Márton Árpád Francisc

Domnule vicepreședinte, Doamnelor și domnilor,

Aș dori și încerc să fiu scurt. Totuși, va trebui să prezint câteva lucruri despre demnitatea umană. Nu de alta, dar dezbaterea acestui proiect de lege în comisie, pe urmă, a fost interpretată, analizată în fel și chip atât în presa audiovizuală, cât și în cea scrisă.

Chiar și în comisie, s-a anunțat de către un reprezentant al unui ONG, care zice că reprezintă drepturile omului, cum că demnitatea umană nu ar fi un drept fundamental.

Din punctul nostru de vedere, un proiect de lege de modificare a oricărei legi este bine-venit, dacă aduce ceva bun și, dacă nu, devine mai șchioapă legea inițială.

Declarația Universală a Drepturilor Omului, la articolul 12, grăiește astfel: nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viața sa personală, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondența sa, nici la atingeri aduse onoarei și reputației sale.

Teza a doua: orice persoană are dreptul la protecția legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.

Deci noi, Legislativul, avem obligația să asigurăm acest drept.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului – articolul 10 alineatul (1), textul marginal „libertatea de exprimare”, vorbește, într-adevăr, despre dreptul la libertatea de exprimare, dar tot acest articol 10 are și un alineat (2) care grăiește astfel: „Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirii infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea de imparțialitate a puterii judecătorești.”

Aș putea cita articolul 27 alineatele (1) și (2), despre „Inviolabilitatea domiciliului”, articolul 28 – „Secretul corespondenței” – din Constituția României, legea fundamentală pe care trebuie să ne bazăm noi, articolul 30 – „Libertatea de exprimare” – care, dincolo de faptul că enunță la alineatul (2) că „Cenzura de orice fel este interzisă.”, ca atare, nici cenzura proprietarului nu este permisă, are și un alineat (6) – „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.”

Iar dreptul la informație, din articolul 31, zice clar – alineatul (3): „Dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecție a tinerilor sau securitatea națională.”

Iată de ce am avut niște amendamente la acest proiect de lege, unele admise, altele respinse de comisie. Pe cele respinse le voi susține și sper ca cele admise să treacă. Pentru noi, demnitatea umană este importantă. Vă mulțumesc.