Remus Mihai Goțiu

## Bună ziua!

## Stimate colege și stimați colegi,

Mă adresez astăzi dumneavoastră rugându-vă să vă gândiți la ceea ce este sau ar trebui să vă fie și dumneavoastră mai drag și mai aproape de suflet – viitorul copiilor și al nepoților dumneavoastră, pentru că despre asta vorbim astăzi în Senatul României, nu despre domnul Liviu Pop și nici măcar despre gafele sale memorabile. În orice societate modernă, motorul evoluției, al dezvoltării

sustenabile este reprezentat de componenta educațională, iar în cadrul acestei componente nucleul este reprezentat de învățământul superior.

Învățământul superior pregătește specialiștii pentru majoritatea domeniilor: economiști, ingineri, medici, informaticieni, psihologi, sociologi și așa mai departe. Dacă aceștia sunt slab pregătiți, atunci toate aceste domenii vor fi neperformante și nicio dezvoltare socială și economică nu este posibilă. În același timp, învățământul superior formează educatorii și profesorii care vor lucra în mediul educațional, începând de la creșă și grădiniță, la școli profesionale, liceu, postliceale și, în cele din urmă, până la universități. Toți aceștia sunt și vor fi cei care formează noile generații. Dacă toți acești formatori sunt slab pregătiți, atunci și noile generații vor fi slab pregătite. Este un lucru elementar sau cel puțin ar trebui să fie un lucru elementar pentru oricine a avut șansa să țină măcar o singură dată în mână „Gazeta matematică”.

Stimate colege și stimați colegi, în acest moment, mediul educațional românesc este în haos total. La nivelul învățământului preuniversitar, testele PISA ne plasează pe ultimele locuri din Uniunea Europeană. La nivelul învățământului universitar, din cele în jur de aproximativ 90 de universități, doar câteva, cele din marile centre universitare, se văd în clasamentele internaționale, și acestea încă departe de pozițiile de top.

În același timp, componenta de cercetare – pe care într-un mod sinucigaș ați despărțit-o în acest an de educația superioară – este, la rândul ei, subfinanțată, neperformantă, într-o prăbușire epică, desprinsă parcă din celebra scenă din „Zorba Grecul”. Să ne mirăm atunci că și la indicatorii de inovație/competitivitate România se află pe ultimele locuri din Uniunea Europeană?

Mediul educațional a fost mutilat, inventându-se specializări, titluri, academii, institute de cercetări avansate care nu se regăsesc niciunde în lume, și nu pentru că ar fi inovative ori de frontieră, ci pentru că, pur și simplu, sunt pompoase tichii de mărgăritar ale unui sistem clientelar și ineficient. Astfel, se consumă inutil puținele resurse din educație, totul pentru orgoliul și mărirea academică a unor oameni ajunși cel puțin discutabil în domeniu și/sau ale unor politicieni fără simțul măsurii.

Stimate colege și stimați colegi, aceasta este foarte pe scurt, este foarte pe scurt...