Márton Árpád Francisc

Domnule vicepreședinte, Doamnelor și domnilor deputați,

În data de 29 octombrie 1956 Statele Unite au intervenit armat în conflictul din Suez.

De la asta a devenit clar că nu vor avea susținerea armatei Statelor Unite mișcările revoluționare din ’56 din estul Europei.

Dar ce s-a întâmplat la noi? În Polonia, ca urmare a mișcărilor studențești și reformelor din sânul partidului, în 19 octombrie Gomulka este ales președinte. Imediat, în zonele limitrofe ale Poloniei, deci Ungaria, România, Cehia, au intervenit mișcări studențești care doreau să schimbe fața țării lor.

În data de 16 octombrie, la Szeged, Seghedin, s-a reînființat fosta Uniune a Studenților Maghiari, desființată de dictatura lui Rákóczi. Exemplul lor a fost urmat la Pécs, Miskole, Sopron. În 22 octombrie, la Budapesta, au fost elaborate și publicate cele 16 puncte de revendicare ale studenților, iar în data de 23, la statuia pașoptistului polonez Joseph Ben, în semn de solidaritate, scriitorii maghiari au depus coroane de flori. Și a izbucnit revoluția din Ungaria.

Ce s-a întâmplat la noi? Manifestări studențești la Cluj, București, Iași, Timișoara, Târgu-Mureș. La Cluj, încă din data de 24, studenții reuniți au aprobat și ei punctele lor, s-a încercat de mai multe ori ca să-i unească studențimea din cele două universități de atunci, dar s-a reușit ca să semene sâmburele posibilului conflict interetnic, dându-i o astfel de natură. Ca atare, nu s-a mai realizat acel marș propus, prin care cele două universități să manifeste împotriva dictaturii comuniste. Lucru care s-a întâmplat însă la Timișoara în datele de 30 și 31 octombrie. Este evident însă că s-a intervenit cu forță și au fost arestați mii de studenți. La București, la fel.

Primele încercări s-au făcut pe 2 noiembrie și s-a decis ca în data de 5 noiembrie, în Piața Universității, să se facă o mare manifestare, însă în data de 4 noiembrie tancurile rusești au intervenit în Budapesta și în noaptea de 4 spre 5 noiembrie armata românească comunistă a ocupat Piața Universității, unde, ca atare, nu s-a putut ține acel miting. Poate este o asemănare cu ceea ce s-a întâmplat în data de 13 iunie 1990.

Pe vremea respectivă, în biroul comandamentului de criză era Nicolae Ceaușescu și, ca să fie sigură conducerea universitară, a fost ales ca președinte al UAS din RPR domnul Ion Iliescu.

Vă mulțumesc.