Eckstein Kovács Péter

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Este clar că una dintre activitățile sau hotărârile parlamentelor care s-au succedat din 1990, o activitate care a făcut mult rău României și românilor, a fost legislația cu privire la bunurile preluate abuziv de către stat și soarta acestora.

Cunoaștem cu toții că au fost acte normative consecutive, unele care au nesocotit drepturile legitime ale foștilor proprietari deposedați abuziv, după aceea, prin schimbarea Guvernului, practic, s-a schimbat optica legiuitorului, s-a schimbat practica și, cunoaștem cu toții, instanțele de judecată, în unele cazuri, judecă și acum cauze care au pornit acum 10-15 ani. Ca atare, aici cred că eu însumi port o parte din vină și legiuitorul, în ansamblul lui, poartă o parte din vină.

În 2001 s-a adoptat Legea nr. 10, care cred că a fost rodul unui compromis între interesele foștilor proprietari, respectiv ale foștilor chiriași deveniți proprietari. Cred eu că a fost o înțelegere chiar transpartinică să lăsăm ca, pe baza acestui act normativ, în sfârșit, să se așeze lucrurile și să ajungem la capătul retrocedărilor, respectiv al clarificării relațiilor de proprietate. Acest lucru a fost respectat, nu l-am modificat până acum.

Eu vreau să aduc la cunoștința dumneavoastră că această inițiativă legislativă – că vorbim de o inițiativă legislativă – a fost respinsă de Senat, fiind prima Cameră care a luat-o în discuție. Ulterior, Camera Deputaților a avut un alt punct de vedere și a adoptat inițiativa într-o formă oarecare.

Președintele României, prin cererea de reexaminare, aduce critici deosebit de severe acestui act normativ care se află în procedura de reexaminare: „Actul normativ transmis spre promulgare este echivoc și imprecis, conținând formulări neclare, multe dintre prevederi fiind adoptate cu nerespectarea principiilor constituționale și normelor de tehnică legislativă.

Legea trimisă spre promulgare nu corespunde nici exigențelor Convenției Europene a Drepturilor Omului.”

Sunt două chestiuni importante în această inițiativă legislativă.

O problemă este compensarea persoanelor care au cumpărat locuințele în baza Legii nr. 112/1995 și care le-au pierdut definitiv și irevocabil în instanță, compensarea acestora să fie la valoarea de circulație a locuinței.

Este un punct de vedere care a apărut de mai multe ori în fața Parlamentului României, despre care noi, desigur, având în vedere situația bugetului și situațiile de echitate, putem să ne pronunțăm, cred eu, pozitiv sau putem să amendăm textul, dar textul care, într-adevăr, și în opinia mea este neconstituțional și contravine practicii CEDO este art. 20 alin. (2), care, chiar și în forma modificată de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, rămâne neconstituțional și contrar practicii CEDO.

Este vorba de o prevedere care stipulează că: „Apartamentele vândute pe baza Legii nr. 112/1995 nu mai pot fi revendicate în natură, respectiv restituite în natură, ci numai prin compensații prin echivalent.”