Raul Victor Surdu-Soreanu

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

N-o să reiau ideile bogate care s-au desprins din discursul domnului președinte Valeriu Tabără. O să vă spun că am o nedumerire, și această nedumerire este legată de faptul că astăzi, mai mult ca oricând, trebuia să fie în Cameră prezent domnul ministru al agriculturii, pentru că majoritatea subiectelor din acest raport privesc în primul rând Ministerul Agriculturii și subunitățile subordonate acestui minister.

În al doilea rând, vreau să insist pe faptul că toate reformele care s-au făcut din anul ’89 și până astăzi s-au făcut la grabă, la impulsul de moment al unora sau al altora, și nici într-un caz nu s-au făcut având sau plecând, având la bază și plecând de la cercetare.

Ar trebui să mai reținem că în anul 1989, cel mai bogat patrimoniu sau patrimoniul cel mai valoros pe care îl avea România era cel din domeniul îmbunătățirilor funciare, și aici mă refer la cumpăna apelor, din vârful muntelui și până la marea cea mare, plecând de la faptul că este o coincidență, dar din păcate una nefericită, că acum 100 de ani, exact în anul 1910, la propunerea marelui inginer specialist român Anghel Saligny, s-a înființat Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare, iar timp de 100 de ani, respectiv de 80 de ani de la înființarea Societății Naționale de Îmbunătățiri Funciare și până în 1989, patrimoniul de valoare era în învățământul de specialitate, respectiv învățământul tehnic de îmbunătățiri funciare, în cercetarea în domeniu, în institutele de proiectări și atelierele de proiectări la nivelul fiecărui județ, erau cei mai mulți și mai bine pregătiți oameni în domeniu care, până în 1989, au reușit să proiecteze România începând cu dealurile, cu munții, și mă refer aici la lucrările de combatere a eroziunii solului, până la regularizări de râuri, îndiguiri, acumulări mari de ape, sistemele de irigații, sistemele de desecare și sistemele de combatere a sărăturilor.

Ușor-ușor, prima lovitură au primit-o lucrările de îmbunătățiri funciare, începând cu anul 1989 și până astăzi, distrugere prin furt, prin lipsă din gestiune și pază, până anul trecut, când în cele două luni – și vă mulțumim cu această ocazie, că noi am făcut o vacanță parlamentară în anchetă – până la data la care comisia și-a început lucrul, erau întocmite pentru dosare de furt și neglijență 2.930 de cauze în domeniu.

A doua lovitură au primit-o sistemele de îmbunătățiri funciare, și în primul rând irigațiile, care au însemnat de fapt o descurajare a modernizării sistemului, când un raport al Băncii Mondiale, realizat împreună cu două mari firme de consultanță, a stabilit că, în România, din 3 milioane de hectare, numai un milion cinci sute de mii de hectare se justifică a fi irigat, restul, concluziile acestui raport fiind că irigăm în pagubă, în sensul că de la treapta a treia, respectiv a patra, a șaptea, a opta, treaptă de pompare din Dunăre, costurile sunt mult mai mari decât profiturile care se obțin, ceea ce nu e corect. Și, din cauza asta, guvernele care s-au succedat au investit puțin în lucrările de îmbunătățiri funciare, începând de la pază și terminând cu modernizarea sistemelor respective care, într-adevăr, ca multe alte sectoare de la noi, foloseau o tehnologie veche, a anilor ’60–’70 – la tehnologia de pompare, mă refer – și care ar fi putut fi schimbată pentru a reduce la jumătate consumul de energie electrică.