Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·15 aprilie 2008
Dezbatere proiect de lege · Trimis la votul final
Ioan Bivolaru
Discurs
Domnule președinte, Stimați colegi,
Proiectul de lege care a fost înaintat de către cei doi inițiatori sigur că a suscitat extraordinar de multe controverse, și în cadrul Comisiei pentru industrii și servicii s-au dezbătut în foarte multe ședințe ale comisiei aceste prevederi.
De la această tribună, ni se propune să fiți de acord cu restituirea, reîntoarcerea la comisie a proiectului, pe ideea spusă de domnul deputat Popa, printre alții, și anume de a gândi și a fi mai înțelepți în momentul în care putem să finalizăm un astfel de raport.
În primul rând, țin să vă informez că un astfel de text, cum a fost introdus în propunerea inițială, nu are sediul, sub nicio formă, în Legea minelor. Este un text de sine stătător, care vizează o anumită problemă tehnologică. Legea minelor nu conține nicio prevedere care ține de tehnologii. Acolo se referă la cu totul altceva.
Din această perspectivă, sigur că această comisie și-a permis să modifice titlul, în ideea că se dorește să iasă ceva din această inițiativă.
În al doilea rând, există o directivă europeană care nu îngrădește total astfel de proceduri tehnologice. S-a ținut cont și de acest lucru.
În al treilea rând, Guvernul nu și-a permis să trimită la nivelul comisiei respective o anumită evaluare, atât a situației de aprobare a acestei inițiative, cât și în situația de respingere a acestei inițiative.
Este nevoie de o evaluare foarte serioasă nu din punct de vedere tehnologic, ci din punct de vedere economic, deoarece au fost eliberate foarte multe licențe de explorare în acest domeniu în anii anteriori și aveam nevoie de astfel de informații: ce se întâmplă dacă toate aceste licențe se întrerup brusc și nu mai au dreptul să fie folosite?
Din această perspectivă, a apărut ideea că aceste proceduri tehnologice pot fi eliminate treptat, într-o anumită perioadă. Guvernul s-a pronunțat: în 5 ani de zile, și cu asta a încheiat și și-a declinat orice altă responsabilitate.
Eu sunt de acord cu multe puncte de vedere care țin de nocivitatea care este reclamată de aceste proceduri și sigur că este nevoie de o decizie politică foarte însemnată pentru a adopta o astfel de prevedere, în sensul eliminării totale a unei astfel de tehnologii. Este un mare adevăr. Dar, pentru acest lucru, în primul rând Guvernul este cel care trebuie să se pronunțe și să nu arunce această pisică în curtea Parlamentului ca, după aceea, să apară supoziții că la comisiile respective sau la comisia respectivă se tergiversează multe luni de zile în a găsi răspunsul pentru a-l trece într-un raport, pe când, acum, aici, ne contrazicem și spunem: „Haideți să reîntoarcem la comisie, să găsim o formulă mai înțeleaptă!”, și înțelepciunea sigur că înseamnă dezbatere, aplecare.
Înțelepciunea nu se regăsește într-o dezbatere de o jumătate de oră sau de 5 minute, ceea ce înseamnă că începem să ne luminăm că, într-adevăr, este o problemă mult prea serioasă, care nu poate fi consumată într-o ședință, două a unei comisii de specialitate. Comisia asta a gândit după multe dezbateri și, vă rog să rețineți, chemări la rampă și ale tuturor celor implicați, aceste interdicții, sigur că s-ar putea să le convină economic sau să nu le convină economic.