Eugen Marius Constantinescu

Domnule secretar de stat,

Cazul îl cunoaºteþi, însã pacientul nu. Din câte deduc, existã mai multe lucruri încurcate în acest caz. Întrebarea pe care am adresat-o mai avea o parte.

Voiam sã ºtiu câte autoturisme **Adler Junior** din 1938 existã în România?

A treia parte a întrebãrii: de ce nu poate fi achiziþionat acest autoturism în þarã ºi de ce sã dãm posibilitatea cuiva sã scoatã o asemenea piesã peste hotare ca sã o vândã acolo? Pentru cã, efectiv, nu face altceva cu piesa respectivã. Vrea sã o scoatã ca sã o vândã.

Altã problemã care mã nedumereºte. ªtiu cã nu vã ocupaþi de patrimoniul cultural naþional. ªtiu cã altcineva se ocupã în minister de acest domeniu ºi înþeleg cã este un fel de a pasa responsabilitatea. V-au gãsit pe dumneavoastrã ºi ºtiu pentru care motiv v-au trimis ca sã daþi acest rãspuns, care, trebuie sã spun, nu este satisfãcãtor în ceea ce mã priveºte, deoarece încalcã inclusiv prevederile legii. Dacã din aceastã categorie existã un singur bun în þarã, el nu poate fi clasat la ”FondÒ pe criterii aºa de subþirele, cum aþi fãcut-o.

A doua observaþie, la fel, din acelaºi palier. Întrebarea conþinea ºi aceastã parte. Nu ºtiu dacã existã aceastã posibilitate ca la nivelul ministerului sã se facã clasificarea unor obiecte de patrimoniu ºi în ce temei s-a fãcut aceastã deplasare, de fapt, de la ”TezaurÒ la ”fondÒ a obiectului respectiv?

Ca atare, eu v-aº ruga sã preluaþi problema aceasta ºi sã o aprofundaþi, sã daþi o rezolvare acestei probleme în interesul patrimoniului cultural naþional românesc.

Vã mulþumesc.

De altfel, Direcþia judeþeanã pentru culturã, culte ºi patrimoniu cultural naþional nici nu dispune la ora actualã de specialiºti, ºtiþi bine acest lucru, care sã hotãrascã în problema respectivã.

Cu obligaþia de a respecta nivelul acestui dialog, acolo sunt alte persoane care intervin ºi pot avea o anumitã influenþã.

Vã mulþumesc.