Borbély László

Domnule vicepreședinte, Stimate colege, Stimați colegi, Domnule ministru,

Am un banc preferat cu integrarea României în Uniunea Europeană. În data de 1 ianuarie 2007, de dimineață, ne-am integrat în Uniunea Europeană. Dar oare ce facem în după-masa zilei de 1 ianuarie 2007, în 2 ianuarie, 3 ianuarie?

De ce spun acest lucru? Pentru că, din păcate trebuie s-o spun, pe lângă faptul că, atunci când o țară se integrează, devine membru al Uniunii Europene, este o perioadă de aclimatizare, de a se obișnui cu regulile Uniunii Europene. La noi, din păcate... – și o spun cu răspundere, pentru că am fost într-o perioadă, de fapt, în două ministere, Ministerul Dezvoltării Regionale, când am pregătit Programul Operațional Regional, în 2007–2008, și, după aceea, la Ministerul Mediului –, din păcate, ca la noi, la nimeni.

Deci, după ce nu am reușit decât să preluăm o parte din învățămintele celorlalte țări, care au avut șansa să adere mai repede la Uniunea Europeană în această perioadă, deși, de exemplu, la Ministerul Mediului, am fost primii din Uniunea Europeană în ceea ce privește încheierea contractelor mari de infrastructură cu beneficiarii, după aceea au intervenit – ceea ce este caracteristic României – acele probleme cu legile care țin de pregătirea acestor proiecte, în ceea ce privește achizițiile publice care, de fapt, sunt notorii, acele exemple cu 500-600 de zile după ce un proiect a început, și, evident, cu birocratizarea excesivă, pe lângă birocrația europeană, a unor instituții care se călcau în picioare cine ce să controleze mai mult și să arate că cealaltă instituție nu a controlat cum trebuie acești bani europeni.

Am ajuns în 2015.

Ceea ce vă rog, domnule ministru, pentru că aveți o sarcină foarte grea, haideți să vedem ce a fost bun, ce a fost o experiență pe care trebuie să o preluăm de la ministerele de resort, că este extraordinar de greu să aduci la un minister ceea ce a fost răspândit în nu știu câte ministere, ceea ce, după părerea mea, a fost o decizie justă. Iată Polonia, iată Ungaria, unde au înțeles, după 4 ani, că trebuie să centralizeze, în sensul bun al cuvântului, unele programe și să răspundă un minister. Dar, pentru acest lucru, trebuie să aveți capacitatea, la nivelul ministerului – și au fost luate unele decizii guvernamentale –, de a putea angaja personal care este competent, de a putea plăti acel personal, să nu fie la cheremul unora care nu sunt pregătiți pentru a duce la bun sfârșit aceste programe.

Ceea ce eu vreau să urez, pe perioada următoare, încă în aceste două luni de zile: haideți să vedem cum putem cheltui mai mulți bani, evident, în cadru legal. Dar, dacă o să introduceți în continuare, cum e acum, niște pârghii suplimentare de control, în care vine un constructor, predă facturile și se introduc noi pârghii de controale și peste două-trei luni de zile, patru luni de zile, primește acei bani, nu va funcționa nici în perioada următoare.