Valeriu Todirașcu

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor senatori,

Plagiatul are două valențe importante: pe de o parte, este un furt intelectual, la care face referire Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, pe de altă parte, este vorba de o înșelăciune produsă de cel care folosește roadele muncii din lucrarea originală a altcuiva și le prezintă ca personale, cu scopul de a obține diverse avantaje.

În cazul unui plagiat, păgubitul nu este numai autorul lucrării. Păgubite sunt și instituțiile care ar acorda un avantaj nemeritat plagiatorului, diminuându-și astfel prestigiul și, în același timp, toți cei care obțin avantaje asemănătoare cu plagiatorul, dar în baza unor lucrări originale, a muncii intelectuale asidue, necesară pentru efectuarea unor astfel de lucrări. Plagiatorul reprezintă pentru aceștia un concurent necinstit, un concurent care și-a obținut dreptul de a-i concura pe cei cinstiți prin recurgerea la înșelăciune.

Actuala stare de fapt creează grave anomalii, care se manifestă prin nesancționarea plagiatului și care defavorizează toți intelectualii cinstiți, posesorii de diplome românești, iar prin validarea în continuare a diplomelor românești fără acoperire, acestea riscă să nu mai fie recunoscute în alte țări.

Prezenta propunere legislativă se referă la sancționarea onestă a plagiatului prin asimilarea plagiatului academic cu înșelăciunea, propunând pedeapsa cu închisoarea sau amenda penală și retragerea diplomei sau titlului, pedepse stabilite în cadrul unui proces penal, intentat de Parchet la plângerea instituției înșelate.

Iată comparația între starea actuală, guvernată de Legea nr. 8/1996, și prezenta inițiativă legislativă. Referitor la definirea plagiatului...