Márton Árpád Francisc

## Domnule vicepreședinte,

## Doamnelor și domnilor deputați,

Ziua de 11 aprilie este ziua poeziei maghiare, ziua când s-a născut poetul József Attila, poetul care despre originile sale transilvane scria astfel:

„Cumană era mama, iar tatăl meu secui/un pic, și-un pic român sau pe de-a întregul poate/Din dulcea gura-a mamei luai hrană și crescui/Și de la gura tatei cuvânt despre dreptate”.

În această zi, posturile publice de radio și televiziune maghiare acordă spații generoase poeziei. Ar fi bine ca fiecare dintre noi să avem o zi a poeziei, o zi în care ne oprim pentru câteva clipe din activitatea noastră de zi cu zi și citim măcar o poezie. Eventual, să ne facem inventarul nostru sincer, așa cum a făcut-o și József Attila scriind:

„Am curățat vapoare, știam parâmei rostul,/iar printre domnii deștepți făceam pe prostul./Și-am vândut moriști și pâine și ziare și cărți și poezie – ce se cerea mai tare. (...) Ce-o fi, o fi – mi-e inventarul gata. Basta! Trăii și alții au murit de boala aceasta.”

Permiteți-mi să închei, în această perioadă zbuciumată de discursuri înveninate de ura naționalistă, parafrazându-l pe poet. „Să rezolvăm în sfârșit problemele comune, asta este sarcina noastră și nu e puțină”, adică, în limba maghiară, „rendezni végre közös dolgainkat ez a mi munkánk és nem is kevés.”

Vă mulțumesc.