Márton Árpád Francisc

Domnule vicepreședinte,

Doamnelor și domnilor,

Declarația mea de astăzi se intitulează „Lupta cu morile de vânt”.

Eroul lui Cervantes este întruchiparea unei persoane idealiste, a cărei iubire față de un trecut glorios și o femeie înnobilează, înfrumusețează realitatea sumbră. Totodată, anumite fapte ale sale au și conotații negative. Lupta cu morile de vânt înseamnă nu numai o luptă fără șansă de izbândă, ci și una cu un inamic închipuit, de fapt căutarea unui dușman cu care să te războiești chiar dacă acesta nu există.

Prefectul nou-numit în județul Covasna, Codrin Munteanu, a mai fost în această funcție, afișând un dispreț față de drepturile lingvistice ale comunității maghiare, față de competența autorităților locale, uneori chiar față de lege. El, pe vremea respectivă, ataca pe bandă rulantă aproape toate hotărârile autorităților publice locale, blocând, practic, activitatea acestora. Acum, când s-a văzut iarăși pe cai mari, dar fiind perioadă de alegeri, nu a mai avut, practic, încă cu cine să se războiască și a ales steaguri pe post de mori de vânt. A atacat în instanță simboluri ale orașului Covasna, respectiv ale județului, acesta din urmă având în centru stema județului, adoptată prin hotărâre de guvern, cu avizul favorabil al Comisiei heraldice, încă din 2007. Acum câțiva ani, un alt prefect, la fel de asiduu, a făcut să fie amendat un primar cu o sumă enormă tot pe o gâlceavă de steaguri. Primarul a câștigat în ultima instanță la Strasbourg procesul cu statul român, proces născut din dorința de a ieși în evidență a unui om care, la decizia Curții Europene, nu mai era prefect.

Oare va trebui să ajungem din nou în fața acelei instanțe pentru a ne apăra de abuzurile unui alt prefect la fel de vremelnic?

Nu-mi rămâne decât să-l asigur pe domnul prefect, conform zicalei care se regăsește și în limba maghiară, și în limba română: „Apa trece, pietrele rămân”. Noi rămânem.