Leonida Lari-Iorga

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Nu aș fi crezut vreodată că în Parlamentul României voi fi nevoită să apăr drepturile inalienabile ale românilor basarabeni și bucovineni. Este o ironie diabolică sau, pur și simplu, istoria se repetă pe alt cerc.

Îmi amintesc, exact cum vorbeam în Parlamentul Republicii Moldova și în Parlamentul U.R.S.S., în 1988— 1989, despre drepturile națiunilor la limbă, istorie, învățământ, cultură, chiar și armată națională. Iată că mă poticnesc de situația de a repeta aceleași lucruri și pe teritoriul așa-zis prietenos, favorabil nouă, lipsiților de țară, nu din voia noastră, ce mai, pe teritoriul fraților de sânge.

Ce-i mai nou, în mizericordia în care sunt împinși să înoate frații din Basarabia și Bucovina, după aproape douăzeci de ani de o independență precară, e faptul absolut condamnabil că nu pot trece Prutul, la părinți și copii, în genere, la neamurile de același sânge.

Și nu că Uniunea Europeană, prin comisarii săi, ar face presiuni asupra autorităților românești în această privință, însă și unul dintre forurile cele mai înalte din România, și anume Senatul, scade șansa românilor desțărați de a fi precum sunt: români. În van unii politicieni, în Parlament, adresează întrebări inutile domnului Barroso cu privire la reunificare. Ce are a răspunde omul, când Senatul României a respins recent un proiect de lege, de fapt, de modificare a Legii cetățeniei pentru românii basarabeni și bucovineni, semnat de mai mulți parlamentari independenți, printre care și eu?

Este o vorbă în popor: „Fă ordine în casa ta, după aceea caută și la curțile vecinilor!” Adică, cum vine treaba? Ne înfoiem în fața domnului Barroso, care o fi el un foarte bun diplomat, dar nu cunoaște istoria României mai bine ca noi.

Problema nu e la U.E., problema națională, nerezolvată încă din cauza lașilor sau a vânduților, este acasă!

Cine le dă dreptul senatorilor români să voteze împotriva unui drept din naștere al celor născuți din părinți români, în felul acesta prelungind chinul martirilor căzuți sub tăvălugul unui pact comunisto-nazist?

Ce i-a determinat pe domnii senatori să-i pună sub aceleași legi draconice în ce privește cetățenia română, ca pe străini, pe frații lor de sânge, despre care țin cuvântări false doar de trei ori pe an: la 1 Decembrie, la 27 martie, la 28 noiembrie, sacrele zile ale unirii Basarabiei, Bucovinei și Ardealului cu Țara Mamă?

Însă orice decizie strâmbă are consecințele sale la fel de strâmbe, dacă nu și mai rău. Să luăm câteva dintre ele.

În domeniul culturii, anume publicațiile și instituțiile de creație din Basarabia și Bucovina, care au fost primele ce au optat pentru limba și istoria românilor, sunt uitate, toate ajutoarele din România îndreptându-se în direcții necunoscute.

În domeniul învățământului, din 2.500 de locuri destinate copiilor basarabeni, de exemplu, s-a ajuns la numai 522, din cauza vizelor. La fel, din 100 de burse destinate copiilor bucovineni s-au depus doar 20 de dosare, iarăși, din cauza vizelor și a anunțului prea întârziat pentru înscriere. Reiese că nu au fost obținute aceste burse de studii pentru copiii din Basarabia și Bucovina din simplul motiv că părinții și copiii lor nu au putut trece Prutul, pentru a depune dosarele în Țara Mamă.