Eckstein Kovács Péter

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Vă împărtășesc un amănunt care se poate regăsi și pe site-ul Senatului: stau în municipiul Cluj-Napoca, pe strada Decebal. Este o stradă semicentrală, cu case relativ modeste, dar care se schimbă, și această schimbare este în bine. După ce s-au retrocedat proprietățile imobiliare, iar proprietarii au avut siguranța că investesc în propriul lor bun, de atunci fața străzii s-a schimbat în bine. Se construiește, se renovează, se vede că este o efervescență.

În altă ordine de idei, cred că această mișcare este una deosebit de lentă. Ritmul retrocedărilor și al despăgubirilor – atunci când este cazul – este unul lent. Putem să fim sau să nu fim de acord cu soluțiile juridice adoptate de Parlament în această materie, dar legea trebuie să fie executată. Mie mi se pare impardonabil ca situația unor imobile care au intrat sub incidența Legii nr. 10/2001 și a celorlalte acte normative conexe din 2001 să fie, practic, tergiversată până astăzi, până poimâine. Sunt persoane în vârstă, mor pe capete beneficiarii reali ai acestor restituiri _in personna,_ dacă vreți, și soluțiile merg foarte încet.

Pe de altă parte, instituții ale statului care sunt subordonate Guvernului parcă voit pun bețe în roată la executarea acestor legi. Este vorba de consiliile locale – în unele cazuri, nu peste tot – care, profitând de faptul că aceste imobile se află încă în administrarea lor, fac tot posibilul – făcând apeluri, recursuri și atunci când cauza este iremediabil pierdută pentru ei – pentru a se mai folosi câteva luni sau poate câțiva ani de aceste imobile.

Apelul meu către comisiile care soluționează astfel de cauze și, în general, către Guvern este să terminăm odată cu această chestiune și să ajungem la soluții definitive.

Aici, trebuie să fac referire și la o problemă ridicată de către domnul academician Theodorescu, pe care îl respect și pe care îl ascult întotdeauna cu mare atenție. Domnia Sa a făcut referire la clădirea Muzeului Ardelean din Cluj, o clădire monument care, într-adevăr, are nevoie de investiții. În același timp, eu cred că introducerea în discuție a imobilului din Piața Unirii nr. 29, fost 28, nu este o soluție fericită, întrucât acest imobil este revendicat de către Episcopia de Alba Iulia, a trecut în condiții mai mult decât dubioase din administrarea Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului în administrarea Ministerului pentru IMM-uri, Comerț, Turism și Profesii Liberale. Acolo există o acțiune în revendicare și, până la soluționarea ei, cred că nu putem să ne pronunțăm.

Profitând de faptul că sunt reprezentantul unei formațiuni politice mici, și i-am ascultat pe antevorbitorii mei – desigur, tribuna Parlamentului este o tribună deschisă și se poate afirma orice dorește un parlamentar, în cazul nostru, un senator –, vreau să precizez că a declara că instituții care, spun eu, sunt deosebit de onorabile, cum ar fi USAID sau General Marshall Found sau chiar și Fundația pentru o Societate Deschisă, a spune că acestea sunt „oficine de spioni”, chestia aceasta depășește, în opinia mea, o marjă de responsabilitate din partea parlamentarului care afirmă acest lucru. Putem să fim de acord sau să nu fim de acord cu intențiile, respectiv cu practica unei organizații precum IPP, putem să fim de acord sau nu, dar a aduce învinovățirea de a fi spioni – și spioni ai SUA – mi se pare ceva care nu este la locul lui în Senatul României.