Într-adevăr, cred că înființarea acestei comisii speciale a fost de bun augur. Se vorbea permanent că, dacă vrei să îngropi un proiect, faci o comisie parlamentară, dar această comisie parlamentară a făcut ca dumneavoastră să aveți pe masă și să aflați adevărul unei afaceri începute în 1994. Această afacere, la care mulți politicieni au fost părtași, această afacere a fost aruncată în Guvernul USL, care încearcă acum să repare ce au stricat foarte multe guverne de 20 de ani.
Dragi colegi, în momentul în care am intrat în comisie și am început să lucrăm, nu am intrat cu o idee preconcepută, așa cum se specula, că dorim să respingem acest proiect. Nu. Am intrat să aflăm și să aflați și dumneavoastră prin intermediul nostru care este realitatea.
Ce am găsit? Nu am găsit numai o Românie împărțită în două, așa cum se vorbea, ci am găsit mediul academic împărțit în două, am găsit Academia Română împărțită între academicieni care susțineau proiectul, alții care îl contraziceau și erau și sunt împotriva acestui proiect. Am găsit universități din România împărțite în două. Am găsit profesori universitari cu prorectorul susținând proiectul Roșia Montană, am găsit celălalt prorector cu o altă echipă de profesori care erau împotriva proiectului. Am găsit oameni în stradă împărțiți în două. Cine i-a dezinformat și a împărțit România în așa fel?
Dragi colegi, nu putem acuza Guvernul că nu a încercat să rezolve o problemă. Nu. A încercat să rezolve o problemă, a negociat cât s-a putut negocia, dar, mai mult decât atât, nu a avut o limită – și aici e greșeala Guvernului – să se oprească în a legifera anumite avantaje unei companii. Asta punea România într-o situație extraordinar de periculoasă. Toate companiile din lume de talia aceasta și-ar fi dorit aceleași avantaje. Legiferate! România ar fi fost pusă la o presiune politică extraordinar de mare în momentul în care admiteam, prin lege, avantajele create unei singure companii, nominal.
De aceea, cred că avem nevoie de o lege-cadru predictibilă, care să dea șanse oricărei companii care dorește să vină să facă afaceri pe teritoriul României, să participe la exploatarea resurselor, nu cum s-a obișnuit și se încearcă să se obișnuiască, intrarea pe ușa din spate în exploatarea resurselor minerale.
Dragi colegi, dacă vă uitați – și ne uităm atenți – pe raportul Comisiei speciale, veți vedea că avem foarte multe probleme care trebuie rezolvate de către comisiile de specialitate. Și, aici, Guvernul trebuie să înțeleagă foarte bine: să folosească specialiștii pe care îi plătește, nu să arunce în Parlament și să transforme Parlamentul în comisii de specialitate în geologie, în mineralogie, în chimie. Acesta este rolul Guvernului. Rolul Parlamentului este de a-i crea un cadru legal.
Se discută foarte mult de acel iaz. 361 de hectare! Într-adevăr, este imens. Cianurare completă a întregului minereu nu se face nicăieri în Europa. Mai mult decât atât,
Dumitru Dian Popescu · 19 noiembrie 2013 · monitorul.ai
nici în lume nu sunt decât două locuri, și alea nu sunt la doi kilometri de un oraș. S-a tot vehiculat foarte mult și vestitul proiect de la Kittilä. Da, de acord, dar acel proiect este prin flotație, nu prin cianurare completă. Și nu vreau să intru în partea de specialitate a proiectului foarte mult, pentru că a intrat comisia și vedeți bine că cerem respingerea proiectului și noi, PNL-ul, și noi, PSD, întrucât nu ne permitem să expunem România, în acest moment, unor atacuri venite în privința mediului și, mai mult decât atât, unor atacuri venite întrucât dorim să facilităm o companie.
Deci trebuie să respingem acest proiect și, urgent, să creăm un cadru legal predictibil pentru toate companiile. Să creăm urgent un cadru legal în care vizibilitatea fondurilor care vin în urma acestor exploatări să fie publică. Lumea trebuie să vadă ce facem cu banii. Dacă nu, vom fi acuzați permanent că am vândut resursele țării și banii nu se găsesc.
Avem un model. Avem modelul norvegian, în care 300 de miliarde sunt, în acest moment, în contul lor și nu are voie să umble această generație.
În momentul în care suntem predictibili și exploatăm resursele, trebuie să le exploatăm, dar banii sunt puși undeva, la vedere, astfel încât populația să vadă ce se întâmplă cu aceste sume, vom avea și susținerea populară, vom avea și susținerea străzii.
În momentul în care intrăm pe sub ușă cu astfel de proiecte, nu vom mai avea susținerea populației și se întâmplă ce se întâmplă în fiecare duminică.
Cred că ne-am trezit toți la realitate, cred că sesizăm lumea, companiile occidentale cum vin spre resursele din România, cred că nu putem să ne opunem, pentru că avem nevoie de bani, nu putem să ne opunem acum, când aceste resurse sunt profitabile. Este multă demagogie. Nu. Avem nevoie și de extracție de gaze, avem nevoie și de independență energetică, avem nevoie de exploatarea acestor resurse minerale când economia de piață convine, când prețul aurului și al argintului este ridicat, dar exploatarea aceasta trebuie să fie predictibilă pentru toate companiile.
Mai mult decât atât, discutăm că lăsăm generațiilor viitoare. Nu. Le lăsăm degeaba atunci. Rămânem cu ele neexploatate, iar generațiile viitoare vor întâlni altă afacere economică, pentru că acestea nu vor mai fi profitabile.
Acestea sunt argumentele pentru care trebuie să exploatăm resursele minerale, dar astea nu înving legi care să fie nominale. Acestea nu înving nepredictibilitatea României în acest moment.
Vreau să vă spun că, în lipsa acestei legi, în acest moment, avem gazele de șist în prospecțiune. Dacă se găsesc gaze, intrăm imediat în exploatare, dar care sunt avantajele statului român în acest moment, dacă intrăm în exploatarea gazelor de șist? Niciunul. Nu suntem predictibili, nu știm cum ne vor plăti și ce avantaje va avea statul român. Același lucru s-a întâmplat și la Roșia Montană. Păi, suntem acționari?! Oricine știe că acele 19 procente, chiar 25 de procente depind de semnarea bilanțului de către o companie care, din punctul meu de vedere, nici nu este o companie cu experiență. Până la urmă, e un joc al bursei.
Avem nevoie de o lege în care să arătăm populației că parte din producția extrasă revine statului român, predictibil de la început. Banii – cipurile – veniți din acționariat se văd în acțiunile de la Petrom, unde, tot așa, am privatizat printr-o lege. Avem aproape 40 și ceva la sută. S-a uitat cineva câți bani luăm noi din dividende? Nu, pentru că bilanțul contabil se semnează de către acționarul majoritar.
Dacă în privatizarea Petrom am fi pus ca producția de gaze și de țiței să fie împărțită cu statul român, și nu 40% din
acțiuni pe care, ușor-ușor, le pierdem, la ora asta am fi putut dicta asupra prețului petrolului, am fi putut dicta asupra prețului gazelor. Nu ni s-ar impune preț, pentru că ai avea propria producție. Același lucru și aici. Dacă nu vom negocia producție, aurul și argintul vor pleca, iar noi vom rămâne cu 25% din acțiuni. Acțiunile înseamnă și câștig, dar și pierdere, în contextul în care el dictează dacă are bani sau nu.
## Dragi colegi,
Ca atare, propun plenului Senatului să ne aplecăm foarte serios inclusiv pe viitoare lege a minelor. Este o lege de care avem nevoie. Legea minelor e veche, este depășită de noile provocări, dar și acea lege trebuie modificată, astfel încât să nu creăm niciun fel de suspiciune că am favoriza o companie. Și, mai mult decât atât, de dragul de a favoriza niște companii și a le ajuta să intre în exploatare, dacă ne uităm foarte bine – și o să vedeți, că o să vină în plenul Senatului –, vom fi obligați să închidem toate micile companii și exploatări din România.
De aceea spun și atrag atenția. Cu amendamentele și cu noua lege a minelor care va intra în Parlament, avem nevoie de oameni care să lucreze în comisii. Acea lege a minelor trebuie să se reîntoarcă la comisiile de specialitate, întrucât avem foarte multe lucruri de discutat pe acea lege.
Mi-am aruncat ochii și, în cinci minute, am observat că închidem peste 2.000 de exploatări mici în România, într-adevăr, creând facilități pentru marile companii. N-avem dreptul să facem acest lucru. M-am uitat în treacăt și am ajuns la concluzia că, dacă ar trece anumite amendamente din noua lege a minelor, inclusiv cariera de la Târgu-Jiu, cea mai mare carieră de exploatare a lignitului, s-ar închide.
Nu putem să venim cu niște amendamente fără să avem în spate o bază, cunoștințe. Nu putem să venim cu niște amendamente care ni se transmit din alte părți. Avem nevoie de amendamente la legi și de o lege venită de la specialiști. Specialiști în domeniu, nu avocați de meserie, care știu să tragă o lege de partea unei companii sau altei companii.
Același lucru consider că s-a întâmplat, o neatenție, și cu proiectul care a venit de la Guvern.
Și revin. Felicit Guvernul că a încercat să negocieze și să optimizeze, și să repare răul care a fost făcut în momentul în care am transferat 18 miliarde, aur și argint, gratuit unei companii străine. Ar trebui, până la urmă, să cerem și explicațiile acestea, pentru că lumea care e în stradă a văzut aceste lucruri.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.