Tudor Ionescu

## Domnule președinte,

Stimați colegi,

Pe 31 august am sărbătorit comoara cea mai de preț a neamului nostru: limba română. Liantul care a unit generații, ținuturi și destine, limba strămoșilor noștri, care este puntea ce leagă trecutul de viitor, temelia identității noastre naționale.

În limba română s-au scris primele cronici, în ea s-au rostit rugăciunile strămoșilor, s-au cântat doinele și s-au ridicat glasurile către libertate.

Limba română nu este doar un instrument de comunicare – este sufletul poporului român.* Eminescu o numea cu dragoste „floarea sufletului etnic al românimii”, iar adevărul spus de el rămâne veșnic: „Când ea se va stinge, atunci și poporul va pieri.” Pentru că cine își pierde limba își pierde rădăcinile și se deznaționalizează. Și, din păcate, milioane de români au fost de-a lungul istoriei asimilați, pierzându-și graiul strămoșesc prin maghiarizare, rusificare, ucrainizare, sârbizare, bulgarizare sau grecizare.

Astăzi, în afara granițelor României trăiesc peste 10 milioane de români, care duc cu ei, ca pe o icoană, graiul strămoșesc. În total, peste 30 de milioane de suflete din întreaga lume vorbesc românește. Ei sunt dovada vie că limba noastră trece dincolo de granițe și devine o patrie în sine.

Totodată, să ne amintim că limba română are patru dialecte: dacoromân, aromân, megleno-român și istro-român. Dacă dialectul dacoromân este limba oficială a celor două state românești – România și Republica Moldova – și are statut de limbă oficială și în provincia autonomă Voivodina din Serbia, dialectele aromân, megleno-român și istro-român sunt astăzi în primejdie, amenințate cu dispariția. În Grecia, Albania, Bulgaria, Macedonia de Nord și Croația aromânii, megleno-românii și istro-românii nu au școli în limba română și nici biserici în limba maternă, deși în România