Mihaela Ionescu

Domnule vicepreºedinte, Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Aº dori ca intervenþia mea de astãzi, ca declaraþia mea sã poarte numele de: ”Opriþi odatã terorismul dosarelor Securitãþii!Ò

Declaraþia mea se alãturã celei fãcute de colegul Ciuceanu ºi vine în clarificarea zoaielor care se aruncã acum asupra Preafericitului Patriarh.

Asistãm, în ultimele zile, la o infectare a vieþii sprituale româneºti cu viruºi urât mirositori, proveniþi din nou de la C.N.S.A.S., din aºa-zisele documente care s-ar fi aflat în arhiva S.R.I., unde se pare cã orice persoanã fãrã frica lui Dumnezeu, fãrã discernãmânt sau mãcar autocenzurã, poate copia acte ºi apoi ”pac cu ele la gazeteÒ. Acesta este oare rolul unui istoric? Ð cãci istoric îºi zice cel ce

o face. Dacã nu s-a putut face celebru prin cercetãri, prin comunicãri, descoperiri arheologice, în schimb poate sã facã publice, în Postul Paºtelui anului de graþie 2001, zoaiele ce au stat ascunse în dosarele ticluite de Securitatea din 1949. Nu ºtim dacã este adevãrat ºi nu ne intereseazã dacã dosarele ticluite de fosta Securitate sunt adevãrate. Dacã am crede cã sunt adevãrate, am crede cã ºi Securitatea a avut dreptate. ªtim cã pentru a evita repetarea unor asemenea situaþii s-a fãcut o revoluþie, au murit oameni ºi a curs multã, multã cernealã.

Nu ºtim de ce a trebuit ca Întâistãtãtorul Bisericii Ortodoxe, ajuns la o vârstã venerabilã ºi care este un simbol al unitãþii Bisericii Ortodoxe, sã fie astfel încercat. Nu ºtim de ce, atunci când însãºi Biserica Ortodoxã Românã ºi-a învins propriile orgolii ºi a ales calea toleranþei, a înþelegerii ºi a iubirii, unindu-se în jurul Patriarhului pentru ceea ce reprezintã acesta pentru Biserica Românã, Sfintele Sãrbãtori ale Paºtelui sã fie astfel întinate. Nu ºtim de ce acelaºi venerabil Preafericit Patriarh al românilor a trebuit sã fie supus la vârsta Preafericirii Sale la o nouã umilinþã care l-a îndemnat sã vinã sã vorbeascã în faþa miilor de oameni adunaþi duminica aceasta la Catedrala Sfântului Spiridon, de BunaVestire, cu ocazia ceremoniei alegerii episcopului vicar al Bucureºtiului, în persoana Preasfinþiei Sale Sebastian Ialomiþeanul. Cu aceastã ocazie, Preafericitul Patriarh, mulþumind pentru ”pãrtãºiaÒ intelectualilor ºi credincioºilor care au fost alãturi de durerea ”pãstorului lorÒ a spus cât de mult l-au îndurerat aceste atacuri, considerându-le ”clipe de Golgotã înaintea ÎnvieriiÒ. Preafericitul a repetat cuvintele Mântuitorului: ”Necazuri veþi aveaÒ ºi de aceea a spus: ÒNu trebuie sã urâm, ci trebuie sã iertãmÒ. Frumoase vorbe ºi demne de urmat! Nu vom urî ºi vom ierta nimicnicia de a te duce la ziare (pentru câþi talanþi oare?) ºi sã dezvãlui un document despre care nu ºtii dacã este adevãrat sau este numai o fãcãturã din ºirul nesfârºit al celor ce se ticluiau în epocã. Articolul din ziarul **Libertatea** prezintã ºi pãrerile istoricului Dan Troncotã ºi ale ziaristului Dan Ceacâr, primul studiind cele 8 dosare personale ale lui Teoctist ºi ”neremarcând referiri la asemenea lucruri ºi situaþiiÒ.