Daniel-Liviu Toda

Domnule președinte, Stimați colegi,

Un alt copil s-a aruncat în fața trenului. Motivul? Anchetatorii consideră că o făcuse din cauza datoriilor la păcănele. Nu este prima și nici ultima victimă a acestei activități prea puțin reglementate, dar cu consecințe dezastruoase uneori.

Adicția pentru jocurile de noroc este la fel de periculoasă precum cea pentru unele substanțe psihotrope. Afectează mai ales populația din păturile defavorizate.* Tineri sau bătrâni văd în aceste jocuri ale hazardului posibilitatea îmbogățirii într-o clipă. Consideră că este unica lor șansă pentru a ieși din sărăcie.

Aceste persoane vulnerabile consideră această „șansă” un lucru firesc. Cum ar putea să vadă vreun pericol, când sălile de jocuri de noroc le întâlnești la tot colțul? Îmbrăcate în culori strălucitoare și purtând firme bine luminate, te îmbie să le treci pragul imediat ce ieși din scara blocului sau, mai rău, din școală. De pe internet sau de pe ferestrele lor colorate îți zâmbesc sportivi sau persoane cunoscute, cu mare priză la public. De ce s-ar gândi un adolescent că pariurile îl pot determina să se sinucidă, atât timp cât autoritățile permit deschiderea unor asemenea săli atrăgătoare în fața școlii?*

Jocurile de noroc distrug destine și, iată, doar săptămâna trecută au pus capăt vieții unui tânăr.