Iuliu Nosa

„Domnului Boc a ajuns să îi placă dictatura Executivului și subminarea rolului Parlamentului”

În urmă cu ceva ani, cam prin martie 2003, domnul premier Emil Boc contesta vehement subminarea rolului Parlamentului României și derapajul spre dictatura Executivului. Și făcea asta prin declarații politice susținute în plenul Parlamentului.

Vă dau doar câteva exemple dintr-o asemenea declarație:

Domnul Boc spunea: „Potrivit Constituției, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării și organul suprem legislativ al poporului român. În acest moment asistăm la o sfidare fără precedent a rolului Legislativului, ca factor de control și legiferare în România.” – declarație politică făcută în 4 martie 2003.

La cele de mai sus, domnul prim-ministru, pe atunci deputat, a adus și argumente, printre care: „practica generalizată a ordonanțelor de urgență, poate cea mai importantă modalitate de compromitere a funcției legislative a Parlamentului. (...) Sustragerea de la dezbaterea

parlamentară a celor mai importante legi, care afectează viața publică și viața cetățenilor. (...) Ordonanțele simple, o altă modalitate de sfidare a Parlamentului. (...) Peste 80% din actele aflate pe ordinea de zi a Camerelor sunt proiecte de lege de aprobare a unor ordonanțe.”

Nu în ultimul rând, tot domnul Emil Boc spunea: „Atacul la adresa Parlamentului este un atac la adresa democrației, la adresa fundamentelor statului de drept din România”.

Se pare că domnului Boc nici prin cap nu-i trecea, la aceea vreme, să devină prim-ministru al acestei țări. Dar cum șeful său, Traian Băsescu, a insistat să îl desemneze de vreo patru ori pentru această funcție, ce s-a gândit? Nu e oare mai bine pentru el și pentru cel care l-a pus în funcție să țină Parlamentul României „sub papuc”? Fapt pentru care, la șapte ani după ce înfiera acțiunile de subminare a Parlamentului României, și-a dat seama că principiile lui de atunci nu mai au niciun sens și că pentru el și ai lui este mai bună dictatura Executivului și demonizarea Parlamentului.

A uitat, de asemenea, și tezele sale de mare profesor de drept, prin care susținea ideea Parlamentului bicameral. Normal! Dacă cel care i-a dat funcția i-a ordonat că trebuie făcută modernizarea statului prin transformarea Parlamentului în unul unicameral, ce mai contează tezele lui de specialist în drept constituțional? Nu mai contează decât ce vrea adevăratul său șef, care i-a dat funcția. Așa că Guvernele conduse de el ne-au bombardat cu ordonanțe simple și de urgență și toate acțiunile lui au fost de subminare a Parlamentului României. Un adevărat atac la adresa democrației și a statului de drept, cum bine spunea chiar Domnia Sa în martie 2003.