Cristian Sorin Dumitrescu

## Domnule senator,

Amendamente orale nu se admit, conform regulamentului. Eu, personal, aș fi pentru amendamente orale. În sfârșit, poate modificăm regulamentul. Deocamdată, în baza regulamentului, nu se poate face nimic.

Mai sunt alte intervenții?

Nu mai sunt.

Închid dezbaterile generale și intrăm în procedură de vot. Raportul comisiei este de respingere.

Propunerea legislativă are caracter de lege ordinară. Noi suntem prima Cameră sesizată.

Supun la vot raportul de respingere.

Doamnelor și domnilor, pregătiți-vă pentru vot. Deschid votul.

Am deschis votul.

## Vă rog să vă exprimați.

Cu 77 de voturi pentru, 13 voturi împotrivă și o singură abținere, raportul de respingere a fost adoptat, deci propunerea legislativă a fost respinsă.

Vă rog s-o transmiteți la Camera Deputaților.

Punctul 13 al ordinii de zi, Propunerea legislativă pentru înființarea Muzeului Național de Artă „Constantin Brâncuși”. Comisia sesizată în fond, Comisia pentru cultură și media. Raportul este de admitere.

Propunerea legislativă are caracter de lege ordinară. Inițiatori, mai mulți colegi.

Este aici prezent domnul deputat Udriște Gheorghe, microfonul 6, pentru a prezenta propunerea legislativă.

Invit comisia..., domnul Georgică Severin, pentru prezentarea raportului.

Domnul Georgică Severin.

Aveți cuvântul, domnule deputat, microfonul 6. Vă rog.

## **Domnul Gheorghe Udriște** _– deputat_ **:**

## Stimate colege și stimați colegi parlamentari,

Îmi revine plăcuta sarcină ca, din partea inițiatorilor, să vă prezint câteva detalii în legătură cu propunerea legislativă pe care o aveți astăzi pe ordinea de zi, nu înainte de a mulțumi tuturor senatorilor care au făcut parte din comisiile care au avizat raportul pentru promovarea propunerii legislative.

La data de 11 martie 2014, s-au sărbătorit 100 de ani de la prima expoziție personală a sculptorului Constantin Brâncuși. Evenimentul nu avea loc la București, nu avea loc nici măcar în satul natal, Hobița, sau în oricare alt oraș din România sau Europa, ci tocmai în Statele Unite ale Americii, la New York.

Piese de o valoare inestimabilă ale acestui sculptor român remarcabil au devenit o moștenire arhitecturală prețioasă, dar care astăzi nu aparține, în majoritatea ei, culturii românești.

Măiestria lui Constantin Brâncuși nu s-a remarcat inițial și în țara sa natală. N-a făcut rabat de la principiile sale și a părăsit țara în căutarea unei lumi mai bune pentru talentul său.

În anul 1914, când avea loc prima expoziție a sculptorului la New York, Ministerul de Interne de la București a respins un proiect al lui Constantin Brâncuși pentru un monument dedicat lui Spiru Haret. Atât acest demers al sculptorului român de a-și promova un proiect artistic în România, cât și celelalte care au urmat, dintre care cele mai cunoscute: „Coloana Infinitului”, „Poarta Sărutului”, „Masa Tăcerii”, „Aleea Scaunelor”, precum și celelalte creații artistice aflate pe teritoriul României au demonstrat că Brâncuși a rămas profund înrădăcinat în țara în care s-a născut și a crescut. La moartea sa... e o coincidență...