Alina-Ștefania Gorghiu

Domnule senator, vă mulțumesc.

Apelez la această pancartă cu un mesaj cât se poate de simplu: în orice țară civilizată educația înseamnă..., educația înseamnă dialog, sub nicio formă dictatură.

Și spun asta pentru două motive. Doamnei ministru, aici prezentă, i-au luat mai bine de 6 luni să găsească instituția Parlamentului și să intre într-o formă de dialog instituțional cu noi. Și, în egală măsură, nu înțelegem, așa cum niciun părinte din România nu înțelege, de unde urgența de adoptare a legilor prin Parlament* și nevoia de a face o comisie specială.

## Doamna ministru,

Până acum, aproape orice dorință de dialog a fost imposibilă. Ne-ați amânat, ați tergiversat și această oră a Guvernului, care ar fi trebuit să aibă loc pe 1 martie; nu a putut fi ținută, pentru că dumneavoastră, printre altele, erați la „Adevărul”, la un interviu de o oră, dar pentru noi erați mult prea ocupată. De asemenea, cu tristețe o să spun că ministerul pe care îl conduceți pare să fie mai degrabă un sat fără câini: nimeni nu răspunde la solicitări, nu primim numere de înregistrare la documente oficiale pe care Parlamentul le trimite ministerului.

O să am pentru introducerea acestei ore a Guvernului cinci întrebări*, pe care doresc să le marchez cât se poate de greu. Și revin la temă: dialogul, uneori, înseamnă discuții grele, înseamnă întrebări dureroase, dar e nevoie să răspundem la ele pentru a putea progresa, ca stat și ca țară.