Tinel Gheorghe

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Codul silvic a suscitat atâtea dezbateri și discuții, și interpelări, întrebări în presă, în mediul politic, încât în momentul de față proiectul ăsta de act normativ pe care îl supunem aprobării, dezbaterii dumneavoastră, din punctul meu de vedere personal, are unele aspecte care cred eu că au fost derulate pe repede înainte. Și vă spun de ce.

Ieri-dimineață m-am întâlnit cu un reprezentant al Departamentului pentru Păduri, unul dintre reprezentanții importanți ai Departamentului pentru Păduri, care a și avut o contribuție importantă la creionarea acestui proiect, și am discutat anumite aspecte. Unele am văzut că le-au acceptat, modificând forma finală a raportului aprobat în Comisia pentru agricultură, modificând ulterior, vreau să vă spun, forma finală a raportului adoptat în Comisia pentru agricultură. Unele n-au fost acceptate și eu întreb pe ce bază ați acceptat unele sau s-a întocmit raportul final cu modificarea unor articole din lege, fără a fi trecute prin comisia de specialitate ulterior. Deci eu vă dau un exemplu. În plenul Comisiei pentru agricultură, articolul 2 din lege a trecut nemodificat și apare în proiectul de raport că se elimină. Or, mie mi se pare că umblatul ăsta pe textul de lege așa cum ne convine și cum nu ne convine, în funcție de scăpările pe care le avem noi sau pe care nu le avem, nu e în regulă.

În al doilea rând, sunt câteva inadvertențe în textul de lege, în sensul că, de exemplu, poate că n-au fost colegii mei foarte atenți, pentru a – eu știu? – încuraja exploatarea masei lemnoase. Dăm satisfacție unora, dar creăm o mare problemă pădurii. Dăm voie prin lege să tăiem până la 3 mii de metri pătrați de pădure ca să facem platforme sau depozite de material lemnos. Ca silvicultor, vă spun că în practica silvică a mea, dar și a părinților mei, a bunicilor mei, niciodată, nici statul comunist n-a făcut așa ceva. Ca să tai 3 mii de metri pătrați de pădure, să argumentezi că vine agentul economic să-și depoziteze masa lemnoasă, este inaccesibil, din punctul meu de vedere. Toată lumea plânge, țipă că se defrișează legal, ilegal, fără norme, cu norme. Mai mult sau mai puțin abilitat.

Acum venim prin lege și spunem: domnule, hai să încurajăm... nu, până acum, și practica silvică a demonstrat-o, că agentul economic avea unde să-și depoziteze masa lemnoasă. În B-uri, în mod excepțional în aur, sau în C-uri, construcție administrativă. Faptul că le dăm până la 3 mii de metri voie să taie nu e în regulă. Nu e în regulă ca mesaj.

Și, nu în ultimul rând, aș vrea să vă spun, ca principiu de redactare a legii, că sunt anumite aspecte care, după părerea mea, n-au ce căuta în Codul silvic. Dacă luați istoria codurilor silvice, nu plecând de la cel de la 1891, luați-l pe cel comunist din 1962 și veniți până la cel din 1996, ulterior modificările, sunt anumite aspecte care n-au ce căuta în Codul silvic. Au fost introduse tocmai pentru a genera emoție în spațiul public și pentru a demonstra, vezi, chipurile, Doamne, că politicianul se apleacă asupra fenomenului tăierilor ilegale și am găsit la acarul Păun. Acarul Păun întotdeauna este pădurar. Lui îi punem în cârcă absolut totul. Sunt anumite aspecte de tehnică legislativă care nu țin de Codul silvic. Codul silvic ar trebui să fie un set de principii, nu un set de norme. Normele sunt elaborate ulterior adoptării Codului silvic.