Vlad Tudor Alexandrescu

Domnule vicepreședinte al Senatului,

Doamnelor și domnilor colegi,

Consider că în aceste zile, mai mult ca niciodată, societatea noastră trebuie să evidențieze consecințele nefaste ale populismului, mai ales că în spațiul public se vorbește mult despre populism, dar subzistă oarece confuzie în modul în care este folosit acest termen.

În primul rând, populismul este un răspuns nesustenabil la cereri ale unor mase mari de oameni, numite uneori doleanțe populare. În această accepțiune, populismul dă curs unor pasiuni populare, pe care le satisface pe termen scurt, dar generează politici care sunt contraproductive sau chiar dezastruoase pe termen mediu și lung.

În al doilea rând, populismul propune o perspectivă politică anti-elite. Pornind de la o înțelegere conspiraționistă a politicii și a societății în general, populistul consideră că lumea este controlată de elite care operează în umbră, în defavoarea poporului, a celor mulți. Aceste elite ar trebui înlocuite cu adevărații reprezentanți ai poporului. De multe ori, elitele sunt rupte de popor, pentru că membrii lor sunt socotiți exponenți ai străinătății.

Prefer totuși să vorbim despre iliberalism pentru a descrie diversele mișcări politice recente etichetate drept populism.

Știm din manualele de teorie politică faptul că democrația liberală este expresia consacrată care descrie sistemele politice occidentale. În ultima vreme, e tot mai prezentă o perspectivă care privilegiază dimensiunea electorală, a votului popular, în defavoarea dimensiunii liberale, centrată pe drepturi și libertăți individuale, garantate prin acțiunea imparțială a unui stat neutru, supus regulilor și procedurilor instituționale. Această perspectivă iliberală produce un dezechilibru grav în înțelegerea ideii de legitimitate democratică.

Pentru un iliberal, singura legitimitate care contează este rezultat al votului popular. Legitimitatea electorală e tot ce contează. Legitimitatea procedurală, izvorâtă din aplicarea imparțială a regulilor de către instituții neutre, este complet ignorată de viziunea iliberală asupra politicii. De aici provine ostilitatea profundă a populiștilor față de sistemele judiciare, față de băncile centrale, față de toate instituțiile autonome care nu funcționează în virtutea unui mandat electoral direct

și care, spre dezamăgirea lor, funcționează și nu pot fi subordonate politic.

Doamnelor și domnilor senatori,

După cum bine știți, anul acesta este marcat de alegeri importante în Uniunea Europeană: de la alegerile prezidențiale din Cehia, Cipru, Finlanda sau Irlanda și cele legislative din Cehia, Luxemburg, Lituania, Italia, Slovenia, Suedia sau Ungaria până la alegerile locale din Belgia, Cehia, Marea Britanie sau Olanda.

În România nu vor fi alegeri până în primăvara anului viitor. În mai 2019 vom avea alegeri pentru Parlamentul European, apoi în noiembrie va fi ales Președintele României. 2020 va fi rezervat alegerilor locale, iar către sfârșitul anului va fi ales viitorul parlament.