Mihai Răzvan Ungureanu

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi senatori,

De fapt, comisia nu face altceva decât să certifice că un lucru prost e gata prost. Pentru că știam cu toții de la bun început că prezența unui proiect de lege specific, adresat unei companii miniere, în Parlament, reprezintă, pe de o parte, derogarea de la responsabilitatea guvernamentală și, în al doilea rând, ocuparea Parlamentului cu o temă pe care, oricum, nu ar fi putut-o trata în termenii tehnici ai expertizei.

Momentul în care a fost formată Comisia specială pentru proiectul Roșia Montană este momentul din care Parlamentul a început să piardă bani. Pe lângă alte găuri pe care Parlamentul le face. Este o comisie care a lucrat exclusiv în pierdere, fără să poată justifica un franc nici din deplasări, nici din angajarea timpului celor care au fost prezenți în comisie sau în fața comisiei.

Nu fac din aceasta un reproș la adresa comisiei, dar fac un reproș la adresa Guvernului, care a preferat să scape de responsabilitate aruncând tema în Parlament și dând unei întregi națiuni, astăzi, impresia că Parlamentul se află în opoziție. Este în opoziție prin raportul negativ al comisiei față de acest proiect de lege. De fapt, nu este în opoziție USL-ul față de propriul Guvern, care încearcă, prin majoritatea parlamentară, astăzi, să spele una dintre cele mai mari gafe vreodată întâmplate în istoria democratică a României – un Guvern care nu știe cum să guverneze.

Mai spun un singur lucru, doamnelor și domnilor, chestiunea Roșia Montană nu se oprește aici. Dacă n-ar fi existat presiunea străzii, probabil că nici Guvernul nu ar fi dat dispoziție parlamentarilor să-și trântească propriul proiect de lege.

Dar chestiunea Roșia Montană urmează să fie strecurată în alte corpuri de proiecte legislative. În proiectul de descentralizare, la capitolul III, la titlul III, ca și la titlul VII, acolo unde se face vorbire despre descentralizarea direcțiilor de cultură și de mediu, trecerea lor din subordinea ministerelor de resort în subordinea consiliilor județene, avizele pe care direcțiile aflate în subordinea consiliilor județene urmează să le dea, descărcarea arheologică sau mediu, fac ca un proiect de tipul Roșia Montană să fie tratat, indiferent de dimensiunea sa strategică, la nivelul deciziei luate de un consiliu județean. Este cu totul și cu totul nedrept, și acesta este cuvântul cel mai blând. De fapt, acoperim aceeași iresponsabilitate guvernamentală.

Pentru proiectul de lege a minelor, care vine iarăși în atenția colegilor senatori, vom vedea, de asemenea, că utilitatea publică...