Stenogramă plen

2. analiza structurilor privind folosirea fondurilor alocate

pentru sistemele de irigații;

3. analiza măsurilor instituite pentru reglementarea

irigațiilor în 2009;

4. analizarea măsurilor, inclusiv logistica, ce se pot lua în

regim de urgență;

5. pierderile și costurile de întârziere a aplicării udărilor;

6. verificarea oricăror aspecte incidente cu acest

eveniment.

Comisia a fost formată din 15 deputați, reprezentând toate grupurile parlamentare din Camera Deputaților, iar pentru desfășurarea în bune condiții, comisia și-a aprobat un regulament propriu, care a reglementat activitatea, întreaga activitate a comisiei. De asemenea, prin regulament s-a considerat necesar și pentru a putea cuprinde întregul ansamblu de probleme ale sistemului de îmbunătățiri funciare, comisia s-a împărțit în patru subcomisii:

Subcomisia 1, care a avut în analiză sucursalele Someș – Criș, Tisa – Someș, Timiș – Mureșul inferior;

Subcomisia 2, formată din domnii deputați Steriu Valeriu, Mircia Giurgiu, Horj Pavel, care au avut, pentru analiză, sucursalele Mureș – Oltul mijlociu, Mureș – Oltul superior și Dunăre – Olt;

Subcomisia 3, compusă din domnii deputați: SurduSoreanu, Fuia Stelian, Gheorghe Tinel, pentru sucursalele Olt – Argeș, Argeș – Buzău, Argeș – Ialomița – Siret.

Subcomisia 4, pentru sucursalele din Dobrogea, Moldova de Sud și Moldova de Nord.

Sistemul de lucru al comisiei

Subcomisiile au făcut cercetări în teritoriu, vizitându-se, în limita timpului disponibil, obiective din toate sectoarele de îmbunătățiri funciare, irigații, desecări, combaterea eroziunii solului.

Membrii subcomisiilor au făcut verificări, de asemenea, în limita timpului, privind managementul unităților teritoriale ANIF și SNIF, starea lor materială și financiară, precum și structurile personalului angajat.

În plenul comisiei s-a făcut audierea principalilor factori implicați în sectorul îmbunătățirilor funciare din România.

Toate audierile din plenul comisiei au fost stenodactilografiate, înregistrate și făcute publice pe site-ul Camerei Deputaților.

Audierile din comisii, indiferent de gradul celui audiat, au fost publice, neexistând pe parcursul întregii activități a comisiei nicio restricție de participare la audieri.

Pentru a se înțelege mai bine problematica irigațiilor, vă prezint câteva elemente care caracterizează amenajările din țara noastră.

În perioada execuției lor, deceniile VI–VIII ale secolului XX, sistemele de irigații au fost considerate realizări tehnice de nivel mondial, având câteva caracteristici specifice față de alte țări.

## Dimensiunea

În comparație cu dimensiunea de 500 de hectare, considerată internațional ca sisteme de irigații mari, cele din România sunt considerate, în totalitatea lor, ca sisteme gigant. Din totalul de peste 100 de sisteme de irigații, patru sisteme erau cu suprafața de peste 100.000 hectare, 13 sisteme cu suprafața cuprinsă între 50.000 și 100.000 hectare, 18 sisteme cu suprafața 25–50 mii hectare, 29 sisteme cu suprafața de 10.000–25.000 de hectare și 39 de sisteme pe suprafață de sub 10.000 de hectare. Suprafața medie per total sisteme este de circa 28–144 de hectare.

Soluțiile constructive alese în funcție de amplasamentul sistemelor

Aducțiunea apei prin canale deschise și, respectiv, jgheaburi suspendate din beton armat și amenajări interioare, conducte îngropate sub presiune pe circa 80% din suprafața

irigată. Sistemele de distribuție a apei la parcelă, prin agregate termice de pompare în sistemul de distribuție ape prin jgheaburi suspendate au fost înlocuite, la un moment dat, din cauza nerentabilității și disfuncționalității lor.

Consumul de energie electrică, element de specificitate, este mare și, din cauza acestui lucru, sistemele de irigații din România sunt considerate dintre cele mai energofage din Europa. Acest lucru se datorează unor factori determinanți ai acestor amenajări: înălțimi mari de pompare, precum Dobrogea și Câmpia Dunării, distanțe mari de transport a apei, uneori sute de kilometri, dimensiuni gigant ale canalelor și suprafețelor de distribuie a apei.

În funcție de consumul de energie electrică necesară pentru punerea sub presiune, sistemele se pot împărți în patru trepte, și anume:

– consumul redus, 700 kWh/ha, circa 10,0% din suprafață;

– consum mediu, între 700 și 1.400 kWh/ha, circa 28,6% din suprafață;

– consum mediu-mare, între 1.400 și 2.100 kWh/ha pentru 48,2% din suprafață;

– consum mare, peste 2.100 kWh/ha pentru circa 13,2% din suprafață.

Dacă însumăm sistemele de irigații cu consum mediumare, cu cele cu consum mare de energie, constatăm că pentru 61,4% din suprafața amenajată pentru irigații în România consumul de energie este un element deosebit de important al costului apei de irigare, care influențează negativ întregul sistem de rentabilitate în sistemele de irigații românești.

Dacă la elementul cantitativ al consumului de energie electrică adăugăm și disfuncționalitățile instituționale și de organizare, obiective, dar mai ales cele subiective, constate de comisie, menționate de beneficiar atât la întâlnirile din teritoriu, cât și la audierile din plenul comisiei, constatăm că problema costului energiei în sistemele de irigații românești este un element esențial, care se cere a fi rezolvat urgent.

Gradul de finalizare a proiectelor

Deși la vremea proiectării lor, sistemele de irigații din România au fost considerate soluții avansate, numeroase componente prevăzute în acestea nu au fost finalizate, ceea ce influențează negativ randamentul de utilizare.

Au rămas nefinalizate:

– impermeabilizarea canalelor de aducțiune deschise pentru transportul apei, pe circa 50% din lungimea acestora;

– neexecutarea sistemelor de drenaj și de reciclare a apei, care determină apariția, pe suprafețe mari, a înmlăștinirii și sărăturării secundare, elemente deosebit de păguboase pentru patrimoniul funciar al României;

– lipsesc elementele de automatizare a distribuției apei și a celor de apometrie, ceea ce duce la consumuri de apă necontrolate, norme de irigare și udare mari și necontrolate referitoare la cantitate.

La realizarea sistemelor s-au folosit materiale, echipamente, agregate de calitate slabă, care determină randamente mici și costuri mari. Pierderile mari de apă în rețeaua de canale, care depășesc 50% din volumul de apă calculat la stațiile de bază, costul pierderilor sunt impuse și plătite de către utilizatorii de apă.

Exploatarea necorespunzătoare, din cauza căreia parametrii de proiectare, cei tehnici și economici, se realizează parțial de către unele unități agricole în unii ani și numai la anumite culturi.

Din analizele făcute în teren și din audierile din plenul comisiei, s-a constatat că nu există, până în prezent, date omologate ale sistemului statistic oficial privind:

- amenajările de irigații, suprafață efectiv irigată;

- amenajările de desecare drenaj, suprafață efectiv

- amenajată pentru combaterea eroziunii solului.

Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare are în administrare următoarele amenajări:

- irigații: circa 2.998.255 ha;

- desecare drenaj: 3.085.295 ha;

- combaterea eroziunii solului: 2.222.000 ha; și

– lucrări de apărare împotriva inundațiilor: 1.378.119 ha.

În scripte, suprafața amenajată pentru irigare în România este mare: 2.998.000 de hectare, pe care se practică trei metode de irigare, și anume: udare prin aspersiune: 2.660.353 hectare, și prin brazde: 281.982 hectare, și, sigur, prin inundare: 55.920 hectare.

Ca surse de apă: Dunărea, pentru 2.017.000 hectare, implică costuri mari de asigurare a apei pe cele șapte terase de irigare, din cauza faptului că se forțează ridicarea acesteia și transferul ei invers față de ceea ce înseamnă cursul gravitațional, și, sigur, râuri interioare și lacuri de acumulare, ca sursă pentru 980.000 hectare.

ANIF, Agenția Națională pentru Îmbunătățiri Funciare, administrează la nivel național 296 de amenajări complexe de irigații, care sunt formate din:

• canale de transport, aducțiune și distribuție a apei de irigații: 10.975 km, din care căptușite, deci împotriva infiltrărilor de apă, doar 6.015 km;

- conducte îngropate: 28.773 km;

- stații de pompare pentru irigații: 2.908 bucăți, din care:

- stații de bază fixe și plutitoare: 227 bucăți;

- stații de repompare: 352 bucăți;

- stații de punere sub presiune: 2.329 bucăți;

- construcții hidrotehnice: 13.923 bucăți, din care:

- stăvilare: 5.185 bucăți;

- vane hidraulice automate: 488 bucăți;

- căderi: 2.818 bucăți;

- deversoare laterale: 466 bucăți;

- podețe și așa mai departe.

- puterea instalată în stațiile de pompare: 4.137 MW – o

- cantitate, o putere extraordinară, iar

- puterea medie instalată este de 1,38 kWh.

Raportul cuprinde și situația de amenajări de desecare și amenajări de combatere a eroziunii solului.

Trebuie însă să vă spun că referirile mele vor fi strict numai pentru irigații și am să fac precizări la sfârșit și legate de celelalte sectoare.

Situația suprafețelor irigate în perioada 2007–2009

Comparativ cu anul 1989, suprafețele irigate s-au redus continuu, existând variații mari de la un an la altul, în funcție de condițiile climatice, dar și de decizii ale organelor implicate.

S-au redus semnificativ normele de irigare, acestea depășesc cu puțin norma de udare, ceea ce implică o artificializare și consumuri de apă necontrolate.

S-a făcut o irigare incompletă a culturilor. Ca urmare, rezultatul acestor irigări nu este cel așteptat prin producție și randamente.

Lipsește sistemul de avertizare a udărilor, irigația făcându-se la întâmplare, ceea ce implică risipă de resurse și costuri mari.

S-a irigat foarte puțin și în anii deosebit de secetoși, precum anul 1993, 2003 și 2007.

Cauze identificate care au dus la reducerea drastică a suprafețelor irigate:

• degradarea infrastructurii amenajărilor hidroameliorative prin: distrugere, furt, uzură fizică și morală, abandon din partea noilor gestionari ai fondului funciar. Totul s-a petrecut, din păcate, asistat de incapacitatea factorilor de decizie și putere de a gestiona și organiza exploatările unuia dintre cele mai însemnate patrimonii, nu numai al agriculturii, dar și al economiei românești;

O altă cauză:

• dizolvarea structurilor agricole mari, ca urmare a aplicării legilor proprietății: Legea nr. 18/1993, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005.

Apoi:

– creșterea progresivă a tarifelor plătite pentru apa de irigat, diferențierea pe trepte de pompare și incapacitatea beneficiarului de a achita aceste creșteri de prețuri, inclusiv neasigurarea la timp a subvențiilor;

– distrugerea rețelei de transport al energiei electrice, chiar scoaterea de sub tensiune a rețelei și devalizarea acesteia, distrugerea posturilor trafo și a stațiilor de pompare;

– necorelarea activităților de reabilitare a infrastructurii de irigații cu cererea reală de apă, la nivel de sistem hidrotehnic;

– lipsa de convingere a multor proprietari de terenuri și de exploatații agricole de avantajele economice ale agriculturii realizate în sistem irigat;

– întârzierea constituirii asociațiilor de utilizatori de apă sau organizațiilor utilizatorilor de apă;

- lipsa de dotare tehnică a acestor asociații;

– nesiguranța desfacerii producției pentru speciile care răspund cel mai bine la sistemul irigat. S-au permis, de care ele mai multe ori, importuri nejustificate, cu consecințe negative asupra pieței produselor autohtone;

– deficitul cronic de echipamente pentru distribuirea apei la plante; – responsabilitatea autorităților centrale cu atribuții în gestionarea sistemelor de irigații și a tuturor sistemelor de îmbunătățiri funciare, transferul unor dotări rezultate din programe fraudulos gestionate de Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare – SNIF, care determină și astăzi o situație dezastruoasă în întregul sistem de îmbunătățiri funciare, inclusiv în irigații – este vorba de Programul ROMAG;

– o proastă și chiar frauduloasă gestionare a patrimoniului sistemului îmbunătățiri funciare, inventare ale patrimoniului efectuate în formă, pe hârtie, și nu în fapt.

Din analiza datelor obținute de subcomisii în teren, se constată că, în perioada 2006–2009, ponderea suprafețelor irigate a reprezentat circa 15% din suprafața totală amenajată.

În toată perioada 2006–2009, suprafața contractată de beneficiari a fost în creștere. În schimb, suprafața efectiv irigată a fost mult redusă față de cea contractată. De asemenea, se constată că suprafața irigată efectiv diferă de la un an la altul.

În anul 2007, suprafața contractată a fost de două ori mai mare decât cea din 2006 și de aproape patru ori mai mare decât cea efectiv irigată.

În anul 2008 suprafața efectiv irigată a fost mai mică decât cea din 2007, iar în anul 2009, an cu secetă, irigarea culturilor s-a declanșat foarte târziu – din diverse motive, subiective, spunem noi –, începutul lunii iunie, fapt care a determinat pierderi însemnate de recoltă, în special la culturile de toamnă.

Mi-aș permite să fac doar câteva referiri legate de ceea ce au constatat comisiile noastre în teritoriu, fără să insist foarte mult, mergând mai mult pe concluzii, și dau, prin sondaj, de pildă, Subcomisia nr. 2, care a avut ca obiectiv analiza sucursalei Mureș–Oltul mijlociu, sucursalei Mureș–Oltul superior, sucursalei Dunăre–Olt.

Suprafața irigată pentru această zonă este de circa 577.647 hectare.

Din datele prezentate rezultă că activitatea preponderentă în sucursala Dolj este de irigații și de apărare împotriva inundațiilor la Dunăre. Pentru sucursalele Mureș–Oltul mijlociu și Oltul superior, activitatea de bază este însă combaterea eroziunii solului și în mai mică măsură desecarea.

La sucursala Mureș–Oltul mijlociu: sucursala are în administrare circa 10.128 hectare amenajate de lucrări de irigații, care sunt trecute din domeniul public în domeniul privat al statului, fiind retrase de la recunoașterea de utilitate publică, conform anexei nr. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.872/2005.

Nu au fost constituite organizațiile utilizatorilor de apă pe raza sucursalei Mureș–Oltul mijlociu și nu sunt solicitări în acest sens până în prezent.

În timpul controlului, a fost vizitată Stația de punere sub presiune Berechiu, în cadrul sistemului de irigații Berechiu. Stația este însă parțial devastată, iar rețeaua de conducte

deteriorată și nefuncțională. Este un caz frecvent întâlnit în teritoriu.

Având în vedere situația amenajărilor de irigații din cadrul sucursalei Mureș–Oltul mijlociu, corelată și cu lipsa de interes a beneficiarilor de teren din zonă pentru folosirea lor, conducerea sucursalei solicită casarea sistemului și scoaterea lucrărilor din patrimoniul sucursalei, cu excepția sistemului Rădești, menționat mai sus.

Sucursala Mureș–Oltul superior are în patrimoniu circa 6.774 hectare amenajate pentru irigație, din care, pe o suprafață de 198 de hectare au fost înființate organizațiile utilizatorilor de apă pentru irigații, după cum urmează:

– Organizația Sfântu Gheorghe, pe 984 hectare, și

– Organizația Ghidfalău, pe 994 hectare.

Pentru a funcționa însă, acestea au nevoie de fonduri pentru a-și putea aduce în funcțiune sistemele pe care le au în dotare.

Amenajările de irigații pentru suprafețele pe care nu s-au constituit organizațiile utilizatorilor de apă, de 4.796 hectare, sunt în conservare, cu stații de pompare – accentuez – degradate, unele lipsite de energie electrică. Sunt, sigur, date și exemple. Suprafața de 4.796, pentru care nu există beneficiar și care este scoasă din funcțiune, se impune a fi în totalitate casată și scoasă în evidența Regiei de Îmbunătățiri Funciare.

De asemenea, se impune alocarea urgentă de fonduri pentru repunerea în totalitate în funcțiune a amenajărilor predate organizațiilor utilizatorilor de apă și pentru care există solicitări din perioada de irigare.

Aș vrea să fac precizarea că, în toate sucursalele și în toată zona pe care am anchetat-o sau pe care am vizitat-o și au vizitat-o colegii din comisie, s-a constatat faptul că niciuna dintre sucursale nu deține și nu are compartimentul de prognoză și avertizare a udărilor. Asta înseamnă costuri imense și, sigur, lucrări făcute la întâmplare.

De asemenea, în discuțiile avute în această zonă, se consideră că scindarea Societății Naționale de Îmbunătățiri Funciare în Societate Națională de Îmbunătățiri Funciare – SA și ANIF – RA a fost o greșeală, apreciindu-se că o reunificare a celor doi agenți economici este o acțiune benefică pentru sectorul de îmbunătățiri funciare.

Se solicită refacerea protocolului încheiat între SNIF și ANIF pentru partajarea patrimoniului sectorului de îmbunătățiri funciare.

Sucursala Dunăre–Olt are în administrare o suprafață de 562.700 hectare amenajate pentru irigații, din care suprafața de utilitate publică este de 311.546 hectare, iar în cadrul sucursalei Mureș–Olt au fost înființate un număr de 47 de organizații pentru utilizatorii de apă, care au preluat în exploatare o suprafață de 192.000 hectare.

Și în această sucursală se constată, de asemenea, suprafețe puțin utilizate sau folosite drept culturi irigate și, sigur, sunt foarte multe probleme legate de funcționarea infrastructurii, practic a sistemului. În cadrul sucursalei Dolj, o problemă aparte o prezintă sistemul Sadova–Corabia, sistem de irigații în suprafață de 71.835 hectare, din care reabilitate cu fonduri de la Banca Mondială în baza Legii nr. 4/2004 o suprafață de 40.030 hectare, zonă de luncă și treapta I.

Suprafața contractată în cadrul sistemului Sadova–Corabia este de 28.574 hectare, din care activ udată, udarea întâi, de reținut, doar 13.356, într-o zonă în care apa este o necesitate pentru ceea ce înseamnă producția agricolă.

Fișa tehnică de investiții, așa cum a fost ea prezentată de Unitatea de Management a Băncii Mondiale, este anexată la dosarul și prezenta sucursală. De altfel, raportul este însoțit de un număr mare de documente, un fișet întreg, care se găsește la Comisia pentru agricultură.

Din analiza datelor prezentate rezultă că în cadrul sucursalei Dunăre–Olt capacitățile de irigare aflate atât în administrarea ANIF – RA, cât și a asociațiilor de utilizatori de apă, nu sunt folosite de către beneficiarii de terenuri agricole, cu repercusiuni directe și grave asupra producțiilor obținute și a rentabilității agriculturii din zonă.

Se impune o analiză la nivelul ANIF – RA cu privire la cauzele care au generat această situație și, în special, a criteriilor care au stat la baza selectării sistemului Sadova–Corabia pentru reabilitarea și eficientizarea acestei reabilitări.

Comisia de anchetă a Camerei Deputaților a fost sesizată de faptul că amenajările de irigații din administrarea Sucursalei Dunăre-Olt, unitate administrativă Mehedinți, au fost scoase din funcțiune în totalitate. Suprafața amenajată scoasă din funcțiune este de 75.644 hectare.

La data analizei mai erau funcționale doar stațiile de bază și de repompare, excepție făcând stațiile SRP A4 și ARPA 6 din amenajările Izvoare–Cușmir și SPA Sehelu din amenajarea Halânga, care sunt și ele dezafectate.

Situația ploturilor de irigații și a stațiilor de pompare este prezentată în dosarul sucursalei Dunăre–Olt.

Situația creată în județul Mehedinți este generată în mare măsură de lipsa de implicare a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin Oficiul de Reglementare cu privire la Supravegherea Activității Organizațiilor Utilizatorilor de Apă, după preluarea de către aceștia a amenajărilor de la SNIF sau ANIF.

De asemenea, se constată că nici predătorul, în speță SNIF-ul și, ulterior, ANIF – RA, nu a informat Ministerul Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale de situația creată în județul Mehedinți.

Având în vedere situația din județul Mehedinți, corelată cu datele statistice privind înființarea asociațiilor de utilizatori de apă din cadrul sucursalei Dunăre–Olt, raportat la suprafețele contractate pentru irigație, se impune o analiză urgentă asupra stării acestor amenajări, pentru a se preveni situații de natura celor descrise mai sus.

În județul Mehedinți, din cauza lipsei de supraveghere, s-a ajuns până la vinderea de componente ale sistemului de

irigații, ca urmare a unor sentințe judecătorești și a unor executări silite, ca urmare a unor credite angajate de către asociații.

Se impun inventarierea și păstrarea în patrimoniu doar a acelor amenajări de irigații pentru care există un interes cert al proprietarilor de teren. Nu este justificată păstrarea ca amenajări de utilitate publică a amenajărilor care, în decursul anilor, nu au avut niciun fel de solicitare pentru apă.

Comisia a fost sesizată că pe raza județului Olt există două asociații de utilizatori de apă la care au fost executate lucrări pentru repunerea în funcțiune a ploturilor de irigații, fără ca acestea să aibă racordul electric funcțional și sunt zeci de astfel de cazuri care sunt întâlnite în teritoriu. Fapt care duce la executarea unor lucrări și, implicit, la cheltuirea unor sume de bani fără a exista posibilitatea unei verificări a calității lucrărilor executate. De asemenea, lipsa racordului duce la nefuncționarea unor amenajări.

Cele două organizații de utilizatori de apă, Obârșia, cu 1.800 hectare, și Gostavițu, cu 4.800 hectare, sunt în această situație. O situație similară se regăsește și în județul Dolj, la organizația Măceșu.

Se impun modificări și precizări în Legea nr. 138/2004 cu privire la relațiile contractuale dintre ANIF și organizațiile utilizatorilor de apă privind obligativitatea plății de către organizații a tarifului anual pentru întreaga suprafață a organizației, și nu numai pentru suprafața contractată. În felul acesta, ar apărea un factor stimulativ pentru folosirea amenajărilor de irigații și o scădere a tarifului, având în vedere numărul mai mare de beneficiari și, implicit, o suprafață mai mare, la care se raportează cheltuiala cu lucrările necesare pentru aducțiune.

De asemenea, se impune o reglementare în relațiile ANIF – organizațiile utilizatorilor de apă cu privire la cantitatea de apă care urmează a fi plătită de organizații, cantitate care trebuie să cuprindă și eventualele pierderi prin oprirea sistemelor, ca urmare a unor precipitații, eventuale avarii, precum și pentru livrarea unor cantități de apă relativ mici la distanțe mari.

Aș vrea să merg mai departe și să vă prezint câteva chestiuni legate de constatările Subcomisiei 3, pe partea cea mai importantă și mai interesantă a chestiunilor legate de sistemele de irigații.

Această subcomisie, coordonată de către domnul deputat Victor Surdu, a avut ca obiectiv de analiză spațiul geografic Olt–Dunăre–Siret, administrat în 3 sucursale teritoriale ale ANIF-ului. E vorba de sucursala Olt–Argeș, sucursala Argeș–Buzău și Argeș–Ialomița–Siret.

Din punct de vedere tehnic, toate amenajările de îmbunătățiri funciare se concep în etapa actuală în complex, exploatarea lor în continuare realizându-se în cadrul celor două ministere menționate mai sus, cu toate neajunsurile ce decurg dintr-o conlucrare de cele mai multe ori defectuoasă și cu rezultate vizibile în situațiile de calamități.

Aș vrea să fac câteva precizări: se impune reconsiderarea poziției Autorității Naționale pentru Îmbunătățiri Funciare de renunțare la activitatea de prognoză și avertizare și introducerea ei în cadrul activităților de exploatare pentru a putea avea un suport tehnic în vederea desfășurării acestor activități.

Câteva concluzii care vin pentru această zonă, și anume, din analiza documentelor prezentate în dosarele sucursalelor, în conformitate cu cele prezentate mai sus, rezultă că activitatea sucursalelor SNIF este blocată financiar din cauza pierderilor înregistrate și a datoriilor mari către bugetul de stat. Imposibilitatea participării la licitație face ca activitatea sucursalelor să fie practic paralizată. Activitatea actuală a sucursalelor nu mai este îndreptată decât în mică măsură spre domeniul de îmbunătățiri funciare, din cauza lipsei fondurilor din sector și imposibilității participării la licitație.

Patrimoniul SNIF este și aici incert, ca urmare a nedefinitivării protocolului SNIF–ANIF, care face aproape imposibilă evaluarea societății, în vederea unei eventuale privatizări. Întrucât Comisia de anchetă a Camerei Deputaților are ca scop principal analiza situației din sectorul de îmbunătățiri funciare, situația SNIF nu poate să fie tratată ca simplă și ca cea a unei unități comerciale aflate în dificultate financiară, ci ea trebuie privită ca parte integrantă a sectorului de îmbunătățiri funciare.

În acest sens, se constată și în zona de analiză a Subcomisiei 2 că divizarea SNIF și ANIF a fost o mare greșeală, cu repercusiuni negative majore asupra întreținerii și exploatării lucrărilor de îmbunătățiri funciare, și care a dus și duce la degradarea până la dispariție a patrimoniului indispensabil pentru menținerea în funcțiune a lucrărilor de îmbunătățiri funciare.

În cadrul Subcomisiei 4 din cadrul Comisiei parlamentare de anchetă privind situația sistemului de irigații, precum și a altor sectoare de îmbunătățiri funciare, domeniul sau aria de acțiune au fost Dobrogea, Moldova Sud și Moldova Nord, suprafața cu irigații în aceste zone este de 881,044 de hectare, desecările 927.833 de hectare, iar combaterea eroziunii solului pe respectiv 1.040.000 de hectare.

Amenajările pentru irigații sunt dominante în Dobrogea, unde amenajările hidroameliorative depășesc de două ori suprafața amenajată în celelalte două sucursale ale acestei zone. Amenajările, desecări, drenaj sunt dominante în sucursala din Moldova de Nord și în Moldova de Sud.

Amenajările antierozionale din sucursala Moldova de Nord dețin o suprafață amenajată depășind suprafața celorlalte două sucursale. Îndiguirile dețin, de asemenea, o pondere însemnată în Moldova.

Aș vrea doar să vă enumăr statistic, să vă dau două elemente legate de ceea ce au însemnat irigațiile în Dobrogea. În 1990, suprafața irigată total – 794.860 de hectare –, din care udarea I a fost pe 289.054 hectare, pentru ca în anul 2008, suprafața total irigată să fie de 23.638 de hectare, din care udarea I, care este elementul etalon atunci când discutăm despre suprafețele irigate, de numai 13.819. A se vedea și constata, de altfel, elementele de bază ale dezastrului agricol care se întâlnește în multe zone ale Dobrogei. Cea mai mare suprafață irigată după 1989 s-a

înregistrat în anul 1990, factorul determinant al acestui element fiind faptul că apa a fost gratuită.

Se constată, de asemenea, o reducere semnificativă a normelor de irigare, dar în unii ani – Dobrogea, 1997 – aceasta depășind cu puțin norma de udare, de unde se deduce irigarea incompletă a culturilor. S-a irigat puțin chiar și în anii deosebit de secetoși, precum anii 1993, 2003, 2007. Și, sigur, cauzele care stau la baza acestei situații sunt cele pe care le-am enumerat la începutul expunerii.

Din datele centralizate în tabele rezultă că ponderea suprafețelor funcționale, adică irigabile din suprafața amenajată totală, este de 45% în sucursala Moldova de Sud, 15,78% în sucursala Moldova de Nord și numai 27,9% în Dobrogea, media pe zonă analizată de subcomisie fiind de 30,9%.

Pe de altă parte, au fost constituite organizațiile utilizatorilor de apă pe suprafețe care diferă de suprafețele evaluate ca funcționale astfel: 73.200 de hectare, 75,6% din sucursala Moldovei, 1.395 de hectare pentru Moldova de Nord, 24.597 hectare pentru sucursala Dobrogea. Suprafața pe care s-au constituit organizațiile utilizatorilor nu a fost predată în totalitate acestora din urmă, ci numai într-o proporție care merge între 15 și 82,6%, media pe zonă fiind de 66,2%.

Referitor la suprafața irigată în perioada 2006–2009, în 2006, suprafața contractată de minister a fost în creștere în toate cele 3 sucursale: cu 186,4% în sucursala Moldova de Sud, 8,7% Moldova de Nord și 163% în Dobrogea, media celor 3 sucursale fiind 185%. În schimb, suprafața irigată efectiv – pentru că ea nu coincide cu cea contractată – a fost mult mai redusă decât suprafața contractată și variabilă de la un an la altul.

Pe ansamblul zonei analizate, s-a irigat doar ceva mai mult de o cincime din suprafețele irigabile în anul 2009.

Menționăm că deși situația udărilor efective în anul 2009 este datată la începutul lunii iunie, ea este concludentă, întrucât, pentru anul agricol 2007–2008, suprafețele nouapărute după această dată, chiar dacă au apărut acestea, nu sunt semnificative în evaluarea fenomenului.

Se constată că în unele zone, precum Moldova de Sud, spre exemplu, sunt organizații ale utilizatorilor de apă pe suprafețe chiar mai mari decât cele declarate funcționale la nivelul anului 2009. În cazul aceleiași sucursale, inclusiv suprafața contractată este mai mare decât suprafața funcțională. Se pune întrebarea de ce suprafețele irigate efectiv sunt, în schimb, mult mai mici decât cele contractate, 60.890 de hectare față de 162.651 de hectare. Pe ansamblul zonei, suprafața irigată efectiv în 2009 este cu 30.115 hectare mai mare decât s-ar fi putut iriga cu echipamentele existente. Totuși, această suprafață este mult mai mică decât suprafața contractată, de unde rezultă un deficit semnificativ de echipamente de udare.

Mi-aș permite, pentru că sunt convins că veți citi cu atenție toate expunerile noastre, pentru că eu nu m-am referit decât la irigații, să vă prezint câteva dintre concluziile legate atât de Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare, cât și de ceea ce înseamnă irigațiile și celelalte elemente de îmbunătățiri funciare.

Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare se află sub incidența Ordinului nr. 762/2007 de administrație specială și supraveghere financiară, prelungit cu ordinele nr. 570/2008 și 828/2008, 391/2009. Conducerea administrativă este asigurată de un consiliu de administrație format din 3 membri. S-a constatat din analiză că divizarea SNIF – RA nu s-a realizat în conformitate cu legislația în vigoare, așa cum s-a prevăzut la art. 4.1.

S-a constatat că structura organizatorică pe sucursală fără personalitate juridică a avut efecte asupra activității, aceasta înregistrând pierderi, cu excepția a două sucursale: Romanați – Moldova, respectiv Dunărea de Jos – Brăila. Personalul din SNIF a scăzut dramatic, de la 3.093 de persoane în 2005 la 725 de persoane în 2009, din care 453 direct productivi și 272 tesa. Comisia a constatat că majoritatea angajaților sunt persoane de peste 50 de ani.

Datele economico-financiare relevă clar că din anul 2000 până în prezent, SNIF a înregistrat pierderi importante care, însumate, sunt apropiate de valoarea activului net contabil. Aceasta denotă managementul păgubos, fapt arătat și de notele de control ale Corpului de control al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prezentate, din care rezultă clar câteva aspecte susținute de un cadru instituțional instabil și neclar. Deși s-a făcut constatarea, nu s-au luat măsurile care se impuneau. Principalii creditori sunt bugetul de stat, ANAF și AVAS, o principală cauză fiind și Programul ROMAG care se așază peste situația financiară a acestei societăți.

Membrii Comisiei de anchetă, din datele din teren și din audieri, au constatat că Ordinul nr. 762/2007 de administrare specială nu a fost corect aplicat, administratorul special și ADS-ul a manageriat păgubos SNIF-ul, încercând prin modificarea Legii nr. 138/2004 și Hotărârea Guvernului nr. 1.407/2004 s-o transforme într-o afacere imobiliară.

Comisia de anchetă, analizând documentele puse la dispoziție de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale referitoare la activitatea Corpului de control al Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, coroborat cu audierile din plenul comisiei, a concluzionat că ministerul și instituțiile subordonate, respectiv SNIF și ANIF, au încălcat grav legislația în vigoare pentru îmbunătățiri funciare și cea financiar contabilă.

Pe cale de consecință, este necesară sesizarea instituțiilor statului abilitate, în vederea efectuării de cercetări pentru definirea clară a cauzelor și responsabilităților situației în care se află sistemul de îmbunătățiri funciare din România, instituții abilitate ale statului precum Curtea de Conturi, ANAF, DNA, IGP-ul și SRI-ul.

Este necesar ca, în regim de urgență, să se realizeze privatizarea SNIF în conformitate cu situația juridică în care se găsește, cu participarea obligatorie a organizațiilor utilizatorilor de apă, mediului academic, stațiunilor de

cercetare pentru agricultură, ca principal beneficiar de servicii de îmbunătățiri funciare. Neaplicarea acestei strategii va conduce la distrugerea infrastructurii deținute de organizațiile utilizatorilor de apă și ANIF. Nu trebuie făcută greșeala ca în cazul privatizării Romcereal.

Mi-aș permite să vă prezint – sunt mai multe chestiuni legate de concluzii – câteva propuneri privind creșterea eficienței tehnico-economice și de protecție a mediului în amenajările de îmbunătățiri funciare:

1. Pentru irigații, realizarea unui sistem informatic teritorial geografic al infrastructurii amenajărilor de irigații pe sisteme hidrotehnice proiectate, executate și existente.

2. Inventarierea sistemelor și subsistemelor care pot fi funcționale fără investiții.

3. Definitivarea sistemelor sau a unor părți din fiecare sistem care se încadrează în domeniul viabilității economice, raportul beneficiu-cost mai mare decât 1.

4. Acordarea statutului de utilitate publică sistemelor de irigații cu alimentare gravitațională, pentru a deveni eligibile la acordarea subvențiilor, după acoperirea acestora cu organizații ale utilizatorilor de apă în proporție de peste 50%.

5. Definitivarea listei de priorități a sistemelor pentru investiții de reabilitare și modernizare, infrastructură și instalații moderne de udare, în baza viabilității economice și a gradului de acoperire cu organizații ale utilizatorilor de apă sau federații.

6. Dezvoltarea amenajărilor locale de irigații în corelare cu schemele directoare de amenajare a gospodăririi apelor.

O să vă rog, pe scurt, domnule președinte. Foarte pe scurt.

Imediat.

Deci, Valentin Ionescu, fost ministru al privatizării... E greu de înțeles atunci când e vorba de chestiuni tehnice, domnule primar!

În țările Uniunii Europene cu o lungă tradiție în îndiguiri, desecări, decolmatări și irigații, sistemele sunt concepute ca servicii publice, și nu ca servicii de natură comercială.

Natura serviciilor, dacă se clarifică, este foarte importantă, pentru că se rezolvă alte aspecte de subvenții și TVA. ANIF-ul ori este tratată ca o agenție și funcționează ca un miniminister, ori este regie autonomă, și atunci este societate comercială, este ca o societate și trebuie să facă profit.

Trebuie considerat că împărțirea RAIF – și acest lucru reiese din mai multe afirmații ale celor audiați – și SNIF și

ANIF a fost o greșeală, cu toate că a fost cuprinsă în Acordul de împrumut cu Banca Mondială. Împărțirea patrimoniului între SNIF și ANIF s-a încheiat cu protocoale, în condițiile în care la predare și primire semnează aceeași persoană, chestiune de ilegalitate.

Problema îmbunătățirilor funciare trebuie integrată în managementul apelor, pentru a fi bine administrată, și este o opțiune publică, trebuie să existe unitate de comandă.

Domnul Marcel Cucu, de la Organizația utilizatorilor de apă Brăila – problema, după părerea mea, este următoarea și cred că trebuie privită ca principiu: rezultatul acestei comisii nu este acela de a da hotărâri judecătorești, de a stigmatiza, rezultatul înseamnă o concluzie complexă, amplă, în urma căreia să putem vedea ce putem face pentru irigații. Sunt aceste 20 de propuneri pe care vi le-am prezentat.

Una dintre măsurile esențiale care trebuie luată este de a ne asigura ce facem de la anul încolo – noi ne aflam în luna septembrie, e vorba de anul trecut.

Un alt ministru, Ovidiu Natea – sigur, problema irigațiilor, actuală, este cea mai complicată problemă a agriculturii românești. Eu cred că primul lucru pe care ar trebui să-l dispuneți dumneavoastră, fiind forul cel mai important al unei țări democratice, o inventariere începând de la nivel de comună, pentru că există suficiente instituții și există suficient de mulți oameni care pot să facă treaba, o inventariere a fondului funciar, a problemelor de corectări de torenți, a problemelor de corectări de cursuri de apă și a problemelor alunecărilor și a irigațiilor se impune a fi făcută de urgență.

Și sunt și alte puncte de vedere ale celor care au susținut.

Vreau să fac însă precizarea că, dincolo de irigații, comisia – și repet, cu o muncă extraordinară, într-un interval relativ scurt de timp și sub presiune – a făcut analiza sau a făcut o radiografie, atât cât s-a putut, a întregului sistem de îmbunătățiri funciare.

Aș vrea să vă spun și, probabil, cei care veți avea răbdare să vă aplecați asupra acestui raport veți constata probleme extraordinar de grave pe acest sistem. Am mers la aprecierea că pierderile din 1990 încoace pe sistemul de îmbunătățiri funciare din România depășește 15-16 miliarde de euro, iar dacă ne ducem până la capăt cu întreaga valoare investită în realizarea lucrărilor de irigații, de desecare, de combatere a eroziunii solului și de îndiguire, valoarea acestor lucrări se duce undeva la aproape 60 de miliarde de euro.

Sunt probleme însă de nefuncționalitate care se datorează unor instituții ale statului, necorelării între instituții ale statului, dacă ne gândim că și dumneavoastră cunoașteți foarte bine problema acelor penalități care vin din neaprobarea unor devize sau a unor deconturi făcute de asociațiile de utilizatori de apă care, apoi, se răsfrâng asupra acestora, devenind, sigur, o activitate nerentabilă.

Acesta este motivul pentru care cred și credem împreună cu colegii din comisie că raportul respectiv trebuie să facă obiectul unei analize a organelor în drept, pornind de la Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Ministerul Finanțelor Publice, organele de control ale Ministerului Finanțelor Publice și, de ce nu, inclusiv de la cele legate de justiție, pentru că sunt multe lucruri constatate care nu sunt la locul lor.

Mulțumesc foarte mult.

Domnule președinte, mulțumim și noi.

Un raport pe măsura eforturilor comisiei.

O să vă rog, domnule președinte, domnule profesor Tabără, domnule deputat, să prezentați și hotărârea pe care o supuneți spre adoptare plenului Camerei Deputaților. ( _Comentarii în sala de ședințe._ )

Mai bine fără ei, domnule coleg, dar după ce vin de aici, vă spun mai multe.

„Hotărâre referitoare la raportul Comisiei parlamentare de anchetă privind situația sistemelor de irigații, precum și a altor sectoare de îmbunătățiri funciare.

În temeiul art. 67 din Constituția României, republicată, și al art. 75, 78 și 85 din Regulamentul Camerei Deputaților, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8 din 1994, republicat, cu modificările ulterioare, având în vedere dispozițiile art. 8 alin. (3) din Hotărârea Camerei Deputaților nr. 31/2009 pentru înființarea unei Comisii parlamentare de anchetă privind situația sistemelor de irigații, precum și a altor sectoare de îmbunătățiri funciare, Camera Deputaților adoptă prezenta hotărâre:

Art. 1. Camera Deputaților aprobă concluziile și propunerile formulate în raportul depus de Comisia parlamentară de anchetă privind situația sistemelor de irigații, precum și a altor sectoare de îmbunătățiri funciare.

Art. 2. Camera Deputaților solicită Curții de Conturi – de altfel, este un control în derulare la SNIF, angajat pe perioada cât era activitatea comisiei – a României, Ministerului Finanțelor Publice, Direcției Naționale Anticorupție, Inspectoratului General al Poliției Române, Serviciului Român de Informații, Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Guvernului României să analizeze concluziile și propunerile formulate de Comisia de anchetă și să ia măsurile ce se impun, potrivit competențelor ce le revin.

Art. 3. Camera Deputaților sesizează Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a continua cercetările și pentru a lua măsurile constituționale și legale cu privire la faptele care fac obiectul Comisiei de anchetă, sintetizate în Capitolul 8 din raport.

Art. 4. (1). În termen de 30 de zile de la data aprobării prezentei hotărâri, Guvernul României și celelalte autorități sesizate cu hotărârea Camerei Deputaților și cu raportul Comisiei parlamentare de anchetă vor informa Biroul permanent al Camerei Deputaților cu privire la măsurile adoptate.

Alin. (2). Biroul permanent va prezenta plenului Camerei Deputaților informarea primită de la autoritățile sesizate.” Mulțumesc.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Urmează să vă înscrieți la cuvânt pentru a vă exprima punctul de vedere pe marginea raportului comisiei de anchetă, precum și a proiectului de hotărâre propus atenției dumneavoastră.

Domnul deputat Victor Surdu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

N-o să reiau ideile bogate care s-au desprins din discursul domnului președinte Valeriu Tabără. O să vă spun că am o nedumerire, și această nedumerire este legată de faptul că astăzi, mai mult ca oricând, trebuia să fie în Cameră prezent domnul ministru al agriculturii, pentru că majoritatea subiectelor din acest raport privesc în primul rând Ministerul Agriculturii și subunitățile subordonate acestui minister.

În al doilea rând, vreau să insist pe faptul că toate reformele care s-au făcut din anul ’89 și până astăzi s-au făcut la grabă, la impulsul de moment al unora sau al altora, și nici într-un caz nu s-au făcut având sau plecând, având la bază și plecând de la cercetare.

Ar trebui să mai reținem că în anul 1989, cel mai bogat patrimoniu sau patrimoniul cel mai valoros pe care îl avea România era cel din domeniul îmbunătățirilor funciare, și aici mă refer la cumpăna apelor, din vârful muntelui și până la marea cea mare, plecând de la faptul că este o coincidență, dar din păcate una nefericită, că acum 100 de ani, exact în anul 1910, la propunerea marelui inginer specialist român Anghel Saligny, s-a înființat Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare, iar timp de 100 de ani, respectiv de 80 de ani de la înființarea Societății Naționale de Îmbunătățiri Funciare și până în 1989, patrimoniul de valoare era în învățământul de specialitate, respectiv învățământul tehnic de îmbunătățiri funciare, în cercetarea în domeniu, în institutele de proiectări și atelierele de proiectări la nivelul fiecărui județ, erau cei mai mulți și mai bine pregătiți oameni în domeniu care, până în 1989, au reușit să proiecteze România începând cu dealurile, cu munții, și mă refer aici la lucrările de combatere a eroziunii solului, până la regularizări de râuri, îndiguiri, acumulări mari de ape, sistemele de irigații, sistemele de desecare și sistemele de combatere a sărăturilor.

Ușor-ușor, prima lovitură au primit-o lucrările de îmbunătățiri funciare, începând cu anul 1989 și până astăzi, distrugere prin furt, prin lipsă din gestiune și pază, până anul trecut, când în cele două luni – și vă mulțumim cu această ocazie, că noi am făcut o vacanță parlamentară în anchetă – până la data la care comisia și-a început lucrul, erau întocmite pentru dosare de furt și neglijență 2.930 de cauze în domeniu.

Mulțumim și noi, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Gheorghe Tinel, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, și se pregătește domnul Mihai Banu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Mulțumesc, domnule vicepreședinte. Stimați colegi,

Domnul profesor Tabără a făcut aici un rechizitoriu pentru ceea ce înseamnă 20 de ani de administrație în îmbunătățiri funciare.

Nu știu dacă l-ați ascultat cu foarte mare atenție sau dacă ați avut posibilitatea să citiți în amănunțime raportul în întregime al Comisiei parlamentare de anchetă. El cuprinde aproape 170 de pagini, plus anexele, care sunt de ordinul miilor sau chiar zecilor de mii de pagini, la care se adaugă, așa cum ați ascultat și dumneavoastră, audierile din plenul comisiilor, care au cuprins personalități și persoane de la cel mai înalt rang și nivel din stat, până la toți cei care au avut un grad mai mare sau mai mic de implicare.

Ați ascultat în cuvântul luat de domnul profesor Tabără și în prezentarea materialului, precum și în luarea de poziție a domnului profesor Surdu, anumite motivații, sau o prezentare succintă a motivelor care au dus la starea de fapt a sistemului de irigații din România.

Aș vrea să vă spun doar că el nu este întâmplător, el se leagă de starea proprietății, structura, derularea modului cum noi am înțeles să ne întoarcem la proprietate după 1989. Am întârziat 15 ani, poate mai bine de 15 ani, cu legile privind reforma proprietății, și acest lucru s-a repercutat și în gestionarea sistemului de îmbunătățiri funciare. Spunea domnul profesor Tabără aici că avem un număr de 450 de asociații de utilizatori de apă înființate la nivel național. Extrem de puține, dacă ne raportăm la suprafața totală amenajată pentru irigații la nivelul anului 1989, de 2,7 milioane hectare. Dacă ne raportăm la suprafața irigată efectiv în anul 2009 vom vedea că ea este de șapte ori mai mică decât cea irigată în 1989, 300–350 de mii de hectare, atât irigă România sistematic de vreo 3-4 ani de zile.

De ce? Pentru că poate n-am avut nici coerența managerială după ’90 de a derula programe și proiecte care să încurajeze inițiativa privată. Am venit după integrarea în Uniunea Europeană cu sistarea subvențiilor în sectorul de îmbunătățiri funciare. Este o lovitură dură pe care cei care folosesc apa pentru irigații și sistemele de irigații o primesc în momentul de față. Trebuia să avem la 1 ianuarie 2010 măsura din Programul Național de Dezvoltare Rurală 1.2.5. pusă în practică, în așa fel încât acele fonduri, zeci de milioane de euro care trebuiau să se deruleze efectiv și exclusiv pentru îmbunătățiri funciare, să poată fi accesate.

Mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Mihai Banu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Aveți cuvântul, domnule coleg.

Domnule președinte, promit că nu vorbesc un sfert de oră. Doamnelor și domnilor colegi,

N-am să mai reiau datele, temele care au fost prezentate de către domnul președinte Tabără. Am să încerc să trag un semnal de alarmă cu privire la sistemul de îmbunătățiri funciare din România cu cele trei elemente de bază: combaterea eroziunii solului, desecarea și irigațiile.

Trebuie să înțelegeți că dacă în viitorul apropiat nu vom reuși să elaborăm o strategie care să refacă din temelii gândirea veche despre sistemul de irigații, sistemul de combatere a eroziunii solului și sistemul de desecare – dacă e să împărțim aceste trei sisteme, găsim două obiective fundamentale ale viitorului terenurilor agricole din România: pe de o parte, desecările și combaterea eroziunii solului sunt benefice conservării calității solurilor din România – suntem în pericol ca peste ani de zile să nu mai vorbim de frumusețea peisajelor din zona de deal și de munte, suntem în pericolul ca în următorii ani să cheltuim sume imense pentru conservarea zonelor cu pericol, zonelor în care excesul de umiditate distruge nu numai solurile, ci și așezările.

De aceea, cred că acest raport care a încercat să pună un diagnostic corect sistemului de îmbunătățiri funciare trebuie analizat cu foarte multă seriozitate pentru că altcumva spațiul rural, singura zonă în care România mai poate produce o importantă valoare adăugată, va fi supus abandonului, singura zonă în care mai putem vorbi de dezvoltare, singura zonă în care România mai poate deveni competitivă.

Dacă citim cu atenție elementele din politica agricolă comună, vom constata că avem o sumedenie de obiective pe care până la această dată nu numai că nu le-am înfăptuit, nici măcar nu le-am deschis. Tratăm cu foarte multă ignoranță, la această dată, spațiul rural. Sistemul de îmbunătățiri funciare este un element de bază al spațiului rural.

Am dorit să intervin pentru a vă interesa oarecum să deveniți... pentru că marea majoritate suntem deputați ai colegiilor rurale. Știți foarte bine ce se întâmplă. Din păcate, nu reușim de fiecare dată să răspundem întrebărilor pe care le punem, dar dacă, repet, vom aborda cu foarte multă seriozitate politica agricolă comună și măsurile care trebuie întreprinse prin politicile agricole naționale, cu siguranță vom avea succes.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Mulțumesc, domnule deputat.

Dacă mai sunt alte intervenții?

Dacă sunt intervenții legate de proiectul de hotărâre supus agenției dumneavoastră.

## Domnilor colegi,

Dacă nu aveți, îngăduiți-mi să fac eu două propuneri la proiectul de hotărâre.

La art. 3, care sună în felul următor: „Camera Deputaților sesizează Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a continua cercetările și pentru a lua măsurile constituționale și legale cu privire la faptele care fac obiectul comisiei de anchetă sintetizate la capitolul 8 din raport.”

Vă propun să fiți de acord să eliminăm cuvântul „constituționale”. Deci „...Parchetul să ia măsurile legale cu privire la faptele pe care o să le constate”.

Cine este pentru?

Mulțumesc.

Împotrivă? Abțineri? Nu avem.

Și vă mai propun, la art. 4, „În termen de 30 de zile de la data adoptării prezentei hotărâri, Guvernul României și alte autorități sesizate cu hotărârea Camerei Deputaților și cu raportul comisiei de anchetă vor informa Biroul permanent al Camerei Deputaților cu privire la măsurile adoptate”.

## **Doamna Aurelia Vasile**

**:**

Nu știm ce votăm. Hotărârea n-am primit-o.

Domnule președinte de ședință, am o rugăminte.

Vă rog.

Întrucât hotărârea este importantă, vă propun să o distribuim deputaților și mâine, înainte de votul final, consultați dacă sunt sau nu sunt modificări pe textul hotărârii și o supunem după aceea la vot final. Ca să fie în regulă.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Bun.

De acord.

Rămâne atunci ca astăzi să aveți proiectul de hotărâre, iar mâine, înainte de votul final, dacă sunt observații, să se facă pe text la timpul potrivit.

## Dragi colegi,

Constatăm că timpul consacrat ședinței pentru dezbaterea punctelor înscrise pe ordinea de zi s-a epuizat. Eu vă mulțumesc pentru participare.

Vă doresc o zi bună!

În continuare, va avea loc ședința consacrată răspunsurilor orale la întrebările dumneavoastră din partea membrilor Guvernului.

Ne revedem în plenul Camerei mâine-dimineață, la ora 8.30, pentru declarații politice, și la ora 10.00 pentru continuarea dezbaterilor pe ordinea de zi.

O seară bună tuturor!

Deschidem ședința dedicată răspunsurilor la întrebări și ședința dedicată interpelărilor.

Un număr de 6 colegi urmează să primească răspunsul din partea ministerelor la interpelările făcute și un număr de 44 de colegi s-au înscris la interpelări.

Domnul deputat Nicolăescu Gheorghe Eugen a adresat o întrebare Ministerului Sănătății legată de colectarea veniturilor pentru sistemul de sănătate.

Domnule deputat, aveți cuvântul. Nu este în sală. Vă rog să-i transmiteți răspunsul în scris.

Tot domnul Nicolăescu, tot întrebare adresată Ministerului Sănătății referitoare la construcția de spitale noi.

Vă rog să-i transmiteți răspunsul în scris.

Domnul deputat Giurgiu Mircia, întrebare adresată Agenției de Plăți și Intervenții pentru Agricultură.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Am văzut pe program că s-a solicitat să se amâne răspunsul pentru 12 aprilie, se spune acolo, un răspuns complet.

Dacă tot se amână, atunci doresc să ne răspundă la toate problemele care sunt în acest domeniu referitoare la obiectul întrebării pe care l-am formulat.

Mulțumesc frumos.

Domnul deputat Holdiș Ioan a adresat o întrebare Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, legată de slăbiciunea pădurii, tot mai dese, în sate și orașe.

Domnul deputat Holdiș?

Vă rog să-i transmiteți răspunsul în scris.

Domnul deputat Ana Gheorghe a adresat o întrebare Ministerului Administrației și Internelor, legată de serviciile publice comunitare din județ.

Domnule deputat, dacă doriți să interveniți?

Vă rog să-i transmiteți răspunsul în scris.

Domnul deputat Mazilu Constantin a adresat o interpelare Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, legată de sistematizarea unor intersecții periculoase.

Vă rog să-i transmiteți răspunsul în scris.

La interpelări au solicitat microfonul următorii colegi:

– domnul deputat Tinel Gheorghe;

- domnul deputat Adrian Solomon, două interpelări

- depuse în scris;

– domnul deputat Ioan Stan, două interpelări depuse în scris;

- doamna deputat Rodica Nassar, o interpelare depusă în

- scris;

- domnul deputat Petru Călian, trei interpelări depuse în

- scris;

- domnul deputat Ioan Holdiș, două interpelări depuse în

- scris;

– domnul deputat Daniel Vasile Oajdea, o interpelare depusă în scris;

– domnul deputat Petru Movilă, o interpelare depusă în scris;

- domnul deputat Mihai Surpățeanu, o interpelare depusă

- în scris;

– domnul deputat Constantin Dascălu, o interpelare depusă în scris;

– domnul deputat Marius Sorin Göndör, două interpelări depuse în scris;

– domnul deputat Mircia Giurgiu, opt interpelări depuse în scris;

– domnul deputat Gheorghe Ciobanu, o interpelare depusă în scris.

Poftiți, domnule Giurgiu.

Mulțumesc, domnule președinte.

Fiindcă s-a amânat ședința de săptămâna trecută, s-au mai adunat două – sunt zece interpelări, din care o să prezint doar două, una este adresată ministrului finanțelor.

Obiectul interpelării îl reprezintă problema cu care se confruntă salariații, salariații reprezentați de sindicatul din Camera Deputaților.

Este vorba despre o problemă cu care se confruntă de fiecare dată când pleacă în deplasare.

Și o altă interpelare este adresată ministrului sănătății. Este vorba de modul în care a fost calculată coplata. Mulțumesc.

Au mai depus la secretariat:

– domnul deputat Iulian Iancu, o interpelare depusă în scris;

– domnul deputat Ștefan Valeriu Zgonea, două interpelări depuse în scris;

– domnul deputat Ion Călin, două interpelări depuse în scris;

– domnul deputat Emil Radu Moldovan, patru interpelări depuse în scris;

– domnul deputat Cătălin Cherecheș, șase interpelări depuse în scris;

– domnul deputat Cornel Itu, două interpelări depuse în scris;

– domnul deputat Marian Ghiveciu, o interpelare depusă în scris;

– domnul deputat Mugurel Surupăceanu, două interpelări depuse în scris;

– domnul deputat Octavian Marius Popa, trei interpelări depuse în scris;

– domnul deputat Cezar Preda, o interpelare depusă în scris;

– domnul deputat Gabriel Andronache, o interpelare depusă în scris.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor care mai sunteți în sală,

Prima interpelare este adresată domnului ministru al educației, cercetării și inovării, Daniel Petru Funeriu, și reia subiectul unei mai vechi interpelări privind plata deplasării zilnice a copiilor din localitatea de domiciliu, în localitatea în care fac școala. Spuneam că este o interpelare mai veche adresată și fostului ministru al învățământului, doamna Ecaterina Andronescu, interpelare la care nu am primit atunci un răspuns satisfăcător.

Între timp, situația a fost parțial rezolvată, dar nu total, nu toți acești copii au asigurat transportul zilnic – plata acestui transport zilnic – din localitatea de domiciliu, până în localitatea în care fac școala, drept care, rata abandonului școlar din motive de sărăcie a crescut îngrijorător.

Îi cer domnului ministru să verifice modul în care se aplică această lege. Este vorba de Legea nr. 291/2006, care la art. 3 alin. (1) prevede, în mod expres, că elevilor ce nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educației și Cercetării, prin unitățile de învățământ la care sunt școlarizați, bineînțeles, în limita a 50 km.

Cea de a doua interpelare îl privește pe domnul ministru al transporturilor, Radu Berceanu.

De foarte mult timp, guverne succesive, formațiuni politice care s-au succedat la putere vorbesc despre un pod care trebuia să se construiască de foarte mult timp, din timpul lui Ceaușescu, din 1965, cred, ca obiectiv.

Este vorba despre podul peste Dunăre, între Brăila și Tulcea sau între Brăila–Galați și Tulcea.

În mandatul ca ministru al transporturilor, al domnului Ludovic Orban, s-au făcut câțiva pași în această direcție, dar între timp lucrurile au fost blocate din cauza, în primul rând, faptului că Legea exproprierii în interes public lipsește. Ea a fost introdusă în Parlament, după care a fost retrasă, pentru a nu mai fi promovată. Și, de asemenea, din cauza neimplicării, din partea Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, pentru a găsi împreună cu cele două consilii județene asociate, respectiv al județului Tulcea și al județului Brăila, soluția pentru a se realiza acest important obiectiv.

Domnule deputat, aveți două minute.

Închei.

Cu alte cuvinte, în loc să putem să accesăm banii europeni, contractul fiind deja semnat cu această ASSI, am reușit să facem patru amânări succesive ale ținerii licitației, care apoi a fost amânată _sine die_ , pentru că se pare că este mai util și mai eficient, în loc să facem din bani europeni, cu aproximativ 5 milioane de euro, un lucru, deci din bani europeni nerambursabili, cred că este mai bine să luăm jumătate de miliard de euro, ați auzit bine, de la buget, pentru a realiza aproximativ același lucru. De ce?

Poate că domnul ministru poate să ne răspundă. Vă mulțumesc.

Au mai depus interpelări scrise:

- domnul deputat Apostolache, o interpelare;

- doamna deputat Alina Gorghiu, două interpelări;

- domnul deputat Vasile Popeangă, o interpelare;

– domnul deputat Adrian Mocanu, o interpelare. Doriți s-o expuneți, domnule deputat? Poftiți, vă rog, aveți cuvântul.

Am o interpelare adresată domnului ministru Adriean Videanu, ministrul economiei, comerțului și mediului de afaceri.

Ea se referă la situația RAAN Drobeta-Turnu Severin și Sucursala Hidrocentralei „Porțile de Fier”, în contextul reorganizării producătorilor de energie electrică și termică, conform HG nr. 56/2010.

Cele două societăți, respectiv RAAN Drobeta-Turnu Severin și Sucursala Hidrocentralei „Porțile de Fier”, sunt pilonii economici ai unui județ puternic afectat de șomaj.

În luna ianuarie, 2010, s-a produs, prin această hotărâre de guvern, o reorganizare a sistemului energetic național. În acest context, aș dori să aflu de la domnul ministru următoarele aspecte: aș dori să știu perspectiva producției de apă grea fabricată la Regia Autonomă de Activități Nucleare – Turnu Severin și până în ce an se va mai produce aceasta.

Ce se va întâmpla cu această sucursală, ROMAG-PROD, după ce nu se va mai produce apă grea?

În ce stadiu sunt investițiile de mediu și de retehnologizare a termocentralei Drobeta-Turnu Severin și care va fi situația vânzării energiei electrice produse de aceasta, în condițiile concurențiale cu cele două companii nou-înființate?

Și, în acest context, aș dori să întreb: de ce RAAN Drobeta-Turnu Severin nu a fost, totuși, inclusă în societatea Electra, deoarece are o interdependență cu aceasta, atât ca beneficiar, cât și ca furnizor?

În cazul obținerii deciziei de autorizare a concentrării economice privind înființarea celor două companii, cum se vor rezolva, totuși, următoarele probleme: din ce surse se va aloca subvenția, începând cu anul 2011, la producția de huilă la actuala companie, CNH, știut fiind că Uniunea Europeană acceptă subvenții pentru cărbune, nu și pentru energie electrică.

De asemenea, aș dori să știu care sunt sursele de finanțare pentru retehnologizări și investiții de mediu la termocentralele cuprinse în viitoarea companie Hidroenergetica și dacă actuala sucursală, Hidrocentrale „Porțile de Fier”, va fi, cumva, nevoită să suporte toate aceste cheltuieli din profitul pe care, într-adevăr, îl obține, și este bine că obține profit.

Au mai depus interpelări scrise următorii deputați:

- Florin Costin Pâslaru, opt interpelări;

- Ioan Munteanu, o interpelare;

- Gheorghe Mirel Taloș, o interpelare;

- Cristian Buican, șapte interpelări;

- Virgil Pop, două interpelări;

- Teodor Atanasiu, o interpelare;

- Cosmin Mihai Popescu, o interpelare;

- Florin Ciprian Luca, două interpelări,

- Adrian Popescu, o interpelare;

- Vasile Filip Soporan, o interpelare;

- Iuliu Nosa, o interpelare;

- Toader Stroian, o interpelare;

- Dan Morega, cinci interpelări;

- Nicolae Stan, o interpelare;

- Vasile Gliga, o interpelare.

Cu aceasta declar ședința închisă și vă doresc o seară bună!

## _Ședința s-a încheiat la ora 18.20._

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare)

Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.411.58.33 și 021.410.47.30, fax 021.410.77.36 și 021.410.47.23 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|438699]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 42/8.IV.2010 conține 16 pagini.**

Prețul: 3,20 lei