Ilie Sârbu

Domnule președinte, Stimați colegi,

Nu am să mă mai refer la votul uninominal și la celelalte aspecte discutate. Se întâmplă, fără să vreau – și știu că unii dintre prietenii mei mă critică acum –, ca de fiecare dată să intru în conflict cu domnul senator – nu mai pronunț numele, pentru că n-aș mai vrea să prelungim discuția – al Partidului Democrat Liberal, și nu întâmplător.

Dacă data trecută, când era vorba despre colegul nostru Vosganian – a fost făcut demagog –, a fost acea intervenție pe care eu am calificat-o brutală și care nu are nimic comun cu atmosfera din Senat, iată că astăzi asistăm la o agresiune pe care domnul senator o îndreaptă împotriva unei colege de-ale noastre, mergând până la profesia dânsei, dincolo de faptul că eu nu cred că aici, în Senat, se pot folosi expresii de genul „această doamnă”, aruncate așa, peste umăr, de cineva care se crede savant și mult deasupra inteligenței obișnuite sau, mă rog, dincolo de cea obișnuită.

Nu aș fi luat cuvântul, dar constat în ultima perioadă – sigur, eu sunt mai nou venit în Parlament – efortul extraordinar pe care domnul senator îl face să se rupă de pluton, să facă plăcere cuiva. Știm cui. Nu știu dacă cel căruia vrea să-i facă plăcere și realizează sau ia în seamă lucrul acesta, ruperea asta de pluton.

Oameni care sunt inteligenți, foarte mulți oameni, aproape toți – dacă sunt aici, nu au ajuns întâmplător –, în Partidul Democrat Liberal au înțeles un lucru pe care l-aș ruga și pe domnul senator să-l înțeleagă, dincolo de ambițiile pe care le are – legat și de Iași, și de alte locuri din lume în care ar vrea să meargă –, că totuși și copiii când înalță zmeul – ați văzut când se joacă –, el nu se înalță fiindcă merge în direcția vântului, ci împotriva vântului. Și poate atunci va fi mai calm, mai calculat și mai înțelept.