Cristian Sandache

## Domnule vicepreºedinte, Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Recentele afirmaþii ale preºedintelui Partidului România Mare, domnul Corneliu Vadim Tudor, vizavi de presupusa pregãtire, în scopuri teroriste, a unor palestinieni de cãtre autoritãþile statului român în timpul primei guvernãri P.D.S.R. demonstreazã încã o datã, de mai era totuºi nevoie, lipsa de responsabilitate a senatorului peremist. Începând cu anul 1991 asistãm cu toþii la o sarabandã de intervenþii vadimiste, care mai de care mai bizare, mai ridicole ºi mai groteºti. Acum, în lipsã de subiecte, preºedintele Partidului România Mare se agaþã de anumite conjuncturi pentru a reaminti opiniei publice cã, totuºi, existã ºi cã încearcã sã ofere soluþii politice ori mãcar simulacre de rãspunsuri la unele dintre problemele ce frãmântã conºtiinþele cetãþenilor din România.

Nu cu multã vreme în urmã l-am putut auzi intervenind în cadrul unei emisiuni TV, repetându-ºi calm ºi mecanic, aidoma unui disc de patefon, unele dintre obsesii. Aºa-zisul ”furt al voturilorÒ pe care, chipurile, l-ar fi suferit în turul al doilea al prezidenþialelor anului 2000 (evident, pretinsul beneficiar, prin pretinsa fraudã, n-ar fi fost nimeni altul decât domnul Ion Iliescu) sau ironizarea vârstei actualului preºedinte al României, totul învãluit într-o mantie de patologic egocentrism.

Oare pânã când viaþa politicã româneascã va mai tolera astfel de ieºiri care nu au nimic în comun, în primul rând, cu normalitatea? Oare pânã când circul demagogic va servi drept caricaturã a stelei polare, pentru aceia dintre noi care mai vãd, încã, în Corneliu Vadim Tudor un presupus tribun al poporului?

Se va spune cã atât Vadim, cât ºi Partidul România Mare au primit votul unei pãrþi a electoratului românesc. Este adevãrat, dar sã nu uitãm cã istoria ne prezintã situaþii similiare în care, prin vot democratic, în diferite þãri, au acces în sferele puterii formaþiuni politice de un extrem radicalism.

Atacul abject la persoanã, minciuna, calomnia, sudalma groasã, xenofobia, antisemitismul, toate acestea nu au ce cãuta într-un legislativ modern, într-o societate normalã. Sã sperãm, totuºi, cã istoria, aceastã neiertãtoare sabie a timpului, va pune pe fiecare la locul care i se cuvine. Vã mulþumesc.