu cred că trebuie să rectifice acest lucru sau să-i nominalizeze și să aducă probe.

Deci aceasta este o chestiune în care nu putem fi de acord și respingem acest lucru.

A doua chestiune, tot de procedură: în Constituție și, respectiv, în prevederile regulamentului se spune foarte clar că nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru votul pe care îl acordă, chiar la capitolul „Incompatibilități”. Așa că, ceea ce vin unii colegi și ne spun că o casă de avocatură, nu știu ce, o să ne dea în judecată dacă votăm nu știu cum, este o treabă care excedează, zicem noi, Constituției și, ca atare, nu trebuie să ne influențeze.

Și a treia chestiune, domnule președinte. Noi am spus, grupul parlamentar, și am afirmat clar că ne însușim raportul comisiei din două motive: este un raport de bun-simț care nu dă sentințe ca domnul Tuluș, da, care expune o serie de fapte, și, a doua, cred că și domnul Uioreanu și ceilalți colegi sunt de acord că este în favoarea celor care au primit retrocedarea ca aspecte care sunt controversate să nu persiste în continuare și să fie elucidate. Deci i-aș vedea pe cei care ieri s-au împotrivit, împreună cu domnul Márton și ceilalți, asupra acestui raport să-l promoveze, pentru că el va elucida aspectele care apar neclare, apar ilegale, probabil, da, și atunci cei care vor primi acest castel sau l-au primit vor fi scutiți de orice fel de bănuială, și ei, și cei care au retrocedat.

De aceea, cred că vom vota împreună în unanimitate raportul comisiei.

Vă mulțumesc.

Da. Vă rog. Domnul Márton Árpád.

## **Domnul Márton Árpád Francisc:**

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Au fost invocate atât denumirea organizației noastre și a grupului nostru parlamentar, cât și numele meu. Ca atare, am dreptul la replică.

Noi nu contestăm dreptul Parlamentului de a investiga și de a propune niște hotărâri legate de rezultatul investigării.

Totodată, cred că astfel de rapoarte, dacă ies de pe banca Parlamentului, trebuie să fie profesionist realizate și de aceea am avut acea susținere, care este punctul de vedere al grupului parlamentar, și colegul nostru care nu s-a consultat cu noi, nefiind jurist, a constatat anumite stări de fapt care l-au adus la acea soluție pe care a expus-o, prin care a spus clar că nu este împotriva retrocedării.

Deci un punct de vedere diametral opus cu cel al Partidului România Mare care, prin însăși osatura lui, este potrivnic retrocedărilor.

Ăsta este... ## **Domnul Marcu Tudor**

**:**

A unor retrocedări ilegale.

...a unor retrocedări.

Retrocedările nu pot fi ilegale, deci asta este marea greșeală. Din moment ce avem o lege votată de Parlamentul României și nu putem fi trași la răspundere nici pentru votul dat pentru legi de retrocedare, domnule deputat Stanciu..., nu, prin aceeași Constituție, aceste bunuri care au fost printr-o lege retrocedate, prin efectul legii devin retrocedabile, deci trec din domeniul public în domeniul privat. Ați mai auzit dumneavoastră la retrocedări de pământ, de păduri, de alte clădiri, de necesitatea ca printr-o hotărâre de guvern toate acele zeci de mii de hectare să fie trecute în domeniul privat al statului și pe urmă să fie retrocedate? Nu. Prin efectul legii...

Vă rog să limitați dreptul la replică.

În plus, aș dori să menționez că Partidul România Mare nu este împotriva retrocedărilor, dimpotrivă, respectă proprietatea, dar toate aceste retrocedări să se facă în condiții legale și să nu ascundă niște mari afaceri, care sunt în detrimentul statului român și al poporului român.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

Eu vă reamintesc că în cadrul dezbaterilor generale, conform art. 101: „Pentru dezbaterea generală a proiectului sau a propunerii legislative, fiecare grup parlamentar poate să desemneze un singur reprezentant.” Dacă nu dau cuvântul mai multor reprezentanți care încalcă regulamentul, mă trezesc cu reacții din acelea pe care le-ați văzut.

Dacă, pe de altă parte, colegii invocă drept la replică care nu există sau procedură care nu există, se încalcă regulamentul.

Deci vă rog să precizați când interveniți, să vă respectați cuvântul toată lumea.

În ce problemă luați cuvântul? V-a pronunțat cineva numele?

...acestea au fost retrocedate.

Deci dacă ne aflăm într-o situație în care bunul retrocedat nu aparține unui set de bunuri care sunt scoase din efectul legii, cum au fost stațiunile de cercetare și altele asemenea, în cazul pădurilor, atunci ele prin efectul legii au trecut în domeniul privat al statului.

Eu vă spun sincer că n-am înțeles de ce Guvernul a trebuit să-l treacă în domeniul privat. Asta a fost într-adevăr o greșeală. Dar din punct de vedere al acestei situații, pentru mine este clar, pentru grupul nostru parlamentar este clar.

Încă o dată: grupul nostru parlamentar a fost, este și va rămâne membrul unui partid european de dreapta. Cei de la stânga sau de altă natură, evident, nu apără proprietatea privată. Noi o apărăm și dorim să redăm tot ceea ce a fost al cuiva.

Vă mulțumim.

Da.

Doamna Anca Petrescu, în ce problemă?

## **Doamna Mira Anca Victoria Mărculeț Petrescu:**

Procedură, domnule președinte.

## **Domnul Marcu Tudor**

**:**

Dar la U.D.M.R. cine a invocat vreun nume, de i-ați dat cuvântul?

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

Deci dacă începem să inventăm regulament... În regulă, aveți și dumneavoastră dreptul la replică.

Domnule Marcu,

Faptul că sunteți fratele unui anumit președinte nu vă dă dreptul să stricați toată ședința. Vă rog frumos să nu mai strigați din sală.

## **Domnul Marcu Tudor**

**:**

Dumneavoastră ați stricat-o, domnule președinte. Ați zis că nu are dreptul la replică, dar i-ați dat cuvântul la U.D.M.R., iar noi n-avem drept la replică.

## Domnule,

În momentul de față cerea dreptul P.N.L. Sunteți dumneavoastră P.N.L. să vorbiți în locul P.N.L.-ului?

Haideți să încercăm să respectăm regulamentul. Doamna Petrescu, în ce problemă? Deci nu dreptul la replică... nu v-a pronunțat nimeni numele.

Nu, nu, nu e vorba de dreptul la replică.

Doresc să spun că acest proiect de lege este foarte important și este foarte bun. Vreau să reamintesc că în 1993—1995, Guvernul a investit peste 10 miliarde în consolidarea acestui castel. Nicăieri nu este evidențiată această sumă, că statul român a făcut niște investiții mari nu numai în consolidări, pentru că stânca de sub castel era deja despicată, iar aceste valori — eu am și făcut un raport —, aceste valori nu sunt identificate nicăieri.

Nu! Sunt membru P.R.M. și dumneavoastră ați zis că nu i-a pronunțat nimeni numele, ați oprit-o pe doamna de la dreptul la replică.

Deci vă rog să vă continuați expunerea dumneavoastră.

## **Domnul Mihăiță Calimente:**

Domnule președinte, în primul rând...

## **Domnul Marcu Tudor**

**:**

Vreți să vă cerem destituirea din Biroul permanent?

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

Chestiunea aceasta, vă rog frumos să o spuneți dumneavoastră, după regulament, la ce o încadrați, ceea ce faceți dumneavoastră.

## **Domnul Marcu Tudor**

**:**

Regulamentului îi dați o interpretare abuzivă, în favoarea unora și în defavoarea altora.

## **Domnul Mihăiță Calimente:**

## Domnule președinte,

În primul rând, vreau să vă aduc aminte că nu este vorba despre un proiect de lege, este vorba despre un raport, o hotărâre. Și atunci, cred că... sigur, și eu am cerut dreptul la replică, așa cum au făcut și colegii de la U.D.M.R., pentru că a fost acuzat Grupul P.N.L. de asemenea interese meschine în jurul acestor retrocedări așa-zis ilegale.

Eu vreau să spun că domnul Marcu, sigur, are dreptate atunci când vorbește de retrocedări ilegale care s-au făcut cu foarte multe imobile, în special în București și poate și în alte orașe ale țării, dar aici vorbim de cu totul și cu totul altceva. Suntem într-o situație specială și din nou ne punem în joc imaginea țării. Este vorba despre Casa Regală a României, Casă Regală a României care nu cred că poate fi acuzată de rapturi, de furturi.

Vreau să vă aduc aminte, celor care râd și care râd degeaba, că atunci când s-a construit și Castelul Peleș chiar, și s-a construit acea șosea pietruită, comuna Sinaia a dorit s-o facă pe banii comunei. Regele Carol I nu a permis acest lucru și l-a făcut pe banii familiei regale.

Vă rog frumos să citiți, că nu este rușine să citiți.

Castelul Bran, de asemenea, dacă citiți testamentele lăsate de familia regală și în special testamentul...

Vă rog să mă scuzați că vă întrerup.

Nu reprezentați Casa Regală. În mod abuziv ați solicitat dreptul la replică. Vorbiți în numele P.N.L.-ului, nu în numele Casei Regale. Vă retrag microfonul.

Membrii comisiei, dacă mai au ceva de spus.

Vreau să vorbesc ce vreau eu.

Ba da, în microfon blocat.

Atunci despre ce vreți să vorbesc?

În regulă, dar nu ce vreți dumneavoastră. Vă referiți la dreptul la replică.

Nu plec de aici până nu vorbesc.

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

Nu v-ați referit absolut deloc la acuzațiile pe care vi le-au adus dumneavoastră personal, care nu există, și partidului dumneavoastră.

Dreptul la replică se...

Dau cuvântul membrilor comisiei.

Da. În regulă! Să vină chestorii, pentru a face ordine în sală.

## **Domnul Mihăiță Calimente:**

Vă rog frumos, să vină chestorii!

Dacă dumneavoastră vreți să vorbesc despre navele cosmice, eu vreau să vorbesc despre castele.

## **Domnul Marcu Tudor**

**:**

Ieri, ședința a fost degradată prin abuz. Acum la fel. Chiar nu putem să ținem o ședință normală?

Dau cuvântul reprezentanților comisiei.

Vreau să fac o completare: în mod cu totul și cu totul neregulamentar se invocă dreptul la replică atunci când nu este și se dezbate alt subiect. Președintele are dreptul să cheme pe cel care vorbește să fie la subiect. Subiectul dreptului la replică este pur și simplu dreptul la replică, nu altceva, nu nave cosmice, cum s-a spus aici.

Eu respect regulamentul. Asta e tot.

## **Domnul Ioan Dumitru Puchianu:**

## Domnule președinte, Domnilor colegi,

Aș vrea să răspund unor colegi care au ridicat în dezbaterile de ieri și de astăzi anumite probleme, și mă refer aici la problema ridicată de doi colegi, ce ține de dreptul de retenție. Facem precizarea că acest drept de retenție a fost avut în vedere de către comisie, care a analizat acest aspect, și vă putem da câteva informații spre știință.

Valoarea estimată a investițiilor statului român în perioada 1957—2005, conform datelor furnizate de conducerea Muzeului Bran, este de 2.305.000 euro, la cursul anual de schimb, fără a lua în calcul lucrările făcute în regie proprie. Însă acest drept de retenție, conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, spune următorul fapt: „Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire, și libere de orice sarcini”.

Așadar, rezultă că, în cazul restituirii în natură a acestui castel, statul român nu poate să-și recupereze investițiile, ele putând fi doar deduse, în ipoteza achiziționării acestui imobil de către stat.

În ceea ce privește rezerva colegului deputat Niță privind oportunitatea retrocedării, este un aspect la care nu mă voi referi, însă îi împărtășesc opinia precum că Castelul Bran este un simbol național, iar modul în care instituțiile statului au tratat acest subiect este superficial, dacă nu chiar suspect.

Un alt coleg pune sub semnul subiectivității concluziile comisiei, invocând relațiile mele personale cu președintele consiliului județean. Este un lucru absolut fals, întrucât în actul de retrocedare Consiliul Județean Brașov și președintele consiliului județean nu au nicio responsabilitate. Dacă însă ne referim la implicarea consiliului județean în acea isterie națională privind intenția de cumpărare a castelului Bran la fabuloasa sumă de 60 de milioane de euro, la pledoaria în susținere a valorii de achiziții de către președintele Aristotel Căncescu, lucru mediatizat la nivel național în nenumărate rânduri, rezerva personală exprimată la nivel local nu poate fi calificată ca un conflict deschis cu președintele consiliului județean.

Mai mult, însuși ministrul culturii, Adrian Iorgulescu, își exprima public dezacordul față de modul în care președintele Aristotel Căncescu a acționat. În acest sens Ministerul Culturii a transmis și o adresă consiliului județean. Concluziile comisiei cum că această intenție de achiziționare a consiliului județean a fost prematură și greșită au fost împărtășite, cu ocazia audierilor, de însuși ministrul culturii, și vă stă la dispoziție stenograma audierii.

Eu aș mai adăuga la aceste concluzii că intenția a fost de natură să vicieze prin prețul oferit, prin starea emoțională, chiar isterică, procesul de negociere, în ipoteza în care statul român ar fi dorit sau ar dori achiziționarea castelului.

Nu am făcut însă trimitere la modul absolut suspect în care s-au derulat evenimentele la consiliul județean, dar spre știința dumneavoastră, v-aș face o informare cronologică: pe data de 8 decembrie 2006, pe adresa consiliului județean este primită o ofertă de vânzare a Castelului Bran, ofertă care este dosită până în data de 16 ianuarie 2007, când intră în ordinea de zi a consiliului județean, fără însă a trece pe la comisii, conform procedurilor.

Și acum apare o surpriză: în dezbaterea din plenul consiliului județean, președintele aduce un plan de afaceri datat cu data de 30 noiembrie 2006, în care consiliul județean era proprietar al Castelului Bran, exista o societate de administrare în numele consiliului județean a acestui castel, numită „Ecultura”, și, mai mult, era și un montaj financiar, cu o anumită societate finanțatoare. Accentuez această dată de 30 noiembrie, plan de afaceri, când oferta de vânzare vine la o săptămână după ce exista acest plan de afaceri.

Ce ne spune acest lucru? Cu siguranță, analizând, puteți să vă exprimați un punct de vedere.

La audierile pe care le-am avut la comisie, au fost și membri ai consiliului județean care și-au exprimat surprinderea față de cronologia desfășurării și apariția acestor documente, precum și asupra modului în care președintele consiliului județean s-a implicat în susținerea acestei tranzacții, calificând aceste fapte ca fiind absolut suspecte. Înseși depozițiile președintelui consiliului județean, date cu ocazia audierii, nu au clarificat aceste aspecte, ba, dimpotrivă, au accentuat suspiciunile.

Referitor la scrisoarea societății de avocatură, din punctul meu de vedere este irelevantă și cinică prin șantajul și amenințările pe care le aduce Parlamentului României. Nu există niciun argument juridic și nici moral în a susține ca un act reparatoriu, precum cel al retrocedării Castelului Bran, să fie făcut încălcându-se legea.

Nu am înțeles însă nici dubla măsură în implicarea Ministerului Culturii în actul de restituire. Vezi prin analogie cazul Castelului Peleș, unde s-a creat o comisie interministerială cu zeci de membri, și superficialitatea manifestată în această speță, în care un simbol național, Castelul Bran, este trimis spre soluționare Acarului Păun, de data aceasta Muzeul Bran, o unitate ce administra operativ acest castel.

Mai apare și o notă ultimativă și imperativă dată de către Ministerul Culturii, în care se solicită conducerii Muzeului

Bran de a restitui în regim de urgență — și se trece și o dată —, acest bun.

## **Domnul Horea Dorin Uioreanu**

**:**

Cine o semnează?

O semnează un secretar de stat de la acea dată.

Un alt coleg a ridicat problema brandului „Dracula” ca principal element invocat de către președintele consiliului județean în compoziția valorică a Castelului Bran.

În urma cercetărilor și audierilor, concluzia unanimă este că moștenitorii Principesei Elena nu au în proprietate acest brand. Mai mult, această marcă este înregistrată încă din 1997 de către un descendent al familiei din care provenea și Vlad Țepeș, acesta chiar notificând consiliului județean de a nu se mai folosi de brand în negocieri și în susținerea prețului pe care l-au avansat vânzătorii.

Aș mai vrea să fac o mențiune: comisia nu se substituie justiției, comisia constată. Instituțiile statului sunt cele care repun lucrurile în legalitate.

Tot un distins coleg de-al nostru spunea că comisia a lucrat în regim de urgență, și vă amintesc că mandatul comisiei a fost inițial de 60 de zile, după care am solicitat prelungirea termenului cu încă 60 de zile, și aveți spre mărturie faptul că în fața dumneavoastră avem două brațe de dosare, două brațe de documente care au stat la baza concluziilor noastre.

Concluziile comisiei se întemeiază, stimați colegi, pe o analiză temeinică, făcută atât de către membrii comisiei, de către experții comisiei, cât și pe concluziile unor instituții ale statului care au expertiza de a se pronunța pe un astfel de caz. Și amintesc aici instituția Avocatul Poporului, prin materialul semnat de către profesorul universitar doctor Ioan Muraru, Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, prin domnul președinte Dumitru Viorel Mănescu, Serviciul Român de Informații, Ministerul Administrației și Internelor, Secretariatul General al Guvernului, precum și alți oameni care au avut și au cunoștință despre modul în care s-a produs această retrocedare, cât și despre istoria acestui castel.

Tuturor acestor oameni nu pot decât să le mulțumesc pentru sprijinul acordat în definitivarea raportului.

O ultimă concluzie: cred că cu toții am depus un jurământ de credință de a respecta legile țării, de a respecta Constituția României, care pentru noi toți este legea supremă. În acest caz, avem o flagrantă încălcare a Constituției prin actul de retrocedare, mai exact a art. 136 alin. (4). Orice argument juridic în contradicție cu Constituția, în opinia mea și a colegilor mei, și nu doar a noastră și a instituțiilor amintite, este nul.

Vă mulțumesc, stimați colegi, și cred că acest raport va avertiza instituțiile statului, va fi un semnal de alarmă de a privi cu maximă atenție actele pe care le semnează, indiferent de natura acestora.

Vă mulțumesc.

Domnul președinte Mohora.

## **Domnul Tudor Mohora:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Încep prin exprimarea unui regret că, în cadrul plenului Camerei, discuțiile care au avut loc pe baza raportului subcomisiei de anchetă, practic, au fost excesiv politizate și departe de spiritul responsabil, aș spune eu, cu care toți cei cinci membri ai subcomisiei au acționat în derularea investigațiilor proprii.

Mă bucur că un deputat cu experiența domnului Márton Árpád, care mi se pare că este și membru al Comisiei pentru regulament, s-a repliat astăzi, văd, și ne dă dreptul nouă, Parlamentului, să exercităm controlul parlamentar și să facem anchete așa cum sunt înscrise în Regulamentul Camerei, pentru că, altfel, l-aș fi rugat să facă o propunere de modificare a regulamentului și să ne ia acest drept de a face control parlamentar și anchete proprii.

Stimați colegi,

Mai vreau să spun ceva legat de modul în care s-a inițiat această procedură, această anchetă. Sigur, aici e normal orgoliul Partidului România Mare să spună că a făcut formal gestul de a sesiza comisia.

Vreau să relev însă că unanimitatea cu care membrii comisiei au aprobat această anchetă a fost generată de o amplă dezbatere publică, ce a creat o presiune enormă, după părerea mea, asupra tuturor instituțiilor statului și de aceea am considerat cu toții necesar în cadrul comisiei să luăm în discuție și să facem ceea ce Parlamentul poate să facă. Și ce am făcut noi? În primul rând, am încercat să vedem dacă autoritățile statului, care sunt, potrivit legii, sub control parlamentar, autoritățile executive, și-au făcut datoria, și poate că cel mai semnificativ lucru de relevat în fața dumneavoastră — pentru că s-au spus foarte multe lucruri aici și încerc și eu să aduc unele în plus, să nu repet ceea ce s-a spus — este modul în care s-a făcut sau mai bine zis instituția către care s-a făcut notificarea de către cei care au dorit retrocedarea.

Păi vreau să vă spun că în 9 august 2005, această notificare s-a făcut către Ministerul Culturii și Cultelor, iar a doua, către Muzeul Bran, s-a făcut în 10 martie 2006. Ce s-a întâmplat între timp, vă puteți întreba. Păi, s-a întâmplat următorul lucru: Ministerul Culturii și Cultelor — și-mi pare rău că trebuie să spun că domnul Iorgulescu, ulterior, după ce au apărut primele semnale ale acestei subcomisii de anchetă, a spus că nu-și aduce aminte să fi discutat problema asta — a înaintat o notă Guvernului României și a propus că nu el, deși începuse niște tratative cu reprezentanții moștenitorilor, că nu el este cel îndrituit prin lege să opereze retrocedarea, ci conducerea Muzeului Bran.

În acest moment, casa de avocați care ne reclamă pe noi acum a dat în judecată Ministerul Culturii și Cultelor, spunând că, potrivit legii, Ministerul Culturii și Cultelor trebuie să procedeze la această retrocedare.

Sigur că au găsit o instanță de judecată, eu nu vreau să calific acest lucru, care să le dea dreptate și, de aceea, au întârziat un an de zile această acțiune de retrocedare. Ce acceptaseră — și aici e scandalul care a fost mult mediatizat în fața opiniei publice —, ce se întâmplase? Inițial, pe vechea Lege nr. 10, reprezentanții moștenitorilor, moștenitorii de fapt, acceptaseră o despăgubire din partea statului român de 25 de milioane de dolari, apoi a apărut Legea nr. 247 și au cerut-o în natură și, după aceea, s-au îndreptat spre consiliul județean ca să ceară 60 de milioane. Aici e scandalul, aici

este lipsa de bună-credință a celor care doresc... Noi n-am pus în discuție, și v-aș ruga..., pentru că cineva aici a pus în discuție valabilitatea sau acuratețea legilor de retrocedare. Niciun moment comisia noastră și subcomisia nu au pus în discuție faptul că noi am vrea să judecăm pe lângă lege. Am spus așa, și-i dau dreptate domnului Árpád aici.

Da, domnule Árpád, e corect, e normal să repunem în drepturi respectul față de proprietatea privată. Regimul din trecut, ne aducem aminte, ne învățase să respectăm un alt tip de proprietate și el voia să respectăm un tip de proprietate, dar cea colectivă, nu cea privată.

Problema, acum, care se pune este că respectul față de proprietatea privată — și eu vă îndemn să reflectați, domnilor colegi — trebuie să-l adresăm oricărui tip de dobândire, oricărui tip de proprietate privată? Și celei dobândite prin furt și prin încălcarea legii?!

Or, în cazul de față, noi am dori să vedem dacă au fost respectate condițiile legale — de către cine? — nu ne-a interesat ce au cerut reprezentanții moștenitorilor — de către autoritățile publice asupra cărora noi avem drept de control parlamentar. Și ministerul s-a derobat. Vreau să vă spun că este o întreagă comedie să vedeți corespondența dintre Muzeul Bran și Ministerul Culturii și Cultelor, în care cei de la muzeu îi tot întreabă: „Dar noi suntem cei care trebuie...? Da, nu cumva...? Mai lămuriți-ne în legătură cu un aspect...”, pentru că ei își dădeau seama, săracii, că nu au calificarea și nici măcar dreptul să facă această retrocedare.

Până la urmă s-a făcut. S-a făcut cu încălcarea Constituției, și accentuez acest lucru, și a Legii nr. 213. Și, iarăși, chiar riscând ca domnul Márton să folosească dreptul la replică — dar discutăm colegial, sigur —, eu vă spun următorul lucru: dacă dumneavoastră ziceți că n-ar fi trebuit ca Guvernul să treacă din proprietate publică în proprietate privată — că așa înțelegeți dumneavoastră Constituția și Legea nr. 213 —, de ce la 5 luni după ce s-a intabulat, după ce proprietarul intabulase proprietatea..., pe ce bază, că dumneavoastră știți foarte bine, acel Minister de Finanțe, când se duce la o hotărâre de guvern, face un întreg dosar, în care spune acolo, pune filă cu filă, care era statutul juridic al proprietății respective.

Cum se poate să se facă o hotărâre în care să se spună: „Se trece din domeniul public al statului în domeniul privat un bun care nu mai era al statului?” Nu mai era de 5 luni.

Păi, asta nu este o chestiune de încălcare a Legii răspunderii ministeriale, a Constituției până la urmă?

Și, de aceea, noi vrem să întrebăm Curtea: avea dreptul Guvernul, avea argumentele să procedeze în acest fel?

Și dorim să întrebăm Guvernul, pe prim-ministru însuși, dacă apreciază că cei doi miniștri, adică Iorgulescu și Vlădescu, care au semnat proiectul de hotărâre de guvern, au fost în regulă la momentul respectiv, Vlădescu fiind ministru de finanțe, la momentul respectiv.

## **Domnul Marcu Tudor**

**:**

Știau că nu este în regulă.

## **Domnul Tudor Mohora:**

Știau, sigur. Ei au vrut să îndrepte o gafă pe care au făcut-o la momentul potrivit, dar care a produs o altă gafă, de fapt, care este o ilegalitate, nu mai este gafă. ## Domnilor colegi,

## Mai vreau să spun ceva.

Sigur că da, s-au propus aici tot felul de lucruri, și-mi pare rău, față de raporturile pe care le-am avut, extrem de colegiale și de corecte, cu domnul Uioreanu — eu îi pronunț corect numele, că am lucrat mai mult cu dânsul —, îmi pare rău că, presat de datoria de partid, Domnia Sa și-a încălcat, hai să zic așa, o anumită parte a demnității, pentru că nu poți să vii în cadrul Parlamentului să contești lucrările unei subcomisii pentru care, față de lucrările căreia te-ai abținut, dar fără să motivezi abținerea.

Aș fi înțeles să vină și să ceară retragerea raportului, dacă s-ar fi opus și ar fi motivat de ce.

Domnule coleg,

Vă dau un sfat prietenesc — eu sunt poate mai la sfârșitul carierei parlamentare, dumneavoastră sunteți la început —, indiferent de sarcinile de partid, trebuie în primul rând să ne apărăm onoarea și să ținem la ea, pentru că asta este ceea ce, până la urmă, în ultimă instanță, ne rămâne.

Și mai e ceva: noi avem un articol în Constituție care ne ferește de o poziție prea imperativă a partidelor politice, în ceea ce ne privește, vizavi de votul sau de poziția pe care o exprimăm.

Eu aș vrea, stimați colegi, să vă spun că este prima anchetă de acest tip și cu această finalitate, cel puțin în fața dumneavoastră. Sigur că dumneavoastră veți finaliza în sensul că, dacă veți aproba hotărârea — și eu vă rog să o aprobați —, atunci, în faza a doua, potrivit regulamentului, în termen de 30 de zile, atât Curtea Constituțională, cât și Guvernul, cât și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ne vor putea spune punctele dumnealor de vedere.

Și, în final, pentru că noi, atunci când spunem că această retrocedare este lovită de nulitate, noi nu spunem concluzia comisiei, noi cităm Legea nr. 213, care spune că orice act de retrocedare sau de atacare a proprietății publice, altfel decât este prevăzut în Constituție și în lege, este lovit de nulitate absolută, și pe terenul ăsta ne aflăm.

Eu aș vrea, în final, să mulțumesc, în primul rând, tuturor membrilor subcomisiei pentru travaliul pe care l-au realizat cu seriozitate și răspundere și să vă mulțumesc și dumneavoastră pentru interesul pe care l-ați acordat discuțiilor, referindu-mă la discuțiile pe marginea acestui raport.

## **Domnul Eugen Nicolicea**

**:**

Vă mulțumesc.

Și președintele de ședință are drept la replică, fiind deputat.

În primul rând, conform art. 227 „Camera Deputaților adoptă hotărâri potrivit procedurii prevăzute la art. 86-153” — pentru înțelegerea domnului Calimente —, adică așa cum se adoptă și legile.

Prin urmare, în cadrul dezbaterilor generale fiecare grup parlamentar are dreptul la o singură luare de cuvânt.

În ceea ce privește dreptul la replică: „Un deputat poate cere dreptul la replică în situația în care, la adresa sa, în acel moment al dezbaterilor s-au făcut afirmații incorecte sau ofensatoare de la microfonul Camerei Deputaților”.

Deci este evident că acel deputat trebuie să fie nominalizat sau măcar indicat.

De asemenea, dreptul la replică va fi formulat într-un mod care să nu genereze un nou drept la replică, adică cam cum fac eu, citind din regulament: art. 149 alin. (3) „Un deputat poate solicita cuvântul pentru probleme de procedură numai în cazul în care consideră că în acel moment al dezbaterilor au fost încălcate anumite prevederi ale regulamentului, prevederi la care va face referire în intervenția sa”.

De aceea anumitor colegi le-am solicitat să spună ce fel de încălcări ale regulamentului și care sunt articolele respective.

Cât privește insultele care mi-au fost adresate, ele mi-au fost adresate doar pentru faptul că ieri, la ora 18,20, adică cu 20 de minute după ce programul se terminase, am avut îndrăzneala să întrerup ședința, continuând-o exact din punctul în care am terminat-o și nelăsând deoparte pe nimeni din cei care se înscriseseră.

Asta este tot pentru explicarea dumneavoastră.

Îmi pare rău că la această dezbatere a acestei hotărâri importante lucrurile au degenerat în discuții colaterale, de necunoaștere a regulamentului, de încălcare a regulamentului, când în realitate noi avem acum de rezolvat o problemă foarte importantă, zic eu, pentru toată lumea.

Avem un proiect de hotărâre care trebuie să fie supus votului, și cred că mai important pentru toată lumea este dacă acest proiect este votat sau nu, nu discuțiile colaterale.

Se poate interveni pe procedură.

Domnule președinte...

Deci permiteți-mi să vă dau cuvântul, da?

Da.

„Un deputat poate solicita cuvântul pentru probleme de procedură numai în cazul în care consideră că în acel moment al dezbaterilor au fost încălcate anumite prevederi ale regulamentului, prevederi la care va face referire în intervenția sa”.

Aveți cuvântul, pe procedură.

Conform art. 149 alin. (3), vă rog să faceți referire la acele încălcări din regulament.

Dacă sunteți așa de scrupulos, o să fiu și eu la fel, dar vă rog să mă suportați până termin.

Vă contrazic în totalitate în modalitatea în care ați transferat dreptul Camerei Deputaților de a face anumite activități, la excesiva înțelegere a art. 101, care sună așa: „Pentru dezbaterea generală a proiectului sau a propunerii legislative — deci numai în aceste două cazuri, numai în aceste două cazuri, orice forțare prin care doresc eu să extind înțelesul acestor noțiuni extrem de clare asupra proiectului sau a propunerii legislative este, s-o iau numai atât, dacă nu ca necunoaștere, o forțare, un abuz — fiecare grup parlamentar poate să desemneze un singur reprezentant”.

Deci numai în aceste două cazuri. Or noi, astăzi, nu discutăm niciun proiect de lege, nicio propunere legislativă, discutăm un raport care nu se regăsește în această cerință imperativă ca fiecare partid să desemneze un singur reprezentant.

Ca atare, discuțiile trebuiau să fie libere și în interesul adevărului, și în interesul respectării stricte, scrupuloase, a acestui regulament, și în oricare interes național pe care vreți să-l extindeți, dacă vreți, public, și nu numai din țara noastră, pentru că acest bun este un patrimoniu național și, ca atare, nu se poate pune pumnul în gură că „numai unul”, că vreau eu să fac o extindere, o forțare între raport și propunere legislativă.

Ca să vă răspund, domnule președinte, și la al doilea lucru, la art. 149 alin. (2): „Când un deputat solicită cuvântul pentru probleme de procedură sau pentru dreptul la replică, președintele este obligat să-i acorde cuvântul imediat”.

Aceasta am constatat noi ieri și ne-ați enervat din caleafară. Am solicitat și eu, și domnul Costache să dăm, să spunem..., nici nu trebuia să vă spun dumneavoastră ce anume vreau acolo..., așa, ca la ușa cortului. Aici spun.

Deci nu așa: „Domne’ vreți să vorbiți de cutare, spuneți-mi pentru ce, ca să știu să vă dau cuvântul”. Sunteți obligat să dați cuvântul imediat.

Iar vă amintesc, domnule președinte, că atunci când nu erați vicepreședinte și președinte de plen, vă băteați mai rău ca mine pentru drepturile pe care vi le dădea acest regulament, și pentru asta v-am admirat.

Acum ați trecut pe poziția cealaltă — nu știu și din care alte interese, poate greșesc —, ne băgați pumnul în gură la discuții, făcând niște forțări de treceri între un articol și altul ale regulamentului.

Nu vă dă nimeni dreptul ăsta. Vă dă însă obligația de a ne da nouă cuvântul să ne exprimăm ceea ce avem de spus în cadrul acestui regulament care nu permite interpretări și nici asocieri de la un articol la altul.

Vă mulțumesc.

Vă rog, aveți cuvântul.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Mă asociez în mare parte cu cele spuse în prima parte de domnul Marcu, și vreau să vă citesc art. 35, la drepturile politice specifice, unde la punctul j) de la art. 35 se spune și se face referire la dreptul la cuvânt, libertatea de exprimare și dreptul de vot.

Deci faptul că mi-ați luat microfonul înseamnă că mi-ați luat libertatea de exprimare.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

Deci potrivit art. 227 „Camera Deputaților adoptă hotărâri potrivit procedurii prevăzute la art. 86 — 153”.

În momentul de față avem un proiect de hotărâre cu un raport al comisiei în față.

Proiectul de hotărâre, ca să fie adoptat..., procedăm conform art. 86 — 153, adică inclusiv art. 101.

Deci, în momentul de față, art. 101 precizează: „Pentru dezbaterea generală a proiectelor sau a propunerilor legislative, fiecare grup parlamentar poate să desemneze un

singur reprezentant”. La acesta face trimitere, dar face trimitere art. 227 și este valabil și pentru proiecte de hotărâri.

În ceea ce privește interpretarea cu dreptul la cuvânt, ceea ce a citit colegul anterior, evident că acest lucru se face numai în spiritul și în litera regulamentului.

Cred că toată lumea s-a lămurit cum este cu regulamentul.

## **Domnul Marcu Tudor**

**:**

Noi discutam raportul, nu legea. Faceți un abuz.

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

În momentul de față se discută o hotărâre, un proiect de hotărâre care trebuie să fie votat.

Am încheiat discuțiile pe marginea regulamentului.

## **Domnul Marcu Tudor**

**:**

A raportului. Este evident că-i un abuz.

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

Vă rog, domnule Marcu.

Dacă tot țipați din sală, veți denatura complet ședința.

## **Domnul Marcu Tudor**

**:**

Pentru că eu nu am microfon. Dumneavoastră vorbiți...

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

Deci ca dumneavoastră să aveți microfonul, solicitați cuvântul și vorbiți la microfon, conform regulamentului. Ce tot țipați din sală? Deranjați lumea!

## **Domnul Marcu Tudor**

**:**

Pentru că atunci când vreți să interveniți, interveniți prin microfon și nu vă blochează nimeni, iar eu nu am microfon.

Îmi permiteți, domnule președinte, pe procedură?

Eu vă permit, dar până când nu se face liniște în sală nu puteți să vorbiți.

Mulțumesc.

Vă rog.

Eu voiam doar, pentru că am înțeles că majoritatea colegilor și-au spus punctele de vedere la dezbaterile generale, să vă reamintesc faptul că, pe lângă propunerea făcută de colegul meu, domnul Uioreanu, a mai fost făcută o propunere, de domnul deputat Ioan Ghișe, și anume ca să fie distribuite tuturor deputaților și punctele de vedere ale casei de avocatură care reprezenta cealaltă parte în discuție. Mulțumesc.

Vă rog.

12 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 123/28.IX.2007

Domnule președinte, Onorat prezidiu, Stimate doamne și stimați domni deputați, Domnilor miniștri Și domnule Nicolăescu,

Cred că facem o confuzie, o regretabilă confuzie, în sensul că drepturile noastre ca deputați, respectiv Camera Deputaților, consfințite în Constituție și respectiv în regulament, și obligațiile pe care le avem începem să le acordăm altora.

După câte știu eu, puterea legislativă, puterea judecătorească și celelalte puteri sunt separate. Nu scrie nicăieri că noi, Camera Deputaților, am devenit distribuitori de materiale, nu suntem nici societate comercială și nimic altceva. Fiecare coleg deputat, dacă vrea să-i informeze pe ceilalți colegi asupra unui aspect, procedează singur cu oamenii pe care îi are în cabinetul parlamentar ș.a.m.d.

Deci eu nu am nimic împotrivă să primesc acest material, dar nu vreau să creez o cutumă prin care să ocupăm un spațiu și respectiv un timp al Camerei, cu difuzarea — dacă vreți și de afaceri —, a unor materiale. Casa de avocatură are sistemul ei, unde crede de cuviință apără, dar nu cred că putem accepta să introducem o cutumă nouă, chiar dacă domnul deputat Ghișe o propune, ca salariații Camerei să distribuie materialele lui „X”, lui „Y” sau lui „Z”.

Mâine, poimâine vrea să distribuie și cu poze din acelea, ca să ne informeze ce-i pe linia de centură. Nu putem accepta!

De aceea, domnule președinte, dacă vrea distinsul deputat Ghișe sau altcineva să ne citească articolul din regulament în care se spune că personalul sau noi, personal — nu?, ne dă dânsul câte un braț —, să le distribuim la grupuri, să distribuim aceste materiale...

Închei, spunând următorul lucru: domnilor colegi, acest raport al comisiei va duce la spulberarea oricărei îndoieli, dacă va fi pus în aplicare. Insistența cu care vă împotriviți la raport naște alte bănuieli, alte situații de lobby făcute asupra unuia sau altuia. Că la 60 de milioane de dolari, ce iese dacă mai scapă printre crăpăturile zidului de la Bran 1 milion, nu?

De aceea, vă rog, toți care v-ați împotrivit, să vă reconsiderați poziția și să susțineți să meargă raportul mai departe, pentru că sunteți convinși că a fost legal.

Atunci de ce vă e teamă? De nimic!

Și sper ca votul dumneavoastră, înregistrat pe cartelă și făcut public, să vă ajute în viitoarea campanie de uninominal. Vă mulțumesc.

Există deci o propunere de retrimitere la comisie. Vreau să întreb pe ce se întemeiază această propunere, deci articolul din regulament pe care se întemeiază această propunere de retrimitere la comisie.

A unui proiect de hotărâre sau tot cu regulamentul?

Păi, vă dau eu în regulament...

Deci avem o propunere de proiect de hotărâre. Art. 227 prevede: „Camera Deputaților adoptă hotărâri potrivit procedurii prevăzute la art. 86—153”.

V-am adresat această solicitare întrucât eu nu am găsit în aceste articole (86 — 153) niciun articol care vă dă dreptul să faceți această solicitare de retrimitere la comisie.

Există un articol, și anume art. 70, dar art. 70 nu se încadrează între art. 86 și 153, deci nu se aplică în cadrul hotărârilor. Mai există art. 109, în care se spune doar „Când dezbaterea amendamentelor relevă consecințe importante asupra proiectului, președintele poate dispune...”, ceea ce nu este cazul.

În rest, eu nu am găsit în regulament un temei pentru care dumneavoastră...

Accept cererea dumneavoastră, dacă dumneavoastră îl știți, vă rog să mi-l spuneți.

A fost o propunere de bun-simț, pentru că am relatat la vremea aceea, deci ieri, care a fost modul de lucru al comisiei.

În primul rând, trebuia cerut, în baza referatului sau propunerii făcute de comisie, trebuia cerut celor amintiți în raport, trebuia înaintat și lor, să-și spună un punct de vedere în termen foarte scurt. Deci, practic, acest referat, că nu-i pot spune altceva, nu se referă decât la..., adică nu a fost făcut cu consultarea și a celor amintiți în el.

Deci eu cred, și ăsta a fost motivul pentru care am cerut retrimiterea la comisie, ca în termen foarte scurt să se ceară punctul de vedere al instituțiilor amintite în raport.

Nu este la latitudinea mea, este la latitudinea regulamentului. Ați catalogat că ați făcut o propunere de bunsimț. O fi de bun-simț, dar nu este regulamentară.

Prin urmare, nu putem să susținem acest lucru. Deci trecem la dezbaterea proiectului de hotărâre. Vă rog.

## **Domnul Marcu Tudor:**

Vă rog să citiți punctul 27, cum ne este repartizat nouă pe ordinea de zi. Acolo scrie așa: „Raportul subcomisiei”, și în paranteză este însoțit de un proiect de hotărâre.

Dar noi discutăm două lucruri aici: raportul, pe de o parte, și proiectul de hotărâre, pe de altă parte.

Dacă acolo, la proiectul de hotărâre, vă puteți prevala de articolul pe care l-ați enunțat, să faceți o asimilare între proiectul de lege și propunerea legislativă și acest proiect de hotărâre, este dreptul dumneavoastră. Și aici încă este de discutat.

Eu nu sunt de acord cu o asemenea asimilare.

Dar noi nu discutam acest proiect de hotărâre, care era clar, avea trei puncte. A discutat cineva alea trei puncte? Printre picături am discutat și alea trei puncte.

Noi am discutat toți raportul, cu toate punctele pe care le-a enunțat foarte bine comisia.

Iar dumneavoastră, în mod abuziv, ați interpretat greșit — să nu spun abuziv, hai, greșit, din nepricepere, ulterior forțând nota, ca să nu cădeți într-o imagine negativă —, că acest raport trebuie însoțit în dezbateri de către fiecare partid numai cu un singur reprezentant.

Nu este posibil așa ceva! Indiferent ce jurist vreți să ia cuvântul aici, în acest sens îmi va da dreptate. Și dacă vă liniștiți bine din tensiunea de ieri, pe care ați introdus-o singur, fără să vă oblige nimeni, dintr-o suficiență pe care v-o..., în fine,... de comportament în conducerea ședinței..., totul era clar. De bine, de rău, am putut să ne ducem la sfârșit, la bun sfârșit, cât am putut și noi, fiecare, punctul de vedere, trecând peste interpretarea abuzivă a regulamentului de către dumneavoastră.

Deci proiectul și propunerea legislativă se discută conform art. 101, cu câte unul de partid. Rapoartele și celelalte informări și alte minuni care se fac pe aici nu intră în incidența art. 101 și nu este obligatoriu să ne dați cuvântul numai la un singur om de partid.

Asta am vrut noi, să dezbatem normal, să dezbatem în cunoștință de cauză, responsabil, nu așa, că ai cuvântul un minut, și gata ai terminat și cu...

Astea sunt la școala primară, domnule președinte de ședință, și noi nu vă permitem să vă comportați cu noi așa, ca la elevii pe care îi aveți, dacă sunteți lector pe undeva.

Nu suntem elevii nimănui. Am predat și noi, poate mai mult decât ați predat dumneavoastră în viață, și nu ne comportam așa cum vă comportați dumneavoastră cu elevii, darămite cu colegii noștri.

Gata, nu mai revenim asupra acestor proceduri.

În continuare, nu ne bagă nimeni pumnul în gură. La asemenea rapoarte să luăm cuvântul cât dorim... și unele parlamente vorbesc câte 2-3 zile, zi și noapte altele, asupra unor astfel de decizii pe care le vor lua ulterior, în urma consultării unui raport... și să ne asimilați cu niște lucruri pe care le forțați...

Avem o singură problemă care, deocamdată, zic eu, n-a fost rezolvată de regulamentul nostru și nu avem nicio cutumă clară în acest domeniu.

Dacă avem un proiect de lege, conform articolelor enunțate de dumneavoastră, acest proiect de lege sau inițiativă legislativă se distribuie tuturor deputaților, aceștia având posibilitatea de a depune amendamente. Ca atare, când vom dezbate în plenul Camerei Deputaților documentul respectiv, dezbatem numai amendamentele depuse — admise sau respinse de comisie —, și, evident, comisia, în raportul său, are un punct de vedere legat de aceste amendamente.

Noi ne aflăm în situația unei hotărâri și a unui raport față de care nu am avut un termen la care să putem depune amendamente.

## **Domnul Costache Mircea**

**:**

Păi, nu au anchetat, domnule, ce amendamente să depunem?

Da, domnule, dacă se aplică întocmai prevederile articolelor în cauză, atunci noi, fiecare deputat, avem dreptul să luăm cunoștință inclusiv de raport, care se dorește a se aproba de comisie, și avem dreptul să depunem amendamente la acest text al raportului și la textul hotărârii.

Vă mulțumesc.

Mă scuzați că vă întreb: aveți o propunere concretă cu privire la propunerea pe care a făcut-o domnul Uioreanu, de retrimitere sau...

Nu sunt de acord cu retrimiterea, pentru că nu este în incidența articolelor din regulament, că numai aici ne referim.

Poate fi trasă, poate fi forțată puțin. Vedeți în ce situații ne ducem dacă forțăm regulamentul? El poate fi interpretat. Orice lege din lumea asta — darămite un regulament —, poate fi interpretată. La el au lucrat niște oameni și și-au spus și ei punctul de vedere.

Noi, aici, suntem mai mulți, găsim o mulțime de lucruri de care ne lovim și de care ei nu s-au lovit și, ca atare, n-au fost prevăzute explicit. Noi putem interpreta, într-adevăr. Puteți pune la vot, dacă vreți. După părerea mea nu este corect.

Vă mulțumesc. Mă bucur că suntem de acord. Domnul Márton Árpád.

## **Domnul Márton Árpád Francisc:**

## Domnule președinte,

N-am intervenit la drept la replică pentru că eu m-am gândit că o să am o intervenție procedurală pe care o voi face, și în dezbatere să elucidez toate acele probleme care au fost enunțate aici, inclusiv cele legate de numele meu. Domnule președinte,

Dumneavoastră ați trimis exact și corect, conform regulamentului, la un set de articole, conform căruia trebuie să dezbatem și hotărârile. Sunt întru totul de acord.

## **Domnul Costache Mircea**

**:**

Ați primit la casetă?

Dacă aplicăm textul de la art. 84 inclusiv, citiți articolele și o să vă dați seama că aceasta este procedura.

Ca atare, avem două posibilități, și aici intervin la ceea ce s-a propus aici: retrimiteți la comisie, pentru un termen de o săptămână, având posibilitatea fiecare deputat ca în acest interval să depună amendamente sau începem o dezbatere pe articole, deși regulamentul ne permite dezbaterea pe articole numai dacă există amendamente, inclusiv de mari capitole pe raport, putând să propunem amendamente în această aulă.

Pentru că vă spun de pe acum: este nepermis ca într-un raport al Camerei Deputaților să existe enunțuri neadevărate, în sensul că se spune ceva despre dreptul nostru, și dreptul nostru spune exact cu totul altceva. Deci legile pe care le-am votat noi sună altfel decât sunt invocate. Este nepermis să facem astfel de greșeli! Ca atare, corecturile de rigoare ar trebui să fie făcute în această cauză, chiar pentru corelare legislativă, să zic așa.

Ca atare, domnule președinte, eu vă propun să alegeți una dintre cele două variante sau să supuneți votului: ori retrimitere la comisie, cu posibilitate de amendare a celor două texte, ori dezbateri — prima dată, raportul, pe mari capitole — putând să facem amendamente aici, dacă sunt doar de corelare legislativă le putem vota aici, dacă nu, să fie retrimis acel capitol care e problematic la comisie, că avem posibilitate..., urmând să trecem la dezbaterea tot pe articole a hotărârii.

Deci acestea sunt cele două variante din care cred eu că puteți să alegeți. Și, atunci, toate propunerile procedurale și drepturile la replică se vor putea rezolva printr-o procedură normală parlamentară.

Domnul Bivolaru, vă rog.

În ordinea înscrierii, vă rog: domnul Mohora, domnul Bivolaru, după aceea, domnul Uioreanu și domnul Valeriu Tabără.

## Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnilor colegi,

În primul rând, potrivit cutumei, pentru că regulamentul nu este prea clar în această materie, noi, când am constituit această subcomisie de anchetă, am avut grijă să realizăm reprezentarea tuturor grupurilor parlamentare care sunt reprezentate în Comisia de cercetare a abuzurilor și pentru petiții. În consecință, interesele grupurilor parlamentare de a nuanța anumite poziții vizavi de această cercetare, chiar politice... Și eu observ că domnul Árpád, de exemplu, nu e de acord cu domnul Garda, dar aceasta e problema dumnealor, au avut un reprezentant în comisie care a dat o semnătură, a fost de acord cu modul în care... și a participat la cercetare, până la urmă.

## Aceasta este o chestiune.

A doua chestiune este legată de retrimiterea la comisie și de modul în care, foarte abil, îmi permit să spun, domnul Árpád încearcă să escamoteze o altă prevedere regulamentară. Hai să reducem la absurd: să spunem, să presupunem că hotărârea se adoptă chiar ca o lege și nu în perimetrul articolelor care se referă strict la o hotărâre. Dar atunci amendamentele, domnule coleg, dacă dumneavoastră voiați să le depuneți, trebuia să le depuneți în termenul pe care l-ați avut din luna iunie, când v-au fost depuse la casetă, și care este prevăzut, de asemenea, de regulament. Nu este nevoie de un nou termen, atunci când legea sau hotărârea este deja în dezbatere în plenul Camerei. Suntem obligați și avem și un termen în regulament să depunem acele amendamente. Și dacă nouă ne-ar fi parvenit și dacă comisia nu ar fi luat în discuție acele amendamente, atunci ar fi fost culpa noastră și am fi putut să spunem acum: „Da, domnule, e nevoie de un nou termen”.

Deci să admitem această chestiune, că este lege, dar dumneavoastră ați avut posibilitatea să depuneți amendamente și nu ați făcut-o. Ca atare, desigur că nu avem ce să rejudecăm la comisie.

Pe de altă parte, punctul de vedere al celeilalte părți l-a avut în vedere subcomisia. Nouă nu ne spune nimic nou casa de avocați, care face lobby acum în Parlament pentru susținerea punctului său de vedere, pentru că ni l-a spus și ne-a amenințat în permanență, inclusiv prin mass-media.

Ca atare, dacă dumneavoastră doriți să supuneți la vot — și e dreptul Camerei să aprecieze, dar e și dreptul nostru să pledăm, da? — puteți pune la vot această propunere. Dar noi vă spunem că la comisie și, evident, și la subcomisie, nu este nimic de adăugat la această chestiune.

Iar insinuările de genul că „acolo sunt inexactități”, legate de aprecierea legislației, a unor prevederi legale, eu aș ruga să mai fie și dovedite, înainte de a fi exprimate aici.

Mulțumesc.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Sigur că apar spețe în regulament, care sunt bine prinse în acest document, dar apar și spețe, în timpul activității noastre, în dezbateri, care, efectiv, de la caz la caz, nu sunt bine stabilite în regulament, explicit, și sigur că, în aceste situații, pot fi interpretate.

De multe ori noi aplicăm cutuma, din punctul acesta de vedere, și, din când în când, iarăși, aceste cutume le inserăm în cadrul regulamentului prin prevederi foarte clare.

În cazul acesta eu v-aș atrage atenția, îmi permit să spun lucrul aceasta, că această regulă prin care, în timpul dezbaterii — cuprinse în art. 86 și în ultimul articol prevăzut —, nu sunt permise depuneri de amendamente în timpul dezbaterilor este ușor falsă. Este voie să transmitem aceste amendamente în timpul dezbaterilor, pentru că o consecință a acestor amendamente, unele din ele chiar de fond, a creat această instituție a retrimiterii la comisie: „în momentul în care, în timpul dezbaterii, apar amendamente care trebuie studiate...” și se trimit la comisie. Deci din punctul acesta de vedere, nu există o ghilotină care, efectiv, interzice categoric depunerea de amendamente.

Punctul doi. Suntem în fața unei comisii de anchetă care trebuie să prezinte în plenul Camerei două documente, care sunt distincte: raportul privind ancheta și, al doilea document, proiectul de hotărâre, care conține anumite concluzii care se desprind din raportul respectiv.

Raportul respectiv nu poate suporta amendamente sub nicio formă, pentru că el este raportul comisiei. În dezbaterile respective se pot enunța păreri pro sau contra în legătură cu ceea ce vrea să transmită acest raport. Raportul se supune aprobării Camerei, în plenul ei, și poate fi admis sau respins.

În condițiile în care raportul este admis, urmează dezbaterea proiectului de hotărâre, unde, într-adevăr, se pot face amendamente ca să se coreleze conținutul proiectului de hotărâre cu eventualele observații care s-au făcut asupra raportului de anchetă. Avem cutumă deja creată. Aici este zona unde noi, în regulament, nu am prevăzut explicit o astfel de situație, dar avem cutumă creată că poate să apară în dezbaterea Camerei un proiect de hotărâre care poate fi discutat articol cu articol, chiar dacă nu s-a depus vreun amendament din punctul acesta de vedere.

Aici este singurul loc unde în dezbaterea pe articole a proiectului de hotărâre poate să apară, conform regulamentului, de data aceasta, dreptul de a se solicita, dar în mod justificat, pe baza regulamentului, retrimiterea la comisie a proiectului de hotărâre, sub nicio formă a raportului, pentru că el deja a fost aprobat în plenul Camerei. Aceștia sunt pașii pe care trebuie să-i respectăm.

Domnul deputat Uioreanu.

## **Domnul Horea Dorin Uioreanu:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Art. 70 din Regulamentului Camerei Deputaților: „Proiectul se trimite spre reexaminare comisiei sesizate în fond dacă în urma dezbaterilor în plen se solicită motivat aceasta sau intervin modificări importante pentru conținutul său. Asupra acestei măsuri Camera Deputaților se pronunță prin vot la propunerea inițiatorului, a președintelui de ședință, a unui grup parlamentar...”

Deci țineți minte, ieri, spre închiderea ședinței, în numele grupului parlamentar am adresat această cerință și am și motivat de ce cerem să se întoarcă la comisie. Pentru că această comisie s-a comportat ca un monolog, deci ea a cerut documente de la anumite instituții, dar, după aceea, la întocmirea raportului, n-a cerut puncte de vedere.

Și cred că plenul Camerei Deputaților dorește să vadă, în momentul când hotărăște prin vot asupra acestui raport, care este punctul de vedere al Ministerului Culturii — deși cel care a semnat acele adrese este tocmai un pedist, domnul Nițulescu cred că se numea, secretar de stat —, dorește să vadă punctul de vedere al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății, dorește să vadă punctul de vedere al Casei Regale, care este beneficiarul de drept al acestui castel. Cum să ia plenul Camerei Deputaților o hotărâre, când toate aceste puncte de vedere și poziții ale acestor instituții nu sunt în mapa și nu sunt pe bancheta tuturor deputaților? Abia atunci putem discuta clar despre un vot. Deci acest art. 70 este motivația.

Să nu uităm că am amintit de incompatibilitatea în care se afla președintele acestei subcomisii, prin relația viciată cu președintele Consiliului Județean Brașov. Ați văzut, în discursul lui aici — nu am vrut să intervin, ca drept la replică — că totul s-a referit tot la domnul Căncescu. Deci care a fost motivația? A fost lupta și războiul cu această persoană.

Deci eu cred că sunt argumente, domnule președinte, prin care să luăm hotărârea de amânare. Și nu cu termen o săptămână, pentru că nu puteți cere autorităților amintite în acest raport câte o zi sau două să-și spună punctul de vedere. Ele nici nu-l cunosc, ele au văzut acum poate acest raport, acuzațiile.

Plus că raportul este insinuos, el deja dă verdict: se anulează, se face, se drege.

Mulțumesc.

## **Domnul Marcu Tudor**

**:**

De abia acum se vede cât de mare este mafia în jurul acestui castel!

Dacă ați fi fost atent și ați fi avut regulamentul atunci când v-am întrebat, ați fi constatat că și eu am dat exemplul art. 70 și 109. Dar, totodată, vă rog să deschideți la art. 227, este la penultima pagină, care spune: „Camera Deputaților adoptă hotărâri potrivit procedurilor prevăzute la art. 86—153”.

În momentul de față, dumneavoastră cereți retrimiterea la comisie a unui proiect de hotărâre care trebuie adoptat ca o hotărâre, adică potrivit art. 86—153. Din câte știu eu, art. 70 nu este cuprins în intervalul 86—153, ceea ce înseamnă că dumneavoastră ați invocat un articol care nu se aplică în această situație.

Îl rog pe domnul deputat Márton Árpád să ia cuvântul. Urmează, în ordinea înscrierii, domnul Valeriu Tabără, după aceea reprezentanți ai P.R.M.-ului, după aceea, domnul Mohora.

Bănuiesc că toată lumea pe probleme de procedură...

## Stimați colegi,

Mi s-a invocat, și ideea pe care am prezentat-o a fost combătută pe temei regulamentar. Revin și eu pe temeiul regulamentului și vă argumentez elementele de corelare legislativă. Deschideți puțin, vă rog, pe pagina 14 din acest raport și o să vedeți că în alin. (2) se face o trimitere la lege, se pun două puncte și s-a uitat să se pună ghilimelele și nu se știe care este partea care este citată din lege. Acest alineat vorbește clar despre faptul că: „sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii”. Or, în alineatul următor, se vorbește despre aceste „6 luni de la deces”. Dacă au fost repuși în termen, înseamnă că cele 6 luni curg de la situația de repuși în termen și este o necorelare în cele două alineate, unul după altul.

Nu poate să iasă de pe băncile Parlamentului un astfel de document care se contrazice. Și pot să continui.

De aceea, am propus: ori îl dezbatem capitol cu capitol, cu posibilitatea de a depune amendamente, dacă sunt de corelare, să le facem micile corecturi, deci să punem ghilimelele la acel alin. (3), ori, dacă sunt de fond, să retrimitem la comisie. Și dați-ne un interval în care să depunem amendamentele.

Încă o dată spun: sunt lucruri care se bat cap în cap în acest raport.

Domnul Valeriu Tabără, imediat... Domnul vicepreședinte Bolcaș.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Nu este primul raport al unei comisii speciale pe care Camera Deputaților îl face de-a lungul activităților, de 17 ani. Sunt zeci de astfel de comisii și vă mărturisesc că niciodată nu am fost în situația în care, ajunși la discuție, să încercăm să facem amendamente..., odată ce există reprezentanții noștri în aceste comisii, și care, pe parcursul redactării raportului respectiv și al activității comisiei, cred că au informat grupurile parlamentare, așa cum s-a întâmplat chiar în cadrul Grupului Partidului Democrat.

În al doilea rând, membrii comisiei, dacă au avut obiecții, cred că trebuiau să le facă separat și să le anunțe Camerei Deputaților sub semnătură și cu argumente.

Nu stă în picioare nici faptul ca, la această dată, de prezentare în plenul Camerei a raportului, să facem amendamente la raport. Sunt chestiuni de redactare care pot să fie făcute cu totul și cu totul în altă parte. Și trebuiau văzute, pentru că raportul a fost depus în Camera Deputaților și la dispoziția noastră pe data de 14 iunie 2007, deci sunt 3 luni de atunci. Aveam suficient timp ca nu astăzi, aici, în plen, să facem aceste observații pe care le facem.

Eu cred că problema e alta și degeaba ne ducem la art. 70, pentru că acolo se clarifică alte aspecte ale activității noastre parlamentare și mai ales în domeniul legislativ. Este vorba, așa cum menționați, domnule președinte, de încadrarea în cadrul subcapitolului III — Comisii speciale ale Camerei Deputaților — și prevederile de aici sunt valabile în cadrul discuției noastre. Or, noi putem să discutăm și trebuiau aduse amendamente până astăzi la proiectul de hotărâre. O altă chestiune: nu astăzi retrimitem, pentru că cineva nu a citit decât ieri și astăzi acest raport și acest proiect de hotărâre. Grupul parlamentar al Partidului Democrat nu este de acord cu retrimiterea la comisie, ci este vorba de supunerea — și rugăm să fie supus — în forma în care a fost prezentat de comisie, cu atât mai mult cu cât membrii comisiei parlamentare, în opinia noastră, și-au făcut datoria onest.

Nu ne interesează pozițiile celor care au fost interpelați de comisie. Există o libertate deplină și o obligație a celor care sunt implicați să răspundă la demersul făcut de către membrii comisiei. Nu e nevoie să avem la dosar decât, poate, stenogramele, sau, știu eu, procesele-verbale, dacă cineva vrea să meargă mai departe.

Esența raportului însă se găsește în ceea ce ne-a fost prezentat de către membrii comisiei. Aici, din fericire, marea majoritate sau aproape în totalitate a fost de acord cu acest raport în forma în care a fost elaborat și cu conținutul lui.

Mulțumesc foarte mult.

Vă mulțumesc. Domnul vicepreședinte Bolcaș.

## Stimați colegi,

Pentru că nu avem un precedent, sigur că există multe discuții și ne aflăm numai în faza discuțiilor pe procedură. Nu cred că e cazul să discutăm conținutul raportului sau redactarea articolelor din hotărâre.

Suntem în perimetrul reglementat de regulamentul nostru — Comisiile de anchetă ale Camerei Deputaților. Art. 73 alin. (2) prevede că această anchetă poate să fie realizată și de o comisie permanentă.

Rezultatul activității este reprezentat de două acte: unul este raportul comisiei și celălalt este proiectul de hotărâre. Niciodată nu se votează un raport al comisiei și regulamentul o spune expres. Art. 78 alin. (1), vă rog să mă urmăriți: „Concluziile, răspunderile și măsurile — exact cum este raportul nostru — conținute în raportul privind ancheta parlamentară — fără distincție dacă e comisie specială sau comisie permanentă — dezbătute de Camera Deputaților”. Deci e vorba despre o dezbatere și, în aceste condiții, nu includ „Patul lui Procust“ al dezbaterilor legislative, care se referă la dezbaterea generală și pe articole, sunt dezbateri generale la care trebuie și poate să ia parte toată lumea.

Aceste dezbateri nu se încheie printr-un vot, pentru că nu votez raportul. Aceste dezbateri se încheie și — aici regulamentul nostru este bine făcut —, deci: „toate dezbaterile vor fi reflectate în conținutul unei hotărâri”, care, după adoptare, va fi înaintată etc. etc.

Deci avem două faze: trebuie să dezbatem raportul, cu luările de cuvânt, și pe grupuri parlamentare, și individuale, pentru că nimic nu ne oprește, iar după ce toate problemele controversate au fost supuse acestei dezbateri, se supune la vot proiectul de hotărâre, care poate să fie modificat pe parcurs după cum rezultă din dezbateri. Sunt lucruri foarte simple, regulamentul le lămurește simplu și ar fi bine să tranșăm odată această problemă.

Raportul nu se retrimite la comisie, așa ceva este absolut inadmisibil.

În ceea ce privește proiectul de hotărâre, dacă redactarea unui text presupune activitatea unei comisii, atunci putem să mai discutăm.

Acesta este punctul nostru de vedere.

Vă mulțumesc. Domnul Merce.

Domnule președinte,

## Stimați colegi,

O să încep cu o chestie amuzantă: la finalizarea materialelor pe care trebuia să le înaintăm Biroului permanent a trebuit ca fiecare membru al subcomisiei să-și precizeze poziția față de conținutul raportului și de proiectul de hotărâre. Toată lumea, toți membrii subcomisiei, reprezentanți ai partidelor parlamentare cooptate în comisie, au fost de acord. A avut o obiecțiune, că acesta este amuzamentul, domnul Dezideriu Garda. El a spus următorul lucru: „Nu sunt de acord să trecem în material că subcomisia de anchetă s-a constituit la inițiativa P.R.M.-ului!” Și noi am început să râdem: „Păi de ce, domnule?” „Păi mă judecă ai mei, mă dau afară, mă nenorocesc! Că mi s-a mai întâmplat!” Bine, el nu a fost împotrivă, s-a abținut numai la acest lucru, ca să nu se creadă că e vorba de inițiativa nu știu care.

Domnul Uioreanu, care acum e extraordinar de vehement și nu știu de ce se agită, pe tot parcursul derulării acestei anchete nu s-a mișcat deloc, nu l-a interesat. Oficial, nu a participat, nu a avut nici curiozitatea să vadă raportul. Dar a avut însă grijă... — și asta trebuie să o spunem, pentru că văd că începem să ne încurcăm în tot felul de proceduri și să nu vedem fondul lucrurilor, stimați colegi, pentru că este fondul de necontestat, și acum venim noi, cu ghilimelele, cu două puncte, cu virgulele ș.a.m.d. ...

Domnul profesor, cel care acum ne dă lecții de mare jurist, să facă treaba aceasta cu studenții lui acolo, şi să lăsăm ca în Parlament, atunci când sunt probleme serioase, să se dezbată în mod normal, fără presiuni și fără parti-pris-uri politice.

Trebuie să vă mai spun, stimați colegi, că în decursul acestei anchete au fost diverse influențe de culise, ca să temperăm, să temporizăm, că nu o să iasă nimic. Vrem ca și rezultatul acestei comisii să-l îngropăm, cum am făcut cu celelalte? Așteptăm să se dărâme cupola Parlamentului pe noi, să ne deșteptăm odată la realitate?

Nu pot să fiu de acord cu propunerea aceasta imbecilă, să mă scuze, a domnului Uioreanu... ( _I se închide microfonul._ )

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

V-am luat cuvântul din două motive: o dată, proferați insulte de la tribună...

## **Domnul Ilie Merce**

**:**

Vă cer scuze de la tribună.

... și al doilea, nu vă referiți la chestiunea de procedură pe care o discutăm. Vă rog să mă scuzați, evident, mulțumindu-vă că ați lungit lucrările, dând ocazia la alte drepturi la replică.

Dau cuvântul domnului președinte Mohora.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnilor colegi,

Aș vrea, foarte pe scurt — pentru că, într-adevăr, acum se observă cu claritate că stârnește pasiuni, probabil că sunt multe interese în jurul acestei probleme —, să dau două răspunsuri la două probleme care s-au ridicat aici.

În primul rând, s-a spus că nu toate instituțiile abilitate ale statului au fost consultate și că din acest motiv ar trebui retrimisă hotărârea la comisie, ca să se mai facă discuții. Vreau să vă spun, cu toată responsabilitatea, că au fost nu numai cerute documente, dar au fost făcute și audieri, inclusiv a ministrului culturii, care a ezitat să vină, a președintelui Consiliului Județean Brașov, care a refuzat mai întâi public să vină și, sigur, cu autoritatea instituției parlamentare a fost determinat apoi să vină la audiere.

Singurele instituții care nu au răspuns, în final, și de aceea o să vă spun și cum se rezolvă această problemă, sunt: Ministerul de Finanțe, căruia noi i-am cerut să ne dea expunerea de motive pentru care au promovat hotărârea de guvern de trecere din patrimoniul public în patrimoniul privat al statului a unui bun care nu mai era în patrimoniul public al statului, ci era proprietate privată, și al doilea a fost Secretariatul General al Guvernului, căruia i-am cerut același lucru.

Cum se rezolvă această problemă? Și v-aș ruga, poate, ca să detensionăm această discuție, stimați colegi, până la urmă..., dezbaterea noastră finală se va desfășura pe baza unor puncte de vedere pe care, acum, prin acest proiect de hotărâre noi le solicităm celor care au abilitarea și, ca să spun așa, legitimitatea legală să o facă, și anume cerem Guvernului — vă rog să vă uitați la punctele 2 și 4 ale hotărârii —, se solicită punctul de vedere al Guvernului, că dacă ministerul respectiv, de Finanțe, și Secretariatul General nu au catadicsit să dea unei comisii de anchetă parlamentară punctul de vedere, poate că vor prezenta măcar un punct de vedere în plenul Camerei Deputaților, măcar față de această instituție să aibă respectul și atitudinea corespunzătoare legală.

Aceasta este situația. Nu există alte elemente care ar putea fi aduse în discuție și probabil că se dorește chiar să nu se meargă pe implicarea instituției Guvernului, pentru că este jenant, sigur, să-l întrebi pe prim-ministru: domnule, cum ai semnat o hotărâre atât de neconstituțională și nelegală?

De asemenea, s-a spus aici — și, încă o dată, noi respingem această interpretare — că această subcomisie, și implicit comisia noastră, ar da verdicte.

Domnilor colegi,

Noi, când invocăm un text de lege — care este sentențios — este una, dar când trimitem să interpreteze Curtea Constituțională acest text de lege și maniera în care Guvernul a aplicat legea, asta este un verdict? Dimpotrivă, credem că este un transfer către o instituție abilitată a statului, care să ne dea răspunsul corespunzător. La fel cum, dacă dorim să sesizăm Parchetul de pe lângă Înalta Curte, care ne va spune: nu sunt elemente constitutive de începere a unei urmăriri, pentru că nu s-au făcut abuzuri sau nu s-au făcut ilegalități, înseamnă că noi dăm verdicte? Noi solicităm

ca, în Camera Deputaților, în respectul deplin al separației puterilor în stat, să fim lămuriți de către autoritățile statului îndrituite să ne dea aceste răspunsuri.

Ca atare, eu v-aș solicita, domnule președinte, să supuneți la vot punctele care sunt formulate în hotărâre și, evident, la votul final hotărârea.

Rețin, de asemenea, că nu am văzut, chiar și aici..., pentru că ni se spune să retrimitem... — domnul deputat Bivolaru avea dreptate... care este și președinte al Comisiei de regulament... Sigur că da, s-ar putea discuta o amendare a acestui proiect de hotărâre, dar dumneavoastră ați auzit, în cadrul acestei dezbateri, o propunere de amendare? Adică, o trimitem acum, ca să ne mai gândim o săptămână s-o amendăm?

Deci să ni se spună clar astăzi: care este amendamentul, dacă într-adevăr dorește cineva s-o modificăm? Ce se dorește, domnule? Ce vreți în plus față de ce se spune aici — cele cinci puncte —, sau în minus? Și atunci sigur că putem merge mai departe la discuția acestei hotărâri.

Vă mulțumesc foarte mult.

## Vă mulțumesc.

Mai dau cuvântul, pentru dreptul la replică, domnului Uioreanu. Vă rog să vă încadrați în regulament și să nu generați alte drepturi la replică. Scopul ședinței este să ajungem la o finalitate, și nu să trecem dintr-un drept la replică în alt drept la replică.

## **Domnul Horea Dorin Uioreanu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Discursul meu va avea două puncte: unul — dreptul la replică, al doilea — pe temă de procedură.

În primul rând — și văd că se interpretează și nu-l înțeleg pe domnul Mohora..., Mohora este de ani de zile parlamentar, îl stimez —, nu înțeleg de ce se interpretează că eu aș avea alte intenții, că mi-am călcat pe demnitate și am îndeplinit mandat politic. Păi, domnule, încă o dată repet: doriți să lămurim acest caz sau doriți să-l îngropăm printr-un vot? Ca la orice judecată, are cuvântul doar procurorul sau are cuvânt și avocatul? De ce vă ascundeți a vedea punctul de vedere al instituțiilor trecute aici?

Restul, vizavi de domnul Merce, nu știu, nu, nu... refuz să fac drept la replică. Mă bucur că, după 17 luări de cuvânt, și-a adus aminte și cum mă cheamă. Eu n-am uitat cum îl cheamă pe domnul Merce, dar... asta e.

Procedură: art. 75. „La cererea a minimum 50 de deputați...” Dar țin să amintesc că, sigur, această comisie de anchetă a fost făcută — și trebuie să recunoaștem — la cererea Grupului parlamentar al Partidului România Mare sau a unor membri ai Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Mă întorc la art. 75: „La cererea a minimum 50 de deputați din cel puțin două grupuri parlamentare ale Camerei Deputaților...”, deci probabil că Grupul parlamentar al P.R.M. este format din două grupuri: grupul A, grupul B, grupul de sus, grupul de jos.

Încă o dată: „La cererea a minimum 50 de deputați din cel puțin două grupuri parlamentare Camera Deputaților va putea hotărî înființarea unei comisii de anchetă”. Ei, procedură: s-a încălcat această procedură! Deci subcomisia a făcut un raport care este atacat prin nulitate.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Marcu Tudor**

**:**

Propun sistarea, domnule președinte!

Au tendința să tergiverseze! Au tendința evidentă de a tergiversa discuția!

În ordine, dacă este așa, și constat că facem lecții de regulament astăzi...

Domnul Márton Árpád, vă rog.

## Domnule președinte,

Stimate domnule Mohora,

Eu știu că am probleme de înțelegere a limbii române și, ca atare, cred că această sintagmă „sunt lovite de nulitate absolută” este o sentință.

Pe de altă parte, dumneavoastră vă întemeiați această convingere pe faptul că cineva, în decurs de 6 luni de la moartea persoanei care a fost proprietară, a făcut sau nu a făcut ceva. Când art. 700 alin. (2) din Codul civil, în vigoare în România, spune clar că aceste 6 luni curg de la momentul în care persoana respectivă n-a mai fost împiedicată să se folosească... — or, tocmai dumneavoastră... de dreptul de a accepta sau de nu a accepta ereditatea, dumneavoastră citați exact articolul de lege care o repune în drept pe aceasta. Deci momentul în care nu mai există acea împiedicare este momentul intrării în vigoare a legii. Și de atunci încep să curgă cele 6 luni. Și dumneavoastră argumentați în 3-4 locuri că această curgere de timp începe de la decesul persoanei respective.

Deci iată: aveți o problemă mare de înțelegere a legii și de neconcordanță între textele pe care le propuneți în raport.

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

Bun. Eu înțeleg acum că, de fapt, am depășit faza de dezbateri generale și suntem la dezbateri pe fond, în care ne explicăm unul altuia anumite chestiuni. Nu sunt probleme nici de regulament, nici de drept la replică. Dreptul la replică se acordă în alte circumstanțe, nu ca să dai un răspuns la altă opinie a altui coleg.

## **Domnul Anghel Stanciu**

**:**

Domnule președinte, pe procedură!

Bun. Pe procedură?

Vă rog frumos, deja se creează impresia că dorim să tergiversăm.

Domnul Stanciu, pe procedură.

Și vă rog, în începutul expunerii, de acum încolo, vă rog, pentru procedură, să spuneți care prevederi ale regulamentului au fost încălcate, ca să nu mai ascultăm proceduri — de fapt, discuții pe fond.

## **Domnul Anghel Stanciu:**

Domnule președinte de ședință, Onorat prezidiu,

Stimate doamne și stimați domni deputați,

După cum știți, sunt foarte disciplinat, mai ales la solicitările președinților de ședință. Și, de aceea, voi începe să nominalizez articolul și, respectiv, alineatul.

La pagina 121 a Regulamentului Camerei Deputaților, ediția București, 2006,

, la art. 150 alin. (1): „Președintele de ședință sau liderul unui grup parlamentar poate cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuția Camerei”.

Deci în baza acestui articol din regulamentul în vigoare, republicat, în calitatea pe care o am, solicit încheierea dezbaterilor.

În baza art. 85 de la pagina 78, îmi permit să reamintesc stimaților colegi: „Camera Deputaților adoptă legi, hotărâri, moțiuni simple, mesaje, declarații, rezoluții și alte acte politice în prezența majorității deputaților — deci, majorității deputaților —, conform prevederilor prezentului regulament”.

De aceea, vă adresez rugămintea, domnule președinte de ședință, să sugerați distinșilor lideri de grup să adune, să invite colegii în sală, spre a avea majoritatea respectivă.

Și ultimul articol se referă la ceea ce a spus și domnul Bivolaru: noi suntem în fața unui raport care s-a dezbătut și propun încheierea dezbaterilor.

Concluziile acestui raport se găsesc într-un proiect de hotărâre, care se supune dezbaterii și aprobării.

Deci colegii noștri care au propuneri la art. 1—5 ale hotărârii, conform cutumei existente în atâți ani, pot să intervină și să propună amendamente, începând cu titlul și terminând cu încheierea.

Acestea sunt elementele de procedură.

Și aș avea rugămintea, domnule președinte, dacă m-am abătut, să mă corectați, pentru că eu vreau să mă îndrept, în timp.

Vă mulțumesc.

Sunteți foarte precis, ca de obicei, cu o singură excepție: nu suntem în faza de adoptare a hotărârii, deci nu este nevoie de cvorumul acela de lucru de care discutați dumneavoastră. În rest, ați fost foarte precis, ca și domnul vicepreședinte Bolcaș.

Vă rog. În ce chestiune doriți să vă adresați, vă rog?

În chestiune de procedură, domnule președinte de ședință.

Vă rog.

Și voi face referire la art. 71 și la art. 72.

Îmi permiteți să vă întrerup?

Vă rog să faceți întâi referire la art. 227, care prevede: „Camera Deputaților adoptă hotărâri potrivit procedurii prevăzute la art. 86—153”. Acest lucru l-am mai discutat de trei ori. Art. 76 nu este inclus în intervalul art. 86—153.

Nu vorbeam de art. 76, domnule președinte.

Vă rog.

Făceam referire, într-o problemă de procedură, la art. 71 și la art. 72.

Eu, în momentul de față, constat că nu putem ști în baza cărui articol al regulamentului a funcționat această subcomisie: fie comisia s-a autosesizat și a înființat o subcomisie de anchetă — dar, în această situație, raportul, nefiind discutat în comisie, el nu poate fi prezentat Parlamentului, pentru că este doar raportul subcomisiei —, fie s-a înființat în baza prevederilor art. 72, la solicitarea a 50 de deputați din cel puțin două grupuri parlamentare, condiție care, iarăși, nu este îndeplinită.

Comisia, în ansamblul său, nu a luat în discuție raportul cu care astăzi noi am fost sesizați, cu alte cuvinte, s-a trecut peste o etapă. Noi nu avem raportul comisiei, avem raportul subcomisiei în fața noastră, și proiectul de hotărâre conceput de o subcomisie, nu de comisia ai cărei membri au format subcomisia.

Eu zic că este un viciu de procedură care poate afecta grav o hotărâre a plenului.

Eu vă solicit dumneavoastră să returnați raportul subcomisiei, să-l discute în comisie, dacă această subcomisie s-a înființat în baza art. 71, sau să fie retras de pe ordinea de zi; să solicitați acest lucru Biroului permanent și grupului liderilor, având în vedere că premisa formării subcomisiei nu respectă art. 72, dacă art. 72 a fost baza, având în vedere că în raportul subcomisiei se specifică faptul că această subcomisie funcționează și la inițiativa Grupului parlamentar al P.R.M. Insuficient. Ar fi trebuit să fie deputați din cel puțin două grupuri parlamentare.

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

Da. Vă voi da răspunsul imediat, sigur că da.

Vă rog frumos să mă îngăduiți 30 de secunde, domnule vicepreședinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Salutăm prezența la lucrările noastre a unei delegații parlamentare israeliene conduse de domnul Gideon Sa’ar, președintele Comisiei pentru Statutul femeilor, din Knesset.

Înainte de a da cuvântul domnului vicepreședinte Bolcaș, îl rog pe colegul care a vorbit să recitească măcar proiectul de hotărâre, care începe astfel: „Având în vedere Hotărârea Camerei Deputaților nr. 6 din 20.II.2007 pentru constituirea Subcomisiei de anchetă...” și așa mai departe.

Deci va descoperi, din primul rând, un anumit temei în baza căruia a funcționat această subcomisie. Dau cuvântul domnului vicepreședinte Bolcaș.

Vă mulțumesc și regret că se acutizează niște discuții, fără a pune mâna pe carte. Eu știam că lăutarii sunt notiști și urechiști, dar nu credeam că sunt și parlamentarii.

În primul rând, conform art. 61 din regulament, comisiile permanente pot să efectueze anchete parlamentare. E dreptul lor.

În al doilea rând, citiți măcar actul pe care-l aveți în discuție: Hotărârea Camerei Deputaților, peste care nu se poate trece.

Vă mulțumesc.

Domnul Titu Gheorghiof. Vă rog.

## **Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:**

La procedură o să mă refer, dacă a fost sau nu încălcată procedura noastră, potrivit art. 95 și art. 92 din regulamentul nostru.

E adevărat, această comisie de anchetă, potrivit regulamentului nostru, care dă dreptul ca, printr-o hotărâre a Camerei Deputaților, în cadrul unei comisii să ia ființă o subcomisie de anchetă cu privire la fapte sau împrejurări, pentru a fi elucidate... Dar și aici membrii comisiei pot să ne lămurească, este clar, după ce finalizează, potrivit art. 77 din regulamentul nostru, care spune că „Lucrările comisiei de anchetă parlamentară se încheie cu redactarea unui raport asupra anchetei derulate, care se dezbate în Camera Deputaților”.

Vă rog să observați că la art. 95 se vorbește despre: „Proiectele de legi, propunerile legislative, precum și proiectele de hotărâri ale Camerei Deputaților, prevăzute la art. 94, se trimit de îndată de Biroul permanent spre dezbatere și avizare comisiilor permanente competente, cu respectarea prevederilor art. 92, după caz”.

Da, e o anchetă făcută de o subcomisie. Raportul nu este al subcomisiei. Raportul este al comisiei care a hotărât și a solicitat să ia ființă o subcomisie. Or noi ne aflăm în fața unui raport al unei subcomisii, de vreme ce art. 95 este cu trimitere directă spre avizare comisiilor permanente care sunt prevăzute în regulamentul nostru.

Îmi pare rău, Biroul permanent, odată ce a avut acest raport și proiectul de hotărâre, trebuia de urgență să-l trimită comisiei permanente, care să vină cu acest raport și cu acest proiect de hotărâre.

## **Domnul Lucian Augustin Bolcaș**

**:**

Adică contravine hotărârii Camerei Deputaților?

Nu contravine, pentru că regulamentul nostru este clar. Este o procedură, un drum care trebuie urmat. Nu știu dacă comisia permanentă respectivă a dezbătut, în plenul ei, acest raport și această anchetă făcută de către această subcomisie.

Ca atare, aici a fost și nu rezultă de niciunde, de vreme ce scrie „raportul subcomisiei”. Nu este... O subcomisie nu ne trimite nouă un raport. Comisiile permanente ne trimit rapoarte care se dezbat și care pot să se adopte sub forma unor legi sau sub forma unor hotărâri ale Camerei Deputaților.

Domnule președinte Mohora, vă rog.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Două probleme: în primul rând, nu sunt deloc surprins, pentru că deja intrăm în terenul absurdului, că cineva încearcă acum să amestece lucrurile, astfel încât uită că noi am înaintat plenului Camerei această propunere de instituire a subcomisiei de anchetă, în baza art. 71 și art. 72. Nu e nici vorba de comisie specială de anchetă, promovată de 50 de parlamentari și așa mai departe. Este ceea ce spunea domnul vicepreședinte Bolcaș.

În al doilea rând, da, domnule Gheorghiof, confirm în fața dumneavoastră: dacă ați fi fost de la începutul acestei dezbateri la Cameră, ați fi putut vedea, audia că, în plenul său, comisia a dezbătut și a adoptat, cu o abținere — a domnului Uioreanu — acest raport.

Sigur că pentru onestitate și pentru a nu fura, pentru a nu fi în fața unui furt intelectual, noi nu puteam să spunem aici că raportul este rodul activității întregii comisii. Este rodul activității subcomisiei. Dar vă rog și vă invit, dacă vreți, la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții, să vedeți procesul-verbal al ședinței în care s-a dezbătut și s-a adoptat acest raport și propunerea de a fi înaintat prin intermediul Biroului permanent, că acolo l-am transmis, către plenul Camerei Deputaților.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Înțeleg că și doamna Anca Petrescu dorește tot o chestiune de procedură.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doresc să vă propun încheierea dezbaterilor și vreau să vă explic că raportul respectiv este extrem de bine făcut, este foarte, foarte documentat. A fost timpul necesar, din data de 14 iunie până acum, a existat timpul necesar ca fiecare dintre noi să cerceteze dosarul. Dosarul este complet și nu cred că mai poate fi adăugat ceva la ceea ce a fost cercetat. Vă mulțumesc.

Da. Am să dau citire, pentru lămurirea dumneavoastră, Hotărârii nr. 6 din 20 februarie 2007 — Hotărârea Camerei Deputaților.

„Art. 8 alin. (1) — Constatările, concluziile și propunerile subcomisiei de anchetă vor face obiectul unui raport final care va fi depus la Biroul permanent al Camerei Deputaților în termen de 60 de zile de la data înființării comisiei de către Camera Deputaților.

Alin. (2) — După primirea raportului, Biroul permanent îl va pune la dispoziția grupurilor parlamentare și-l va înainta Comitetului liderilor grupurilor parlamentare în vederea înscrierii pe ordinea de zi.

Alin. (3) — Raportul subcomisiei de anchetă se va supune dezbaterii plenului Camerei Deputaților, într-o ședință specială afectată în acest scop.

Alin. (4) — Subcomisia de anchetă își încetează activitatea după ce plenul Camerei Deputaților se pronunță asupra raportului supus dezbaterii”.

Reamintesc colegilor că Regulamentul Camerei Deputaților este aprobat tot printr-o hotărâre a Camerei Deputaților, iar aceasta este o hotărâre a Camerei

Deputaților și aplicăm și această hotărâre, nu numai prevederile regulamentului.

Deci după ce am făcut aceste clarificări, consider că dezbaterile pe acest subiect sunt încheiate.

Nu am găsit vreun temei legal pentru a retrimite regulamentar, sigur că da.

Dacă-mi permiteți, poate că pot și eu să spun două vorbe înainte de a fi întrerupt.

Deci nu am găsit niciun temei regulamentar care să permită retrimiterea acestei propuneri de proiect de hotărâre și, prin urmare, după ce am terminat faza de dezbateri generale, la care toată lumea s-a înghesuit să vorbească, avem o fază de dezbatere a raportului. Având în vedere faptul că timpul este înaintat, ședința se va relua de la discuțiile pe care le-am întrerupt aici.

Deci îl rog pe domnul Marcu să fie atent. Am avut faza de dezbateri generale, în care am aplicat strict regulamentul, am încercat să-l aplic strict, în sensul că fiecare grup parlamentar are dreptul să ia cuvântul printr-un singur reprezentant. Urmează faza de dezbatere a raportului, în care evident că deputații pot să-și spună punctele de vedere asupra raportului. Am înțeles că există obiecțiuni din partea mai multor grupuri parlamentare. Obiecțiunile respective se vor supune atenției dumneavoastră de către fiecare parlamentar, iar astăzi nu mai putem să mai continuăm această dezbatere.

Dau cuvântul domnului Márton Árpád pentru o chestiune de procedură, imediat, așa cum a solicitat, după ce a încheiat vorbitorul.

Da, domnule președinte, tocmai pentru a evita să încălcăm regulamentul. Totuși, avem timp.

Dezbaterile noastre se vor relua săptămâna viitoare.

Eu cred că art. 95 ar trebui să fie respectat, pentru că, dincolo de raport, mai avem și un proiect de hotărâre, despre care se scrie că se trimite comisiilor permanente competente spre avizare. Or, în cazul acesta, eu cred că Biroul permanent ar trebui să trimită acest proiect de hotărâre Comisiei juridice, de disciplină și imunități spre avizare.

Avem timp până săptămâna viitoare, avem comisii, pot să avizeze și, atunci, nu vom mai avea dezbateri pe procedură, legate de această hotărâre.

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

Da, aș putea să vă dau un răspuns, și anume că niciun fel de comisie, alta decât comisia de anchetă, nu a solicitat să fie raportoare pe fond. Deci nu avem cui să trimitem, dar acesta este alt subiect pe care-l vom dezbate săptămâna viitoare.

Vom relua discuțiile de la momentul încetării, și anume la dezbateri asupra raportului.

În ceea ce privește, deocamdată, motivația pentru care acel proiect de hotărâre s-ar retrimite la comisie, repet, încă nu am găsit un temei regulamentar care să-mi permită acest lucru. Poate, până la ședința următoare, se va găsi și acest temei.

Vă rog să introduceți în aparatele de vot cartelele electronice.

Facem o verificare a prezenței.

Vă rog să vă înregistrați prezența. Fac apel la liderii de grup să roage colegii să-și ia locul în sala de ședință, având în vedere faptul că nu avem încă cvorumul.

Prezență înseamnă, o să vedeți, avem acolo... Prezența este afișată în stânga. Avem 137 în acest moment.

## **Domnul Marcu Tudor**

**:**

Păi au dat și pe „da”, și pe „nu”, și pe „abțineri”.

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

„Da” și „nu” sunt adunate și totalul îl aveți în stânga, unde scrie „p”, acolo înseamnă prezența.

„p” — 142, în momentul de față.

Vă rog să vă ocupați locurile în bănci. Liderii de grup să invite colegii în sală.

Suntem, în momentul de față 157, aproape de cvorumul de lucru.

Pe colegii care au intrat în sală îi rog să-și marcheze prezența.

Da, este cvorumul de ședință.

În momentul de față și-au marcat prezența 172 de colegi. Prin urmare, începem ședința pentru votul final.

La punctul 1 avem Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 39/2007 pentru completarea art. 67 din Legea îmbunătățirilor funciare nr. 138/2004.

Lege organică; prioritate legislativă.

Suntem Cameră decizională. Comisia propune adoptarea.

Având în vedere că nu sunt decât 124 de voturi pentru, fiind lege organică, proiectul de lege privind aprobarea ordonanței nu a fost aprobat. O vom rediscuta în sesiunea următoare.

Dau cuvântul domnului Valeriu Tabără. Explicația votului, da?

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Ieri, când am prezentat raportul pentru această lege, am precizat că este de o deosebită importanță pentru agricultori, pentru cei care au folosit sisteme de irigații, inclusiv din sistemele care nu sunt, la această dată, încadrate în sistemele mari și nominalizate, cele care au fost date în funcțiune în 2007.

Partidul Democrat și cei 147 de colegi au înțeles importanța acestei ordonanțe. Pentru mine este de neînțeles și ar trebui să se facă publică lista cu cei care au votat împotriva acestei ordonanțe astăzi. Pentru că, după părerea mea, este o iresponsabilitate față de cei care, în acest an, au pierdut enorm... și s-a datorat tocmai lipsei de măsuri la timpul potrivit. Nici măcar acum, în ultimul ceas, nu înțelegem că fenomenul acesta a fost o lovitură teribilă și oricâți bani am da noi, la această dată, nu vom putea satisface pierderile imense pe care le-a avut agricultura de aici, din zona Bărăganului, a Moldovei și de peste tot.

Repet: este de neînțeles cum nu s-a putut da un astfel de

vot.

Mulțumesc.

Vă rog, domnule Marcu, pe chestiune de procedură.

Domnule președinte,

Vă mărturisesc sincer că în repezeala trecerii la vot final s-a înțeles greșit votul pe care urma să-l dăm, la ce proiect anume de lege urma să dăm, și unii au fost împotrivă, alții pentru, până să ne lămurim noi despre ce este vorba s-a trecut la vot.

Vă propun ca, în baza bunei-credințe pe care o avem cu toții pentru ca să iasă o lege bună și nu o respectare _stricto sensu_ a unei cutume care nu-și are rostul aici, să repuneți la vot acest punct de pe ordinea de zi.

Vă mulțumesc.

Domnule Anghel Stanciu, vă rog.

## **Domnul Anghel Stanciu:**

Domnule președinte de ședință, Onorat prezidiu,

Stimate doamne și stimați domni deputați, Domnilor miniștri, Domnule Nicolăescu,

Asistăm de o bună bucată de timp la o linșare mediatică a Partidului Social Democrat

de către colegii noștri din Partidul Democrat. Dânșii ne-au acuzat, în mod constant, că există o înțelegere subterană între P.S.D. și P.N.L.

Constatăm, de două săptămâni, că această înțelegere subterană funcționează între P.D. și P.N.L. la vot. Când noi votăm împotriva unei legi, dânșii votează împreună, când noi votăm pentru, dânșii votează invers, și avem și explicații. Dumneavoastră sunteți la putere în teritoriu, aveți toți directorii la descentralizat și acum doriți, când noi ne clarificăm poziția și suntem partid de opoziție și vom vota împotrivă și vă aducem din nou împreună, opinia publică să vadă cine este la putere, P.D.-ul și P.N.L.-ul, Alianța, care nu-i distrusă la tribunal, funcționează.

În ceea ce privește importanța legii, ați eludat alegerile parlamentare când noi trebuia să conducem, acum răspundeți. Răspunderea este a voastră.

De aceea noi am votat împotrivă și vom vota împotrivă, pentru că trebuie să demonstrăm clar că cei care mint sunt cei care votează împreună.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Marcu Tudor**

**:**

Nu țineți cont de interesul național.

## Vă mulțumesc.

Ați explicat votul nu numai pentru Grupul P.S.D., ci și pentru Grupurile P.D. și P.N.L.

Vă rog, aveți cuvântul.

## Mulțumesc, domnule președinte.

## Doamnelor și domnilor colegi,

Sigur, suntem siderați, șocați în același timp, de votul care s-a acordat de către colegii noștri de la P.S.D. de a respinge acest proiect de lege pentru aprobarea ordonanței de subvenționare a fermierilor agricoli, a producătorilor agricoli, care au atâta nevoie de bani pentru a-și reînnoi ciclul de producție pentru această toamnă.

De ce spun treaba aceasta? Pentru că una votăm în comisie, alta votăm în Camera Deputaților.

A venit Guvernul Tăriceanu și a acordat aceste subvenții pentru cei care au irigat anul acesta, mai ales că ne-am confruntat cu o perioadă de secetă extraordinar de mare. Am înțeles că acești oameni au nevoie de acești bani, au nevoie să înceapă ciclul de producție pentru această toamnă. Nu înțeleg de ce se fac asemenea speculații în detrimentul celor care lucrează în agricultură.

Toți plângem că agricultura este în colaps, toți spunem că nu am asigurat sprijin pentru producătorii agricoli. Iată că, în această toamnă, am venit cu acest sprijin pentru cei care au făcut irigații anul acesta și care se confruntă cu situații financiare extraordinar de grele. Am dat aceste subvenții pentru culturile de toamnă și, dacă nu înțelegem că acești oameni au nevoie de acest sprijin financiar, înseamnă că ne merităm imaginea proastă pe care o avem.

Vă mulțumesc.

Trebuie să dau o explicație pentru ca lumea să nu fie chiar atât de îngrijorată: deci chiar dacă acest proiect de lege nu a fost aprobat, ordonanța de urgență este în vigoare și efectele ei continuă. Conform regulamentului, potrivit art. 105 alin. (2), „După dezbaterea ultimului raport întocmit, dacă plenul Camerei nu reușește să adopte proiectul de lege referitor la ordonanță, în condițiile în care Camera Deputaților este Cameră decizională (și este), respectivul proiect se va rediscuta în sesiunea următoare, pornind de la forma cu care Camera a fost sesizată inițial, pe baza ultimului raport întocmit de comisia sesizată în fond”.

Deci nu avem altceva de făcut decât să discutăm sesiunea următoare, timp în care nu există niciun efect negativ, întrucât ordonanța este în vigoare.

Domnul Márton Árpád, pentru explicarea votului.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Noi am votat pentru acest proiect de lege. În mod evident, suntem consecvenți, am fost atunci când s-a elaborat și ordonanța și credem că este bine să o avem.

Totodată, suntem de acord cu interpretarea — nici nu poate să fie alta — regulamentului nostru, conform căreia ordonanța este în vigoare și-și face efectul până la o nouă dezbatere în sesiunea următoare.

Legat de solicitări, nu s-a decis înaintea votului ca votul să fie secret, ca atare, toată lumea are acces la cine cum a votat. Deci dacă presa este interesată de cine cum a votat, poate să ceară, va primi și dacă crede că trebuie să scrie despre aceasta, va scrie cu interpretarea proprie a fiecărui organ de presă.

Eu cred că putem să mergem la următorul punct de pe ordinea de zi.

În cazul acesta, cred că punctele de vedere ale diferitelor grupuri parlamentare au reieșit clar și fără nicio posibilitate de altă interpretare.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

Vă mulțumesc. Din partea Partidului Conservator. Imediat.

## **Domnul Dragoș Petre Dumitriu:**

Domnule președinte,

La noi, la Muscel, există o vorbă, că „Nu este suficient să fii bun, trebuie să fii și bun de ceva.”

Astăzi am asistat la o bătălie între două grupuri parlamentare, mă refer la P.S.D. și P.N.L., care ne-au demonstrat că, dacă sunt bune de ceva, sunt bune să politizeze și să întrerupă votarea unor legi. Din păcate, am ajuns și în faza în care legi absolut necesare sunt tratate politic și respinse pe bandă rulantă.

După cum ați văzut, noi, Partidul Conservator, ne-am abținut astăzi de la a interveni, pentru că suntem totuși o formațiune serioasă, care vrem să ne ocupăm serios de legi, și nu să politizăm.

Vă mulțumesc.

Este râsul dumneavoastră, dar nu prea este și nu prea se vede nici în evoluția partidului.

Dau cuvântul domnului Marcu Tudor, urmează domnul Valeriu Tabără.

Bănuiesc că un drept la replică.

## **Domnul Marcu Tudor:**

Sper să nu provoc și eu atâtea râsete.

Vreau să arăt punctul de vedere al Partidului România Mare, pentru că a votat această lege, pentru că ea este foarte importantă. Are dreptate domnul Valeriu Tabără, trebuia s-o votăm cu toții. Cred că o parte dintre noi nu au știut despre ce este vorba și s-au luat după degetul ăsta ridicat de domnul Stanciu, care a și explicat votul: pentru ca să vadă lumea că P.D.-ul și P.N.L.-ul votează împreună, iar noi suntem în opoziție.

Rațiunea aceasta este străină Partidului România Mare. Noi suntem în opoziție chiar corect și poate printre singurii opozanți veritabili din această Cameră, dar avem în vedere și interesul național înaintea interesului nostru de partid. Interesul național ar fi fost ca această lege bună să fi trecut. Eu amendez aici, din punctul de vedere al Partidului România Mare, dacă-mi este permis, dacă nu, retrag, după ce spun ceea ce spun, că nu este permis să votez ca un „Gică contra”, numai să vadă lumea că eu sunt altfel decât ceilalți.

Ce fel de partid sunteți, domnilor?

Iertați-mă că nu vă pronunț numele.

Domnule Valeriu Tabără, vă rog.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Este un drept la replică și vreau să vi-l spun, că singura alianță pe care Partidul Democrat a făcut-o la votul acestei legi a fost cu necesitatea ei și cu urgența de aplicare a ei și de reglementare a unui domeniu nereglementat la această dată. Și doi: n-am înțeles și n-am să înțeleg niciodată cum Partidul Social Democrat, care are agronomi eminenți și mari specialiști în domeniul agricol și al dezvoltării rurale, nu-și trimite acești oameni să judece o lege și un vot.

Mulțumesc foarte mult.

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

Trecem la punctul 2 — Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 14/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Lege organică. Prioritate legislativă.

Comisia a propus aprobarea.

Punctul 3 — Propunerea legislativă privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Lege organică. Suntem primă Cameră sesizată. Data la care se împlinește termenul constituțional pentru dezbatere și vot final: 25 septembrie 2007.

Comisia propune respingerea.

Nu a întrunit numărul de voturi necesare.

Întrucât propunerea de respingere nu a fost aprobată, se aplică art. 104 alin. (3) și va urma o dezbatere pe articole în ședința următoare.

Punctul 4 — Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2007 pentru completarea Legii nr. 260/2002 pentru ratificarea Acordului dintre România și Statele Unite ale Americii privind statutul forțelor Statelor Unite ale Americii în România, semnat la Washington la 30 octombrie 2001.

Lege ordinară. Suntem primă Cameră sesizată.

Data la care se împlinește termenul constituțional pentru dezbatere și vot final: 27 septembrie 2007.

Comisia propune aprobarea.

Punctul 5 — Proiectul de lege pentru ratificarea Protocolului adițional, semnat la Cairo la 21 februarie 2007, de amendare a unor prevederi ale Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Arabe Egipt privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la București la 24 noiembrie 1994.

Lege ordinară. Suntem primă Cameră sesizată.

Data la care se împlinește termenul constituțional pentru dezbatere vot final: 17 octombrie 2007.

Comisia propune adoptarea.

Punctul 6 — Proiectul de lege pentru ratificarea Protocolului adițional, semnat la Baku la 11 octombrie 2006, pentru amendarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Azerbaidjan privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la Baku la 29 octombrie 2002.

Suntem primă Cameră sesizată.

Data la care se împlinește termenul constituțional pentru dezbatere vot final: 17 octombrie 2007.

- Comisia propune aprobarea.

Punctul 7 — Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Maltei privind cooperarea în domeniul combaterii criminalității organizate, a traficului ilicit de stupefiante, substanțe psihotrope și precursori ai acestora, precum și a altor infracțiuni grave, semnat la Luxemburg, la 12 iunie 1994.

Lege ordinară. Suntem primă Cameră sesizată.

Data la care se împlinește termenul constituțional pentru dezbatere și vot final: 17 octombrie 2007.

- Comisia propune adoptarea.

-

Punctul 8 — Proiectul de lege pentru ratificarea Protocolului adițional, semnat la București, la 16 aprilie 2007, la Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Populare Chineze privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la București la 12 iulie 1994.

Lege ordinară. Primă Cameră sesizată.

Data la care se împlinește termenul constituțional pentru dezbatere și vot final: 17 octombrie 2007.

Comisia propune adoptarea.

Punctul 9 — Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Lege organică. Suntem primă Cameră sesizată.

Data la care se împlinește termenul constituțional pentru dezbatere și vot final: 4 octombrie 2007.

- Comisia propune respingerea.

-

Vă rog, aveți dreptul.

Distinse domnule președinte,

Dacă nu mai sunt alte explicații ale votului, vă rog...

## **Din sală:**

Avem și alte acțiuni, s-a depășit timpul.

## Onorat prezidiu,

În baza îndrituirilor pe care le dă regulamentul, vă rog să-mi acordați posibilitatea să-mi explic punctul de vedere, și al grupului, fără să fiu bruiat de distinșii colegi, care confundă această aulă cu altceva.

De fapt, domnule președinte, în explicația votului meu nu am luat ca un afront zâmbetele ironice sau vociferările colegilor mei, pentru că dânșii nu la mine se refereau, ci la propunerea legislativă. Care ce dorește? Dorește transparență, astfel încât corupția să fie eradicată.

Pe cine deranjează transparența? Pe cei care au votat împotriva respingerii: P.S.D.-ul a votat pentru, iar Alianța D.A. a votat împotrivă. Deci nu vrea să se aprobe această lege, pentru că dânșii vor Țuluși și Morari, noi nu. Dorim eradicarea corupției.

Iată încă o dată vasele comunicante între P.N.L. și P.D. De aceea nu merg la tribunal să distrugă această caracatiță care a cuprins România și pe care au condus-o P.D.-ul și P.N.L.-ul.

Ați votat împotriva transparenței. Doriți totul pe sub masă. Faceți-o! Noi am ieșit la lumină.

Deci chiar dacă s-a trecut puțin peste termen, cu un minut, vă rugăm să aveți îngăduință, pentru că este absurd să dai votul astăzi și explicația s-o faci săptămâna viitoare.

## Domnule președinte,

Cu toate explicațiile de rigoare, în mod evident, respingerea respingerii înseamnă, conform regulamentului, o dezbatere de adoptare a legii.

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

Dacă nu mai există alte intervenții pentru explicarea votului, întrucât am depășit programul de lucru, declar ședința închisă.

**EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR**

„Monitorul Oficial“ R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea“ București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 318.51.29/150, fax 318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru vânzări și relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 411.58.33 și 410.47.30, fax 410.77.36 și 410.47.23 Tiparul: „Monitorul Oficial“ R.A.

&JUYDGY|202368]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 123/28.IX.2007 conține 24 de pagini.**

Prețul: 6,00 lei