Stenogramă plen

3. Avantaje acordate fermierilor prin subvenționarea cu 50% la achiziționarea utilajelor agricole, cealaltă jumătate să fie plătită de cei care achiziționează utilajele prin credit rambursabil în 10 ani.

4. Simplificarea și clarificarea documentației pentru proiectele de înființare a fermelor, fapt ce ar determina mai mulți fermieri să acceseze programe de înființare a microfermelor sau fermelor familiale.

5. Fermelor existente, dar și celor care vor apărea în urma accesării unor programe, statul să le asigure prin consiliile locale: drum de acces, iluminat, apă și canalizare, pentru a putea ridica fermele autohtone la nivelul celor europene.

6. Tinerii care doresc să-și înființeze o fermă, agricolă sau zootehnică, să primească un ajutor financiar de la stat, pe lângă simplificarea modalității de depunere a proiectelor, fapt ce va proteja producția internă de produse agricole sau zootehnice.

„România e a tuturor românilor”

Conform art. 1 alin. (1) din Constituție „România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”. Mai mult, în alin. (3) al aceluiași articol este prevăzut că „România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate”.

De aceea, consider că, în România, etnicii maghiari au aceleași drepturi ca și românii, fiind reprezentați la nivelul administrației publice centrale și locale. Și, în plus, au acces liber la educație, la toate formele de învățământ gratuit, în limba maternă.

Tot în Constituția României, art. 13 statuează că „În România, limba oficială este limba română”. În calitate de deputat de Cluj, născut în zona Munților Apuseni, îi asigur pe toți cetățenii români care trăiesc în comunitățile cu populație majoritar maghiară de pe teritoriul României că niciodată nu voi vota în Parlament o lege prin care să fie obligați să învețe limba maghiară.

În aceste condiții, nu cred că este oportun ca pretențiile ridicate de reprezentanții cetățenilor români de naționalitate maghiară să fie incluse în propunerile de modificare a Constituției.

„Guvernul nesimțit a întrecut orice limită”

După ce dreptul la sănătate, la pensie și la muncă a fost călcat succesiv în picioare de Guvernul PD-L, iată că și dreptul la educație este interzis românilor. S-a ajuns în situația în care profesorii primesc 20% din salariu, în condițiile în care ei oferă educație 100% copiilor. Dascălii au fost și sunt o categorie care a acceptat salarii sub limita bunului-simț, ei sunt cei care au suportat 20 de ani de reforme peste reforme și care își pun energia intelectuală în ceea ce înseamnă viitorul nostru. Noile generații de copii care urmează o formă de învățământ în prezent sunt condamnate la o educație din ce în ce mai precară.

Dacă în urmă cu câțiva ani, învățământul românesc era considerat ca fiind de un nivel calitativ ridicat, dovadă fiind și exportul masiv de materie cenușie pe care România l-a făcut peste hotare, iată că astăzi oferta școlii românești nu numai că nu mai respectă regula cererii și ofertei dictată de piața de muncă, dar pune în pericol și ceea ce a mai rămas bun în sistem.

S-a vorbit în ultima perioadă, mai ales în campania electorală, că salariile nu vor scădea nici la profesori și nici la alte categorii sociale. În practică, nivelul salariului a scăzut mult, în condițiile în care munca prestată a fost aceeași și în condițiile în care criza financiară și-a făcut oricum simțită prezența în buzunarele românilor. În momente dificile, așa cum este cel pe care îl trecem în prezent, statul ar trebui să fie primul solidar față de cetățenii săi, pentru a le putea cere, la rândul său, solidaritate.

Cum putem pretinde o productivitate mai mare sau o eficiență sporită a angajaților din sănătate, din educație, din sistemul bugetar, în general, în condițiile în care perspectiva este din ce în ce mai sumbră pentru sute de mii de români? Cine va mai dori să intre în sistem și să își dedice viața formării profesionale pentru copiii românilor? Oare chiar nu ne mai pasă de generațiile care vor urma după noi și care vor trebui să plătească prețul scump al greșelilor guvernanților? Din păcate, se pare că nu există preocupare pentru așa ceva, pentru viața reală a oamenilor care au ales să rămână să muncească și să trăiască viața lor în țara în care s-au născut. Mulți dintre ei sunt dascălii care ne-au învățat și pe noi și îi învață acum pe copiii noștri, iar Guvernul Boc le oferă acum o nouă dramă personală: diminuarea salariilor și riscul de a-și pierde locul de muncă, ceea ce îi aduce în ipostaza de a trece Sărbătorile Pascale și fără bani, și fără speranță.

## „Promisiuni de autostradă”

În acest an sunt bani, subliniez, doar pentru 30 de kilometri de autostradă. Dacă adăugăm porțiunea din Autostrada Transilvania, finalizată în 2009, rezultă că în 2011 și 2012 Guvernul ar trebui să dea gata 930 de kilometri pentru a-și îndeplini promisiunea din campania anului 2008.

Știu că este criză și nu sunt bani. Trec și peste faptul că în Programul de guvernare aprobat de Parlament în decembrie 2009, când Boc ar fi trebuit să știe foarte bine de ce resurse dispune, Executivul își asumă finalizarea, până în 2012, a peste 750 de kilometri de autostradă. Basmul despre cei „1.000 de kilometri de autostradă până în 2012” îmi pare a fi o paradigmă a promisiunilor mincinoase și a lipsei de viziune ale acestui Guvern.

Dacă veniturile salariale și pensiile scad, dacă vor crește și povara fiscală, și șomajul, iar investiții nu se fac, atunci ce face acest Executiv pentru cetățenii României? Lipsește un proiect (realist, pe cât posibil!) care să ofere cetățenilor acestei țări speranța că România va ieși, până la urmă, din criză, nu cu promisiuni fantasmagorice de genul „100.000 de locuințe pentru tineri”.

Când nu sunt bani pentru infrastructură, iar în 2009 ANL a finalizat sub 4.000 de locuințe, cum va fi posibil ca, începând cu 2010, să se construiască anual 33.000 de case și apartamente? Și trebuie spus că nu toate proiectele de reformă necesită investiții uriașe.

Dar, de când au scăpat de PSD, cei din PD-L au uitat de promisiunile privind descentralizarea sau reforma în justiție și în administrație. Nu mai există niciun interes pentru finalizarea rapidă a Codurilor de procedură civilă și penală.

De fapt, lupta PD-L cu corupția s-a transformat în mitinguri de susținere a primarilor Gutău și Solomon.

Proiectul privind depolitizarea radioului și a televiziunii publice este înnămolit prin Parlament, în condițiile în care lideri ai PD-L ar vrea să-l pună pe fostul candidat PNL Florin Călinescu în fruntea TVR. Vasile Blaga pare să fi uitat de promisiunile privind transferul de putere de la centru către autoritățile locale.

La televizor mai apar doar parlamentari din eșalonul trei al partidului, precum și un Emil Boc din ce în ce mai uzat. La Senat, coaliția majoritară a intrat într-un război de uzură și pare că nu are niciun plan clar pentru a finaliza, cu succes, procedura de înlocuire a lui Mircea Geoană.

„Ziua europeană a victimelor terorismului”

Data de 11 martie a fost declarată de Parlamentul European ca fiind Ziua europeană a victimelor terorismului. Data propusă inițial era 11 septembrie, ziua celor mai mari atentate teroriste comise în lume (SUA, 2001). Cele patru atentate comise la Madrid în dimineața zilei de 11 martie 2004 au determinat însă stabilirea acesteia ca dată.

În dimineața zilei de joi, 11 martie 2004, în Madrid (Spania), în patru stații diferite pline de pasageri ce intrau și ieșeau, zece rucsacuri încărcate cu TNT au explodat în patru trenuri. Exploziile au avut loc simultan, între 7.39 și 7.42 dimineața, trei în stațiile madrilene, Atocha (3 bombe), El Pozo del Tío Raimundo (2 bombe) și Santa Eugenia (o bombă) și o a patra în calea Téllez spre Atocha (4 bombe). În urma celor declarate de ministrul de interne spaniol Ángel Acebes, forțele de securitate au găsit și alte trenuri încărcate cu explozibil ce ar fi urmat să fie detonate la sosirea ambulanțelor.

Atacul a produs cel puțin 199 de morți (dintre aceștia, 181 în momentul efectiv al exploziilor) și 1.467 răniți, număr cu care devine al doilea cel mai puternic atac suferit de Europa în timpuri de pace. Dintre victime, patruzeci și unu de morți erau cetățeni străini, printre care cincisprezece proveneau din România, câte cinci din Ecuador și Peru, patru din Polonia, trei din Columbia, doi din Honduras și câte unul din Bulgaria, Chile, Cuba, Republica Dominicană, GuineeaBissau, Franța și Maroc.

Deși atacurile teroriste din lume nu au fost îndreptate până în prezent spre instituții ale statului român sau spre cetățeni ai țării noastre, mulți români au căzut victime ale acestui tip de acțiuni, unii pierzându-și viața, alții suferind răni grave. La 11 septembrie 2001, în urma atacului terorist de la New York, când au fost dărâmate cele două turnuri gemene, au murit doi români. În ziua de 11 martie 2004, atacul terorist de la Madrid s-a sfârșit cu decesul a cincisprezece cetățeni români.

Față de aceștia și față de alte milioane de victime, copii inocenți de toate vârstele, cetățeni de toate rasele și crezurile, deveniți în cele mai diferite și neobișnuite circumstanțe victime colaterale, ființe umane private de

În această perioadă de recesiune economică ale cărei efecte negative se resimt la nivelul întregii populații, consider că este obligația autorităților să întreprindă eforturi susținute pentru a minimiza consecințele negative ale crizei. În acest sens, o prioritate pentru autorități trebuie să fie sprijinirea tinerilor, care sunt poate cei mai afectați de criza economică, acordându-le acestora facilități care să le permită să supraviețuiască perioadei nefaste pe care o traversăm.

Și doresc să mă refer în această declarație îndeosebi la categoria viitoarelor mame care se confruntă tot mai des cu spectrul șomajului, chiar în perioada sarcinii, și care, deși au o vechime considerabilă în muncă, nu pot beneficia de ajutorul pentru creșterea copilului din cauza faptului că nu îndeplinesc condițiile legii actuale privind contribuția pe ultimele 12 luni care precedă nașterea copilului.

Față de această situație, am considerat necesară o completare a OUG nr. 148/2005 cu o excepție care să prevadă că femeile care au o vechime în muncă mai mare de 10 ani vor beneficia de indemnizația pentru creșterea copilului chiar dacă nu au stagiul de cotizare integral în ultimele 12 luni înainte de a naște. Consider că o astfel de modificare în legislație este necesară pentru a putea asigura condiții decente pentru creșterea copilului și a acorda astfel o reparație morală față de femeile care au trudit în viață, dar care din cauza unei conjuncturi nefavorabile nu pot beneficia de niște bani care le-ar putea ajuta după naștere, deoarece este puțin probabil că își vor găsi un loc de muncă în perioada ce urmează nașterii.

Țin să precizez că această propunere de modificare legislativă a primit săptămâna trecută avizul favorabil al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci din Camera Deputaților și se așteaptă în prezent raportul Comisiei pentru muncă și protecție socială. Am convingerea că și colegii mei din Comisia de muncă vor înțelege necesitatea unei astfel de modificări și vor înainta plenului Camerei Deputaților un raport favorabil.

„IMM-urile, pe primul plan”

Statisticile din aproape toate țările europene ne arată că IMM-urile predomină absolut în economie, reprezentând peste 99% din totalul firmelor și având ponderi substanțiale în obținerea PIB-ului și în furnizarea de locuri de muncă. Astfel, ele generează cea mai mare parte a PIB din fiecare țară, de regulă între 55% și 95%, oferă locuri de muncă pentru majoritatea populației ocupate, generează într-o mare proporție inovațiile tehnice aplicabile în economie, prezintă cel mai ridicat dinamism în condițiile economiei de piață, situație atestată de evoluția numărului lor, a volumului cifrei de afaceri și a mărimii forței de muncă ocupate, sensibil superioară întreprinderilor mari, realizează produse și servicii la costuri mai reduse decât firmele mari.

Cred că pentru nimeni nu mai reprezintă o noutate faptul că sprijinirea acestui sector reprezintă cheia succesului politicilor de redresare economică a României.

Guvernul Boc a reușit deja să amelioreze o parte însemnată a problemelor reclamate de acest sector, printre care aș enumera numărul ridicat de taxe ce a fost redus, programele de sprijin financiar direct și indirect, reținând aici creșterea garanțiilor prin Fondul Național de Garantare pentru IMM-uri, dar și alte măsuri.

Din nefericire, nu putem spune că problemele care încă mai împiedică acest sector să se dezvolte durabil au fost epuizate. Rămân în continuare aspecte care țin de competența Parlamentului României în materie legislativă, în special în zona fiscală, ce trebuie legiferate într-un regim de urgență real.

De asemenea, reanalizarea reglementărilor care afectează situațiile de concurență neloială pe piața românească trebuie să ocupe, de asemenea, un loc important în agenda noastră legislativă.

„Pentru o nouă Lege a voluntariatului în România”

După 20 de ani de democrație, România este încă o țară ostilă inițiativelor în societate. După ce vreme de 45 de ani regimul comunist ne-a impus acte de voluntariat în beneficiul unor dogme, și nu al cetățenilor, suntem și astăzi prizonierii fricii de a prețui implicarea semenilor noștri în societate. Ne temem să încurajăm inițiativa civică pentru că multora ne aduce aminte de acțiunile ceaușiste prin care astfel de „inițiative” erau impuse de niște tovarăși zeloși pentru „sănătatea morală” a națiunii.

Deplângem de ceva timp rata extrem de scăzută a capitalului social în țara noastră. Românii nu merg la vot, nu se implică în asociații civice, nu intră nici măcar în mișcările sindicale. Colectivismul extrem de pe vremea comunismului s-a redus acum la un individualism exacerbat în care noțiunea de „aproape” a dispărut total din peisaj. Cu toate acestea, anul 2011 este Anul European al Voluntariatului, prilej numai bun pentru a conștientiza rămânerile în urmă la acest capitol. Iar dacă europenii au înțeles stringența unei asemenea probleme, cred că putem și noi, românii, măcar să ne punem niște semne de întrebare. Eu voi încerca să aduc în discuție și niște propuneri pentru reglementarea problemei.

În pofida progreselor înregistrate din 1990 încoace, suntem încă departe de standardele europene. Este exponențial faptul că în România nu există un registru național pentru evidența voluntarilor, ca să nu mai vorbim de faptul că asemenea activități care aduc beneficii importante societății nu sunt încurajate, nu sunt răsplătite, pe scurt nu sunt recunoscute. Iată de ce în perioada imediat următoare voi propune modificarea legislației actuale astfel încât:

1. Activitatea de voluntariat în România să fie recunoscută deplin.

2. Noțiunea de voluntariat să fie redefinită cu accentul pe dublul beneficiu adus de activitatea voluntarului:

a) contribuția pe care o persoană o poate aduce în beneficiul societății/comunității;

b) competențele pe care o persoană le poate deprinde în urma desfășurării activității de voluntariat.

3. Contractul de voluntariat să fie reglementat mai clar.

8. Să introducem reglementări privind sancțiunile la care vor fi supuse organizațiile gazdă în cazul nerespectării drepturilor și obligațiilor voluntarilor.

„Ce fel de culturi agricole vom stimula în România?” Tehnicile agricole cele mai frecvente în cultivarea plantelor din ultimii șaptezeci de ani s-au bazat pe folosirea la o scară largă a substanțelor chimice (erbicide, îngrășăminte, pesticide), care au adus sporuri ale producției agricole și de 5-10 ori mai mari decât agricultura făcută cu instrumentele tradiționale.

Aceste tehnologii, bazate pe costuri energetice foarte mari din pricina folosirii excesive a hidrocarburilor, au și efecte nefavorabile asupra sănătății omului și a mediului, ca urmare a acumulării în sol, apă, aer și în produsele alimentare a unor compuși de natură chimică.

Pe lângă aceasta, și tot în acest context, se plasează și apariția plantelor modificate genetic, considerată prea „bruscă” pentru majoritatea populației, foarte puțin informată, iar extinderea rapidă a acestora în fermele de producție a creat o stare de neîncredere pentru aceste organisme.

Biotehnologiile bazate pe tehnicile de inginerie genetică sunt considerate domenii de mare interes științific, economic, social, ecologic și politic, cu impact direct asupra viitorului omenirii, și tocmai de aceea pot constitui pentru diverse grupuri, organizații și structuri un mijloc de manipulare a populației neinformate, care devine, în final, un apărător indirect al acestor grupuri de interese.

În România, controlul utilizării substanțelor chimice, al cultivării plantelor modificate genetic este extrem de deficitar. Nimeni nu poate spune cu certitudine câte hectare cu cereale sau cu legume sunt însămânțate cu plante modificate genetic.

În consecință, propun Parlamentului României o dezbatere publică amplă asupra modului de producție agricolă pe care o vom stimula prin politici publice în România. Ce vrem să producă ogoarele noastre? Cât și pentru cine?

Producătorii agricoli români au nevoie de previzibilitate și sprijin pentru a putea face față concurenței interne și europene pe piața agricolă, dar și de strategii de dezvoltare agricolă, pentru o agricultură durabilă asupra căreia să nu mai existe suspiciuni privind periclitarea sănătății oamenilor.

„Statele Unite, Golful Persic și Iranul”

Situația din Iran necesită îndreptarea comunității internaționale spre o soluție diplomatică cu o solidă componentă regională, iar dosarul nuclear nu poate fi rezolvat dacă Iranul nu va fi integrat în rețeaua relațiilor internaționale. Un rol-cheie în atingerea unui compromis îl pot avea statele membre ale Consiliului pentru Cooperare din Golf ce sunt direct interesate în menținerea unui climat de securitate la nivel regional.

Statele ce alcătuiesc Consiliul nutresc o tendință naturală spre cooperare cu Teheranul, având în vedere faptul că o hegemonie iraniană la nivel regional reprezintă un pericol pentru interesele lor. Modalitatea în care administrația Bush a încercat să forjeze o alianță anti-Iran a eșuat, iar având în vedere dificultățile americane din Irak, statele din Golf vor fi

automat deschise spre cooperare cu Teheranul decât să se opună deschis. Situația prezintă o soluție probabilă, ce include normalizarea relațiilor dintre Iran și statele din Golf și reintroducerea Iranului în rețeaua de relații internaționale normale, ce ar putea permite deschiderea de negocieri privind programul nuclear. Statele Unite ale Americii au încercat construcția unui corp antiiranian la nivel regional, care să includă Kuweitul, Omanul, Bahrainul, Qatarul, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, precum și Iordania și Egiptul, iar eforturile administrației Bush în acest sens au fost evidente.

Administrația Obama a sprijinit ideea unei soluții diplomatice, dar, după alegerile din Iran din iunie 2009, care au eliminat posibilitatea instalării unei administrații moderate, SUA au reacționat dur, revigorând ideea unei coaliții anti-Iran. Ceea ce se ignoră la Washington este faptul că statele din Golf nu dețin o infrastructură militară și politică pregătită pentru o posibilă confruntare cu Iranul, astfel, în mod logic, statele din regiune vor dori menținerea unei atitudini de echilibru între Statele Unite ale Americii și Iran. În cazul unui eșec al discuțiilor și tentativelor diplomatice de rezolvare a diferendului, statele din Golf vor manifesta reticență și vor fi jucători ineficienți în schema imaginată de factorii de decizie de la Washington. Succesul parțial al acțiunilor comunității internaționale poate conduce la începutul unui lung și anevoios proces de reintegrare a Iranului în complexa rețea de relații internaționale.

„Respectarea vieții private, o nouă provocare a deceniului următor”

În ultima perioadă, mai ales după revoluția din anul 1989, viața noastră privată se confruntă cu noi provocări: publicitatea comportamentală se poate folosi de istoricul căutărilor noastre pe internet pentru o mai bună promovare a produselor, site-urile de socializare accesate de 41,7 milioane de europeni permit difuzarea publică a datelor cu caracter personal, cum ar fi fotografiile, iar cu ajutorul celor 6 milioane de cipuri inteligente utilizate în momentul actual ni se poate urmări orice mișcare.

Comisia Europeană a avertizat astăzi, cu ocazia Zilei protecției datelor, că normele cu privire la protecția datelor trebuie actualizate, astfel încât să se poată ține pasul cu progresele tehnologice și să se garanteze dreptul la respectarea vieții private, certitudinea juridică pentru industrie și adoptarea de noi tehnologii. Conform normelor UE, datele cu caracter personal nu pot fi utilizate decât în scopuri legitime și doar cu consimțământul prealabil al persoanei respective. Acum, că Tratatul de la Lisabona și Carta drepturilor fundamentale au intrat în vigoare, Comisia a afirmat astăzi că dorește să elaboreze un cadru normativ clar și modern, aplicabil în întreaga Uniune Europeană, care să garanteze un înalt nivel de protecție a datelor cu caracter personal și a vieții private, începând cu reforma Directivei UE din 1995 privind protecția datelor cu caracter personal.

Normele UE sunt destinate să protejeze datele cu caracter personal ale fiecărui cetățean. Comisia Europeană și-a dovedit angajamentul de a asigura deplina respectare a acestor norme de către toate cele 27 de state membre. Chiar dacă inovarea este importantă în societatea contemporană, ea nu ar trebui să se facă pe seama dreptului fundamental la viață privată al cetățenilor. Trebuie să ne asigurăm că normele generale cu privire la protecția datelor sunt în pas cu noile tehnologii și că sunt destul de cuprinzătoare încât să respecte cerințele Tratatului de la Lisabona, a declarat Viviane Reding, Comisarul UE pentru Societatea Informațională și Media.

Normele UE trebuie să permită fiecărui cetățean să se bucure de dreptul său de a fi informat cu privire la situațiile în care datele sale cu caracter personal pot fi utilizate în mod legal, în orice domeniu al vieții, fie că este vorba de îmbarcarea la bordul unui avion, fie că este vorba de deschiderea unui cont bancar sau de navigarea pe internet, și să aibă dreptul de a se opune utilizării datelor respective atunci când dorește.

„Românii pleacă în străinătate în căutarea unui loc de muncă”

O nouă săptămână aduce, în România, un nou val de disponibilizări. Am atras atenția în nenumărate rânduri asupra pericolului pe care acestea îl pot aduce pentru societatea românească. 500 de mineri din Gorj își vor pierde locurile de muncă. Cum ne afectează această situație viitorul? Salariații rămași șomeri peste noapte au familii pe care trebuie să le întrețină. Chiar dacă aceia pe care i-au ales să-i reprezinte nu dau doi bani pe asta, așa cum ne arată membrii Guvernului de luni bune, acești oameni nu-și pot lăsa copiii să moară de foame, așa că iau drumul străinătății. Fie că pleacă în Spania, în Italia sau în Portugalia, românii apți de muncă pleacă în valuri.

În Gorj, spre exemplu, în anul 2008, numărul copiilor ai căror părinți erau plecați peste granița pentru a munci era de 800. În 2010, acest număr a ajuns la 3.000. Acești copii au rămas în grija bunicilor, nu merg la școală, iar dacă merg rezultatele lor sunt foarte slabe. Profesorii spun că randamentul unui astfel de copil este mult mai mic decât acela al unui copil care locuiește cu părinții și este supravegheat de aceștia. Psihologii susțin că, în timp, o astfel de situație va avea consecințe asupra adultului de mai târziu. Părinții nu au însă nicio soluție, iar pe măsură ce crește numărul disponibilizaților, crește și numărul celor care pleacă pentru o bucată de pâine de lângă propriii copii. Programe pentru atragerea în țară a românilor plecați la muncă peste graniță? Nu există. Guvernul este preocupat să desființeze, și nu să creeze locuri de muncă. Populația aptă de muncă scade dramatic în România.

Acestea sunt probleme grave care afectează structura socială pe termen lung. Adulții, dar și copiii sunt afectați în egală măsură de lipsa de programe coerente. Este inadmisibil ca, într-o țară europeană, cetățenii să fie nevoiți să plece de lângă familia lor în străinătate, nu pentru a avea un loc de muncă decent, ci pentru a avea un loc de muncă. Românii nu pleacă pentru un salariu mai bun, ci pleacă pentru un salariu și atât. Este posibil ca în România să nu fie nevoie de populația aptă de muncă? Cum se așteaptă atunci Guvernul să plătească pensii și salarii? Singurul lor răspuns: prin exploatarea la maximum a celor rămași în țară.

„Ziua Internațională a Francofoniei – 20 martie”

România va sărbători pe 20 martie Ziua Internațională a Francofoniei, manifestată prin diverse evenimente culturalartistice și științifice, alături de celelalte state membre ale Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF).

Francofonia este o idee nouă, deși cultura și limba franceză au apărut și s-au răspândit de mult timp. În lucrarea sa „Antropologie structurală”, Levi Strauss (celebru etnolog francez) sublinia „Un model cultural unic ar reprezenta un pericol major pentru specia umană. Civilizația mondială este rezultatul conjugării pe scară planetară a culturilor ce și-au păstrat originalitatea”.

De-a lungul timpului, statele francofone au resimțit necesitatea de a se dota cu o structură politică prin intermediul căreia să asigure viitorul francofoniei. Astfel, s-au instituit întâlniri francofone la cel mai înalt nivel prin care se obține acordul factorilor de decizie de acest nivel. Ziua Internațională a Francofoniei, aniversată în fiecare an pe 20 martie, este o zi dedicată limbii franceze care unește 200 de milioane de oameni din întreaga lume și reunește 870 de milioane de oameni din cele 70 de state și guverne ale Organizației Internaționale a Francofoniei.

Franceza este limba oficială a 32 de țări de pe 5 continente, este una dintre limbile oficiale folosite de zeci de organizații internaționale (printre care Uniunea Europeană, Organizația Națiunilor Unite, Consiliul Europei, Crucea Roșie, Organizația Internațională a Comerțului, Amnesty International, Interpol sau Comitetul Olimpic Internațional) și este a doua limbă străină predată în școli, după limba engleză.

Locul limbii franceze în cadrul Organizației Internaționale a Francofoniei a fost stabilit prin a II-a rezoluție a Adunării generale, în cadrul primei sale întruniri: limba franceză, la fel ca limba engleză, era simultan „limbă oficială” și „limbă de lucru” pentru secretariat. Totuși, având în vedere situarea ONU în SUA și numărul dominant al delegațiilor anglofone, cu timpul s-a produs și s-a accentuat un dezechilibru în favoarea limbii engleze. Funcționarii anglofoni erau din ce în ce mai numeroși și 90% din documentele secretariatului erau redactate în limba engleză, astfel încât până și francofonii erau nevoiți să recurgă la limba engleză.

## „Înființarea firmelor de 1 euro”

În contextul ultimilor doi ani, România s-a confruntat cu probleme legate de scăderea economică (deficit bugetar peste 7% din PIB în anul 2009) și creșterea inflației (de 4,7%). O analiză strict tehnică ne demonstrează că în anii 2002–2003, România a trecut printr-o perioadă cu o rată a șomajului foarte mare, de aproximativ 13,5% în februarie 2002, în condiții de creștere economică pozitivă cu un număr de 1.270.000 șomeri înregistrați conform INS.

Astăzi, avem o rată a șomajului de 8,3% (februarie 2010) și 763.000 șomeri. Și totuși suntem într-un an cu criză economică la nivel global și cu un șomaj de 10% în Uniunea Europeană.

În scopul creării condițiilor favorabile pentru menținerea și crearea de noi locuri de muncă voi prezenta o propunere, scopul ei fiind acela de a crea noi locuri de muncă și de a acorda facilități tinerilor care doresc să-și dezvolte propria afacere: Firma de 1 euro – înființarea microîntreprinderilor de tineri până la 35 ani cu capital social de 1 euro. Propun această facilitate pentru tineri, ținând cont de spiritul lor de întreprinzători, de dorința lor de a-și contura și dezvolta propria afacere, precum și din dorința de a le stimula capacitatea lor intelectuală și forța de muncă.

Pentru a-i încuraja să-și dezvolte propria afacere, tinerii trebuie încurajați și prin accesul la credite cu dobândă subvenționată și cu perioadă de grație, prin scutiri la plata impozitelor pe profit și pe salarii, precum și scutirea de la plata unor taxe vamale.

Este timpul să dăm o șansa tinerilor, să încurajăm și să stimulăm spiritul antreprenorial al tinerilor din România, oprind migrarea lor spre țări care promit multe, tinerii să fie convinși că „țara tuturor posibilităților” este țara în care s-au născut și în care au crescut.

„Ignoranța – drumul cel mai scurt către ură și conflict” În momentele în care liniștea ajunge să tulbure mințile agitate, ignoranța unora dintre semenii noștri poate naște și renaște ura ce ne ține departe de modelele sociale la care râvnim.

Exemple foarte recente mă îndreptățesc să afirm că este nevoie să informăm mai bine populația cu privire la drepturile cetățenești, la politicile și planurile la care România este parte. Recent, am avut din nou ocazia să asistăm la manifestări unde persoane din rândul minorităților etnice sau politice fac scandal, în speranța că vociferarea și vehemența pot acoperi lipsa de conținut a sloganurilor pe care le proclamă. Acest lucru este valabil atât pentru romani, cât și pentru maghiari.

Am considerat un moment ridicol acela în care mai mulți aleși locali din centrul României s-au întrunit și au hotărât să ceară ceva ce aveau deja: folosirea limbii maghiare în administrația locală. În criză acută de idei, politicienii cu pricina nu au făcut decât să repete sloganurile învățate acum 20 de ani, fără să observe că, în jurul lor, lucrurile s-au schimbat. Pentru că totul trebuia împachetat festivist, s-a folosit sintagma „oficializarea limbii maghiare”, fără a se preciza conținutul și fără să se observe că, practic, maghiara se folosește oficial în toate localitățile unde maghiarii reprezintă cel puțin 20 la sută din populație.

În același timp, simpatizanți ai organizației Noua Dreaptă au decis să organizeze un protest împotriva «regionalizării României», fără a spune în ce constă pericolul sau care sunt alternativele. La fel ca și în cazul precedent, Noua Dreaptă a reușit să ducă în ridicol o temă trecută de ceva vreme de stadiul dezbaterii publice. Nu de alta, dar regionalizarea a început de 12 ani în România, iar riscul destructurării statului este redus în construcția europeană în care suntem parte.

Ignorarea realității nu pare, însă, să fie un motiv de jenă pentru aceste minorități zgomotoase, deoarece preocuparea lor principală este aceea de a-și justifica cumva existența la nivel organizațional și de a acumula puncte de imagine prin singura metodă pe care o cunosc: semănatul urii.

„Politica zonei de câmpie”

Câmpia reprezintă principalul potențial agricol al țării caracterizată prin mărimea suprafeței, calitatea solului, existența proprietăților de mari dimensiuni și faptul că a putut fi organizat și valorificat eficient până la începutul anilor ’90.

Sistemul de irigații construit în timp, în zona de câmpie, îi reducea dependența de condițiile climatice, pe o suprafață de 6 milioane hectare. Intervenția statului, după 1989, a adus modificări majore în economia zonei, bine cunoscute și cu efecte dezastruoase pentru economia națională.

Distrugerea sistemului de irigații care a costat câteva miliarde de dolari, fără ca cineva să-și asume cea mai mică răspundere, este dovada calității gestiunii țării, cauză a importului de produse alimentare de către o țară considerată cu 60 ani în urmă „grânarul Europei”.

Viitorul zonei de câmpie nu este lipsit de amenințări reale sau virtuale ca, de pildă:

– principalul pericol, cu urmări pe termen lung, foarte lung sau ireversibile îl reprezintă schimbările climatice, ca urmare a efectului de seră al Terrei. Întârzierile în controlul fenomenului nu sunt ușor de recuperat, devin din ce în ce mai scumpe și mai păguboase pentru economie și pentru siguranța alimentară a țării;

– prețul scăzut al pământului, comparativ cu media economică, poate avea atât efecte pozitive, cât și negative de tipul:

– biodieselul și bioalcoolii găsesc o piață europeană avidă de asemenea produse. Facilitățile de transport pe Dunăre și Marea Neagră pot deveni avantaje comparative care pot stimula culturile de plante oleaginoase de floarea-soarelui, soia sau cu conținut de zahăr – sorg, sfeclă de zahăr – din zonă. Practica aceasta convine, atâta timp cât 2-3 milioane de hectare teren arabil nu sunt cultivate;

- unele suprafețe de teren nu au fost cumpărate

- pentru culturi agricole, ci ca mijloc de speculă;

– este posibil ca exploatarea terenului să se facă în stil „minier”, de sărăcire în substanțe nutritive a solului în scopul creșterii profitului pe termen scurt și mediu; poate duce la exportul de humus.

„Voința poporului este literă de lege doar când îi servește lui Traian Băsescu”

Mă simt obligat astăzi să mă refer la un subiect fierbinte care, periodic, în ultimii ani, revine în atenția opiniei publice. Concret, mă refer la modul diferit în care șeful statului se raportează la voința populară. Luni seara, după consultările de la Palatul Cotroceni pe tema revizuirii Constituției (aș vrea, în paranteză, să semnalez și unicul aspect pozitiv al evenimentului, și anume că președintele Traian Băsescu a ajuns la concluzia că propunerile PNL sunt corecte și că se impune o revizuire amplă a legii fundamentale, nu una limitată doar la modificarea sistemului parlamentar, așa cum susține PD-L), șeful statului a făcut o serie de declarații presei, pe care le reproduc: „Singurul lucru pe care nu-l pot media este legat de suveranitatea poporului român. Ceea ce românii au votat la referendumul din noiembrie, din punctul meu de vedere nu poate fi nici negociat, nici mediat (...). Dacă voi constata că partidele nu au predispoziție să recunoască suveranitatea poporului român și să transpună în lege voința, voi fi nevoit să apăr deciziile exprimate prin vot liber ale românilor în dispute publice. Voi considera că sunt obligat să apăr ceea ce românii au votat în noiembrie 2009”.

Scoțând din context faptul că președintele se referea la votul de la un referendum organizat în scop pur electoral și totodată fără valoare juridică din punct de vedere constituțional, aș putea spune că afirmațiile Domniei Sale sunt corecte.

Mă văd însă obligat să mă întorc în timp, în luna noiembrie a anului trecut, înainte de alegeri, și să arăt că atunci a existat o situație similară, mai mult, legitimată atât din punct de vedere constituțional, cât și al altor reglementări în vigoare. Mă refer la ceea ce s-a numit „Proiectul Iohannis”, când o foarte largă majoritate parlamentară, formată din PNL, PSD, UDMR, minorități și PC, a agreat inițiativa PNL și a propus o formulă de guvern cu primarul Klauss Iohannis prim-ministru. Din start, președintele Traian Băsescu nu a recunoscut această majoritate și dreptul acesteia de a desemna un candidat la funcția de prim-ministru. Numai că PNL, PSD, UDMR, deputații minorităților și PC nu reprezentau niște entități abstracte în Parlament, ci voința a peste 4 milioane de cetățeni care au votat candidații acestor formațiuni politice. 4 milioane care reprezentau aproape 70% din cetățenii care s-au prezentat la urne. Oare votul celor 4 milioane nu reprezenta tot o decizie exprimată liber? Oare voința celor 4 milioane de cetățeni nu era și ea de negociat? Oare cei 4 milioane de cetățeni nu reprezintă și ei suveranitatea poporului roman? De ce Președintele României se simte obligat să apere doar ceea ce românii au votat în noiembrie 2009, și nu și ceea ce au votat românii în 2008?

„România, pe drumul Greciei”

În acest moment, o comparație între situațiile economice ale României și Greciei – aflată în prag de colaps, la mila instituțiilor europene, nu ar fi echilibrată. Traseul economiei grecești și motivele care au dus la adâncirea crizei financiare seamănă însă destul de mult cu drumul pe care îl parcurge astăzi România în materie de finanțe publice.

Fără îndoială, Grecia se situează acum aproape de faliment din cauza faptului că nu își mai poate achita datoriile externe. Ca alte state aflate astăzi în dificultate, statul elen a încurajat consumatorismul și a luat o serie de măsuri populiste nesustenabile financiar. Promisiunile electorale au fost plătite din bani externi, la fel și salariile și pensiile, iar infrastructura și investițiile au fost lăsate deoparte. Grecia a ajuns astfel în scurt timp în situația de a cheltui mai mult decât produce. Nici măsurile anticriză nu avut succes, ci s-au lovit de mânia protestelor ample și violente ale grecilor, care nu s-au arătat dispuși să fie singurii care suferă de pe urma planului de austeritate al autorităților. Depășit de situație, statul elen, considerat acum vulnerabilitatea zonei euro, cere ajutor european pentru depășirea acestui hop. Sună extrem de cunoscut, nu-i așa?

Potrivit rapoartelor economice europene, România și Bulgaria sunt primele țări afectate de situația dificilă din Grecia, pentru că sunt cele mai expuse țări din regiune. Dacă mai punem la socoteală și eșecul „programului anticriză” al Guvernului Boc, survine firesc întrebarea: Cât de aproape suntem de situația Greciei?

Premierul Emil Boc ne pasează responsabilitatea și ne avertizează că, dacă nu aplicăm reformele și dacă nu strângem cureaua, ajungem în aceeași situație cu grecii. Realitatea ne arată însă că ne aflăm de multă vreme în același derapaj economic și că Domnia Sa și Guvernul pe care, chipurile, îl conduce, ne-au adus în această situație periculoasă. Deși datoria publică a României este mult mai mică în comparație cu cea a statului elen, președintele ne spune că ia în calcul un nou împrumut, la sfârșitul anului, dacă cheltuielile statului nu se vor reduce, semn că România trăiește în mare măsură din bani externi. Costurile bugetare sunt în continuare mai mari decât ne permitem pentru că Guvernul Boc protejează zonele sugativă din bugetul de stat, dar taie de unde îi doare mai tare pe români: de la salarii sau de la pensii. Totodată, într-o logică a testelor de suportabilitate, Guvernul ne agasează zi de zi cu propuneri aberante. Nu e de mirare că, în aceste condiții, românii își cer dreptatea în stradă.

„Când va contracta Guvernul Boc un nou împrumut extern?”

Premierul Emil Boc, încăpățânat ca un ardelean veritabil, face tot posibilul pentru a intra în istorie, dar nu oriunde, ci în categoria „cel mai....”. În cazul Domniei-Sale și al Executivului pe care îl păstorește, intrarea în istorie este asigurată, ca de altfel și categoria dorită. Atâta doar că actuala guvernare va fi trecută la categoria „cel mai antidemocratic, antinațional și inuman Guvern”. Cel mai recent pas spre această nedorită „glorie” este Ordonanța de urgență nr. 18 din 9 martie 2010, pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial nr. 162 de vineri, 12 martie.

Potrivit acestui act normativ, restanțele salariale câștigate de către bugetari în instanță sunt eșalonate la plată pe o perioadă de trei ani, în intervalul 2011–2013. Astfel, în 2011 se va plăti un procent de 34% din drepturile acordate de instanță, în 2012 – 33%, iar în 2013, restul de 33%. Pentru a-și argumenta măsura, Guvernul susține că a fost necesară din cauza fondurilor limitate și a riscului ca deficitul bugetar să fie depășit.

Ce înțelege funcționarul public de la ghișeu, plătit cu 700 de lei noi pe lună, rămas acum și fără sporurile acordate prin contractele colective de muncă, suspendate și recâștigate în instanță? Că legea i-a dat dreptate și că premierul și Guvernul său au considerat decizia instanței ca fiind dreaptă, dar inutilă. Cum să mai aibă cetățeanul român încredere în justiție, când deciziile acesteia sunt anulate de politic? Ca să nu mai întreb cum mai poate crede același cetățean în politicieni și promisiunile lor, în condițiile în care aceștia, odată ajunși la guvernare, uită nu doar ce au promis, ci chiar și jurământul depus cu mâna pe Biblie.

Și mai poate înțelege ceva omul de la ghișeu: că luna viitoare se va duce la bancă cu un exemplar din Monitorul Oficial în care s-a publicat această Ordonanță de urgență și-i va explica bancherului că își va plăti eșalonat, pe trei ani, 34% anul acesta, 33% la anul și restul peste trei ani. Fără îndoială că bancherii vor înțelege și nu vor proceda la executarea silită, vor lăsa omului apartamentul, mobila sau mașina, nu vor percepe penalități de întârziere mai mari decât rata inflației și îi vor acorda și un premiu de consolare, o bursă de studiu pentru copilul aflat în pericol să nu mai poată urma o facultate din cauza deciziilor aberante ale unui Guvern moșit prin fraudă și trădare.

## „România a luat degeaba banii FMI”

Știm cu toții că România a împrumutat 13 miliarde de euro de la FMI, dar a implementat mult prea puține proiecte, banii au fost incorect gestionați și chiar folosiți, în unele situații, doar pentru a acoperi unele goluri datorate incompetenței celor aflați la guvernare.

Ați văzut cu toții că Guvernul Boc nu-și propune să adune mai mulți bani la buget nici în acest an și nici în următorii doi, conform Proiectului Programului de convergență elaborat în luna februarie. În aceste condiții, Guvernul ia în calcul creșterea economiei în acest an cu doar 0,2%, sub ținta de 1,3%, și nu se așteaptă la o îmbunătățire a gradului de colectare a impozitelor, în contextul mediului economic dificil, anticipând și necesitatea suplimentării cheltuielilor cu pensiile cu 2 miliarde de lei anual.

Criza a devenit o realitate dură, în fața căreia guvernanții stau cu mâinile în sân. Criza, mediul economic ostil, scăderea profitabilității firmelor sunt doar câteva explicații prin care guvernanții încearcă să justifice slaba colectare a taxelor și impozitelor la bugetul statului. Guvernul dă dovadă de o atitudine pasivă și nu încearcă să ia măsuri de stimulare a mediului economic sau de diminuare a muncii la negru și a economiei subterane.

Toate acestea nu fac decât să ne îngrijoreze mai mult, iar acest scenariu de risc al Guvernului dovedește că, până în anul 2013, statul va continua să fie sărac din cauza măsurilor antieconomice adoptate de actuala putere. În aceste condiții, Guvernul Boc ar trebui să lase locul unei guvernări competente, capabile să scoată România din actuala situație dezastruoasă.

Ca soluție am oferit ideea de a scădea taxele și impozitele, soluție adoptată de guvernele țărilor Uniunii Europene în perioada de criză economică, dar care a fost respinsă cu înverșunare de Executivul de la București.

## „Politicianismul în exces dăunează”

În orice democrație care se respectă, rezolvarea aspectelor legislative nu poate avea loc decât în cadrul forului legislativ, ca urmare a dezbaterilor procedurale, cu respectarea prevederilor legale. Viața politică postdecembristă ne rezervă tot felul de surprize în ultima vreme, care mai de care mai neplăcute, și asta tocmai ca urmare a faptului că pasiunile personale și setea de afirmare o iau înaintea rațiunii și a calculului politic la rece. Una dintre aceste surprize neplăcute s-a petrecut la sfârșitul săptămânii trecute când, în urma unor dezbateri, unii dintre aleșii locali din câteva județe ale României și-au exprimat dorința de a oficializa limba maghiară în așa-numitul ținut secuiesc.

Lăsând la o parte orice teorii politice, un singur lucru este cert, respectiv faptul că avem o lege fundamentală, și anume Constituția, care reglementează în mod clar care este limba oficială, iar orice altă decizie luată în paralel cu prevederile legilor în vigoare este neavenită. Toate demersurile legate de schimbarea limbii oficiale a României, de crearea unei noi separări a puterilor în stat, de o nouă organizare administrativ-teritorială nu pot fi luate în dezbatere decât de un for instituțional, legitim și recunoscut la nivel național. Desigur, în egală măsură suntem conștienți și de acord cu toții că fiecare partid politic are un scop definit, indiferent că este la guvernare sau în opoziție, libera exprimare este garantată și drepturile și libertățile fundamentale ale omului sunt respectate. Ca stat membru al Uniunii Europene, țara noastră a înțeles ce înseamnă respectarea drepturilor minorităților și am convingerea că nu de puține ori este dată ca exemplu de bună practică în acest sens. Însă, de la a-ți îndeplini angajamentele electorale și până la abordarea unor rezoluții cu aplicabilitate imediată, contrare interesului național, este un pas inadmisibil.

Respectarea prevederilor constituționale nu este opțională și, fără nicio îndoială, trebuie să facem diferența dintre dezbaterile de la televizor, deciziile adoptate ca urmare a unor întâlnirii ad-hoc și respectarea procedurilor în litera și spiritului legii fundamentale. Dacă ar fi să mă ghidez după dictonul care spune că „Cea mai bună apărare este atacul”, poate că aș găsi explicația reacțiilor unor colegi parlamentari care s-au grăbit să pozeze în apărătorii incontestabili ai națiunii, aruncând cu lozinci și afirmații calomnioase la adresa puterii, că nu ia atitudine și nu reacționează la asemenea demersuri.

„Reducerea birocrației _versus_ demagogia guvernanților”

Declarația mea politică de astăzi se referă la necesitatea adoptării unei legi care să reducă numărul declarațiilor fiscale pe care firmele sunt obligate în prezent să le completeze pentru plata diverselor contribuții bugetare.

Nu mică mi-a fost mirarea când l-am auzit, joia trecută, pe premierul Emil Boc susținând faptul că una dintre măsurile cuprinse în planul anticriză pe care îl pregătește Guvernul constă în reducerea declarațiilor fiscale care trebuie completate în fiecare lună de societăți pentru plata contribuțiilor către buget. Citez din discursul adresat de către premierul Emil Boc reprezentanților firmelor prezenți la sediul Ministerului Economiei pentru ceremonia de semnare a

contractelor de proiecte pe anul 2010, destinate investițiilor în întreprinderi mari: „Nu în ultimul rând, știm că vă confruntați cu birocrația fiscală în materia declarațiilor pe care trebuie să le completați în fiecare lună. După datele mele, sunt peste 24 de declarații fiscale care trebuie depuse, într-o formă sau alta, pentru plata diverselor contribuții. Am creat un grup de lucru care lucrează în acest moment la simplificarea acestor declarații fiscale și sperăm să vă putem da, în perioada următoare, o veste bună în acest domeniu, că s-au redus aceste declarații printr-un proces de informatizare și o mai bună organizare la ANAF, la Ministerul Finanțelor, la Ministerul Muncii, la Ministerul Economiei”.

Vă spuneam mai sus că am fost surprinsă. Am fost surprinsă pentru că în aceeași săptămână, cu doar 3 zile înainte, din cauza votului PD-L (45 voturi pentru, 43 împotrivă, 4 abțineri – insuficient, dat fiind caracterul organic al inițiativei), a fost respinsă Propunerea legislativă privind instituirea unui cadru unic cu privire la declarațiile privind evidența nominală a salariaților și a sumelor datorate către bugetul general consolidat, inițiativă care viza tocmai reducerea birocrației și simplificarea vieții celor care contribuie din greu la bugetul de stat, și aceasta pentru simplul motiv că, deși raportul comisiilor de specialitate era favorabil, punctul de vedere al Guvernului era negativ.

„Anul european pentru combaterea sărăciei”

Vă reamintesc că aproximativ 350 de reprezentanți ai organizațiilor guvernamentale și neguvernamentale, precum și ai grupurilor afectate de excluziune socială s-au reunit, vineri, 19 februarie 2010, la Conferința națională de lansare a Anului european pentru combaterea sărăciei și excluziunii sociale în România. La evenimentul organizat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale au mai participat Anne Degrand Guillaud, coordonatorul Anului european pentru combaterea sărăciei și excluziunii sociale din partea Comisiei Europene și personalități din domeniul cercetării, culturii și mass-media, care au acceptat rolul de ambasadori ai Anului european 2010.

Însă acest eveniment a fost foarte puțin mediatizat pentru că a fost pus în umbră de Congresul PSD din 20 februarie anul curent.

Scopul principal al conferinței a fost acela de a mobiliza cât mai multe persoane și instituții în lupta împotriva sărăciei, dar și în acțiunile de promovare a incluziunii sociale. O altă prioritate a evenimentului a fost identificarea și, ulterior, aplicarea unor soluții concrete pentru a eradica sărăcia și a garanta incluziunea socială a grupurilor defavorizate. Potrivit datelor eurobarometrului european, publicat de Comisia Europeană în luna octombrie 2009, aproximativ 52% din europenii intervievați consideră că prima cauză a răspândirii sărăciei este șomajul ridicat. Prin urmare, în cadrul Conferinței au fost prezentate atât politicile sociale promovate de Guvernul României în perioada de criză, cât și programele naționale care contribuie la combaterea sărăciei prin diferite pârghii, precum ocuparea forței de muncă, protecția și asistența socială, educație și sănătate.

Mai trebuie menționat că Anul european este implementat în cele 27 de state membre UE, precum și în Islanda și Norvegia.

În România, organismul de implementare a programului este MMFPS, prin Direcția programe incluziune socială. Programul național este finanțat cu 50% din fonduri de la Comisia Europeană și 50% din fonduri de la Guvernul României.

Inițiativele Anului european 2010 țintesc patru obiective majore: 1. recunoașterea dreptului celor care trăiesc în sărăcie și sunt excluși social de la o viață demnă și de la un rol activ în societate; 2. stimularea responsabilității comune și a participării la lupta împotriva sărăciei; 3. promovarea incluziunii sociale și obținerea unui angajament politic care să conducă la acțiuni concrete de eradicare a sărăciei și de combatere a excluziunii sociale; 4. asumarea acestor obiective de întreaga societate.

„Stimularea consumului – soluție pentru revenirea din criza economică”

Criza economică este tema care ar fi trebuit să ne preocupe pe toți în ultimul an de zile, să trecem peste afinități sau antipatii personale și interese politicianiste pentru a agrea acele măsuri care să asigure ieșirea din recesiune a României. Chiar dacă nu a existat un consens asupra măsurilor Executivului, anul acesta încep să se vadă semne că perioada cea mai dificilă a crizei a fost depășită.

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, afirma chiar că prin finanțările accesate de la FMI și UE situația economică s-a îmbunătățit, cursul fiind mai stabil, iar dobânzile s-au redus. Tot guvernatorul Isărescu, ca de altfel și președintele Traian Băsescu au atras însă atenția că în ciuda faptului că există și semnale pozitive, ieșirea din criză nu este asigurată și nici nu e un drum fără întoarcere. În trimestrul trei din anul trecut, PIB-ul a crescut față de trimestrul doi cu 0,1%, ceea ce anualizat înseamnă 0,4%, doar pentru ca în trimestrul patru

PIB-ul să scadă din nou, cu 1,5% față de trimestrul trei, procentul anualizat fiind de 6,1%. La fel se poate întâmpla și în anul acesta, iar o criză în „V” să se transforme într-una în „W”.

Pentru a contracara o astfel de situație, este necesar un mix de politici economice care să asigure, pe de o parte, reducerea cheltuielilor și a deficitului bugetar și, pe de altă parte, stimularea consumului. Potrivit datelor Eurostat, România a avut în ianuarie cea de-a treia scădere a comerțului cu amănuntul din Uniunea Europeană, după ce vânzările s-au redus cu 10,3% față de aceeași perioadă din 2009, în timp ce pe ansamblul UE comerțul a înregistrat un declin de numai 1,6%. Tot în luna ianuarie, băncile au efectuat 143,074 interogări a bazei de date a Centralei Riscurilor Bancare pentru debitorii proprii și potențiali, față de 286.102 în aceeași lună din 2009. Scăderea numărului de interogări înseamnă de fapt scăderea interesului populației pentru creditare, întrucât oricine vrea să ia un credit este mai întâi verificat prin CRB. Indicele încrederii consumatorului pentru România era în noiembrie 2009 de -50, față de -12 în august 2008.

„Medierea – alternativă de soluționare a conflictelor în sistemul juridic românesc”

În ultimii ani, sistemul juridic românesc este suprasaturat de numărul incomensurabil al dosarelor care se află înaintea judecătorilor spre soluționare. Peste un milion de români așteaptă ca justiția să pronunțe un verdict în cauzele supuse judecății. Șansele ca justițiabilii să primească un răspuns într-un termen rezonabil, ca urmare a unui proces echitabil, cu respectarea tuturor drepturilor procedurale, sunt minime. În fața acestor realități concrete ale cotidianului neîndurător, se cuvine să ne amintim avertismentul proclamat de juristul francez René David: „Dreptul nu ar putea fi înțeles fără cunoașterea societății pe care o guvernează și (nici) dacă se ignoră felul de a se purta, de a gândi, de a simți al membrilor acestei societăți.”

De aceea, se impune a promova, mai mult ca oricând, instituția medierii în sistemul juridic românesc, ca o alternativă relevantă de soluționare a conflictelor între părți. Dacă suntem într-o perioadă de cristalizare a unei culturi juridice, trebuie să credităm instituția medierii ca având un impact irecuzabil asupra mentalității juridice, prin rezolvarea neconvențională, alternativă, a conflictelor dintre persoane titulare de drepturi și obligații într-un stat de drept. Legea nr. 370/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator definește medierea ca fiind „o modalitate de

soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate, în calitate de mediator, în condiții de neutralitate, imparțialitate, confidențialitate și având liberul consimțământ al părților.” Se impune a fi subliniat în acest context că din data de 3 martie 2010, conform art. 6 din Legea medierii, organele judiciare sunt obligate să informeze justițiabilii despre existența medierii și avantajele acestei alternative, dar au și obligația de a îndruma părțile să recurgă la procedura medierii, pentru a soluționa în mod amiabil conflictul dintre ele. Privind la avantajele medierii pentru părți, trebuie subliniat faptul că niciuna dintre părți nu este stigmatizată ca perdant în cauză, suferind, din cauza jurisprudenței neunitare, prin exacerbarea, în unele cazuri, a rolului activ al judecătorului în interpretarea legii. Cu privire la durata de soluționare a cauzelor în sistemul juridic românesc, statisticile oficiale arată că pentru fiecare etapă de judecată media este de 6 luni. În mod irecuzabil, medierea ar determina accelerarea soluționării litigiului. Din această perspectivă, medierea este o instituție care permite și susține _expressis verbis_ accesul la justiție, prin simplificarea procedurilor: acestea devin mai puțin costisitoare și mai sigure în obținerea unui verdict unanim acceptat de părți. Prin apelarea la un mediator autorizat, se elimină plata taxei de timbru prevăzută de lege pentru a introduce o acțiune în justiție și a celorlalte taxe procedurale, medierea operând cu cheltuieli financiare reduse.

„Ziua Internațională a Francofoniei”

În fiecare an, pe 20 martie francofonii și francofilii de pe cele cinci continente celebrează limba lui Molière, a lui Verlaine și a lui Marcel Proust, limba maternă pentru milioane de locuitori ai planetei și vorbită de alte sute de milioane de oameni care trăiesc în statele membre ale Organizației Internaționale a Francofoniei.

Franceza este limba oficială a peste 30 de țări de pe 5 continente, este una dintre limbile oficiale folosite de zeci de organizații internaționale – printre care Uniunea Europeană, Organizația Națiunilor Unite, Consiliul Europei, Crucea Roșie, Amnesty International, Interpol sau Comitetul Olimpic Internațional – și este a doua limbă străină predată în școli, după limba engleză.

La 20 martie 1970, la Niamey, au fost puse bazele francofoniei instituționale, care reunește state și guverne de pe cinci continente, prin semnarea Acordului de creare a Agenției de Cooperare Culturală și Tehnică (ACCT), devenită în 1999 Agenția Interguvernamentală a Francofoniei. Din ianuarie 2006, agenția s-a transformat în Organizația Internațională a Francofoniei, ca singur organism interguvernamental al francofoniei.

Organizația Internațională a Francofoniei a jucat un rol determinant în mobilizarea statelor și guvernelor membre pentru ratificarea în cadrul UNESCO a Convenției pentru protecția și promovarea diversității expresiilor culturale, care a intrat în vigoare la 18 martie 2007.

România a devenit membru observator al comunității statelor și guvernelor având în comun limba franceză în cadrul Sommet-ului de la Versailles, în 1991. Doi ani mai târziu, la Sommet-ul din Mauritius, țara noastră a obținut statutul de membru cu drepturi depline al acestei structuri. România a preluat președinția Francofoniei în cadrul celui de-al XI-lea Sommet al francofoniei, desfășurat la București în septembrie 2006, președinție pe care a deținut-o până în octombrie 2008.

Ziua Internațională a Francofoniei este sărbătorită în toate țările francofone, și nu numai, prin diverse evenimente menite să sensibilizeze mediile sociale din țările respective față de componenta francofonă a culturii lor. Elevii francofoni din țările lumii organizează minifestivaluri, conferințe pe teme francofone, concursuri culturale, expoziții, prezentări de filme și spectacole.

„Desecretizarea dosarelor revoluției, un act de voință politică al Guvernului Boc”

Guvernul României a decis, în ședința din 9 martie anul curent, desecretizarea dosarelor revoluției, respectiv a informațiilor cu caracter secret de stat, secret și strict secret, aproximativ 9.000 de pagini. Anterior, în 10 februarie, Guvernul a mai aprobat o hotărâre pentru declasificarea unor informații secrete de stat emise de Ministerul Apărării Naționale, considerând că dezvăluirea acestora nu mai poate prejudicia siguranța națională, apărarea țării, ordinea publică ori interesele persoanelor de drept public sau privat.

Au fost astfel declasificate 7.616 file de documente clasificate secrete de stat, care nu puteau fi declasificate altfel decât prin hotărâre de guvern.

Legat de acestea, generalul Dan Voinea, procurorul care s-a ocupat mai mulți ani de aceste dosare, a declarat pentru Realitatea FM: „Documentele declasificate sunt probe importante pentru a stabili cu certitudine ce forțe au fost implicate în decembrie 1989 împotriva manifestanților anticomuniști. Sunt probe scrise care emană de la instituțiile statului implicate în această represiune. Ele erau foarte necesare. Este meritul actualei guvernări că a decis declasificarea lor, pentru a stabili o dată pentru totdeauna adevărul.”

Accesul liber la jurnalele de luptă declasificate le va permite celor care se vor apleca asupra lor să stabilească fără echivoc cine a dat ordinele, cine le-a primit, cine le-a executat, unde au fost dislocate forțele de represiune etc. Pe baza acestor informații se va putea face încadrarea juridică a faptelor celor cercetați pentru uciderea, rănirea sau lipsirea ilegală de libertate a aproximativ 8.000 de victime. Încadrarea juridică pentru aceștia este la „infracțiuni contra umanității”, care sunt imprescriptibile. Cei mai mulți dintre cei responsabili pentru acțiunile militarilor din zilele revoluției sunt încă în viață și, în numele aflării adevărului, vor trebui audiați cât mai curând pentru a se stabili implicarea, vinovăția sau nevinovăția lor. Rămâne de văzut ce conțin dosarele desecretizate și în ce măsură au reușit sau nu personajelecheie ale revoluției să șteargă urmele crimelor.

„Revizuirea Constituției României – element vital pentru regenerarea noastră națională”

La 22 noiembrie, națiunea s-a prezentat la vot și s-a pronunțat în proporție de 77,78% pentru desființarea Senatului. Referendumul este expresia libertății poporului român, a declarat președintele Traian Băsescu în deschiderea consultărilor de la Cotroceni. Alături de alegerea Președintelui și Parlamentului, referendumul este într-adevăr una dintre modalitățile cele mai importante prin care națiunea își exercită suveranitatea. Mai simplu spus, la referendum, națiunea reafirmă principiul implicit al democrației potrivit căreia cetățenii sunt stăpânii statului, și nu invers, și deci cetățenii sunt cei care trebuie să hotărască cum să arate și să se completeze instituțiile statului.

Orice comunitate politică modernă se definește în funcție de reperele constituționale pe care le așază la temelia sa. Din acest punct de vedere, structura legii fundamentale nu poate fi ignorată în momentul în care maniera de guvernare a națiunii în cauză este evaluată.

Prima Constituție a României a fost adoptată în 1866, după modelul Constituției Belgiei din 1831. Constituția a fost adoptată în timpul regelui Carol I, fiind cea mai longevivă Constituție (1866–1923) și cea mai importantă realizare a regimului lui Carol I. Ea a fost promulgată de rege la 1 iulie 1866.

A fost prima Constituție elaborată fără concurs străin și fără aprobare externă, devenind un act de manifestare a independenței, făcând abstracție de suzeranitatea otomană și garanția colectivă a celor 7 mari puteri, oferind totodată cadrul pentru evoluția statului român pe baze moderne și democratice.

În anul 1989, România se redefinește ca națiune, dar Constituția rămâne încremenită în timp, având, parcă, model republica stalinistă, unde niciuna dintre puteri nu este așezată pe locul pe care îl merită, ci doar primesc atribuții perverse, pentru a se încurca reciproc. Constituția României europene a anului 2010 ar trebui să fie conștiința politicienilor și mândria tuturor cetățenilor români.

Vreau să vă spun ce mă deranjează pe mine cel mai mult! Mă deranjează, chiar mă revoltă, faptul că partidele din opoziție și toți membrii lor aleg conștient să ignore voința românilor pe care îi reprezintă, adică pe acei români care au votat pentru un parlament unicameral cu numai 300 de membri, și nu sunt puțini: vreo 6,7 milioane vor Parlament cu o singură Cameră și vreo 7,7 milioane vor Parlament cu 300 de membri. Este clar că nu vom putea modifica Constituția doar în limitele referendumului și trebuie avută în vedere o deschidere mai largă, către tot spectrul politic românesc.

„Analiza situației actuale a pieței muncii în România, între realism și optimism”

Săptămâna trecută a fost dat publicității un studiu realizat de compania de resurse umane Manpower. Potrivit acestuia, trimestrul al doilea din anul 2010 marchează o ușoară îmbunătățire a situației de pe piața muncii din România. Studiul Manpower privind perspectivele angajării de forță de muncă se realizează trimestrial și măsoară intențiile angajatorilor de a crește sau de a diminua volumul angajărilor pe parcursul trimestrului următor în anul în curs.

Astfel, dintre cei 750 de angajatori intervievați, 64% nu prevăd nici măcar o schimbare a intențiilor de recrutare a forței de muncă în al doilea trimestru al anului 2010, 14 procente se așteaptă să crească volumul angajărilor, iar 21 la sută anticipează o scădere în activitatea de angajare.

Pe baza acestor date, compania Manpower a calculat un indicator, mai precis o previziune netă de angajare, adică diferența dintre procentul de angajatori care anticipează o creștere a volumului total de angajări și procentul de angajatori care prevăd o scădere a angajărilor în trimestrul următor de -7%, în creștere comparativ cu ultimele două trimestre, când a avut o valoare de -11%. În aceste condiții, se poate spune că piața muncii din România dă semne de redresare, dar rămâne în continuare o provocare.

Pentru a răspunde în mod eficient acestei provocări sunt necesare flexibilitate, inovație și creativitate în ceea ce privește managementul capitalului uman. Aici, specialiștii sunt de acord.

Rezultatele studiului publicat recent evidențiază o stagnare a scăderii și chiar o ușoară îmbunătățire în ceea ce privește perspectivele de angajare pentru trimestrul al doilea în țara noastră, lucru deloc de neglijat în condițiile actualei crize economice. Un alt semn de stabilizare este dat de faptul că un procent de 64 la sută dintre angajatori au semnalat că vor menține constant numărul actual de angajați, aceasta reprezentând circa 6 procente mai mult față de trimestrul anterior. Această evoluție este un semn pozitiv în ceea ce privește tendințele de redresare și de creștere așteptate pe piața forței de muncă până la sfârșitul anului, deci un final încurajator atât pentru angajatori, cât mai ales pentru solicitanții de locuri de muncă.

## „Ziua Internațională a Francofoniei”

Din anul 1990, francofonii de pe toate continentele sărbătoresc pe data de 20 martie „Ziua Internațională a Francofoniei”. Din cadrul Organizației Internaționale a Francofoniei fac parte 55 de state și guverne membre, printre care se află și România.

Franceza este limba oficială a 32 de țări de pe 5 continente, este una dintre limbile oficiale folosite de numeroase organizații internaționale, cum ar fi: Uniunea Europeană, Consiliul Europei și Organizația Națiunilor Unite.

În perioada 28–29 septembrie 2006, în România a fost organizată o mare manifestare a francofoniei. Această manifestare a demonstrat că în România limba franceză este o limbă vie, care nu încetează să-și îmbunătățească calitatea, în beneficiul a două milioane de români.

În anul 2007, România, în colaborare cu Agenția Universitară a Francofoniei, a fundamentat sistemul de burse „Eugen Ionescu”, acordate cercetătorilor din țările francofone care doresc să studieze sau să dezvolte proiecte de cercetare în centrele universitare din țara noastră.

Datorită rolului pe care l-a deținut România, de a promova limba franceză și valorile francofone în regiune, în anul 2007 a primit titlul de „ Stat-far al Francofoniei în Europa Centrală și de Est”, de la secretarul general al Francofoniei.

În fiecare an, la data de 20 martie, pretutindeni în lume se desfășoară o serie de evenimente cultural-artistice, științifice, educaționale, sportive, pentru a dezvolta relațiile între popoare, pentru a promova spiritul francez și pentru a atrage investiții din spațiul francofon.

„România în pragul prăbușirii economice – Guvernul Boc, în lipsă de soluții”

Ultima parte a anului 2009 a adus concedieri masive în majoritatea domeniilor de activitate, corelate cu reduceri ale producției și sistarea investițiilor. Foarte probabil și anul acesta se va încheia cu un bilanț dramatic din punct de vedere economic. Efectul reacțiilor în lanț a afectat atât economia țării, cât și societatea. Conform unor studii realizate, cea mai parte a românilor susțin că sunt afectați în mod direct de criza economică.

Potrivit Biroului Internațional al Muncii, la nivel mondial, anul trecut rata șomajului a atins cifra record de 6,6%. Conform statisticii ANOFM, la finele lunii decembrie 2009,

rata șomajului în România a ajuns aproape dublă, comparativ cu aceeași lună a anului 2008: 7,8%, față de 4,4%.

Principala problemă cu care se confruntă mediul de afaceri este accesul la finanțare.

În sectorul public au avut loc cele mai drastice ajustări, în primul rând pentru că reformele au fost întârziate cu cel puțin un an. În ciuda faptului că și-a luat obligația, inclusiv prin acordul cu FMI, că va tăia masiv din cheltuielile curente, Guvernul a luat prea puține măsuri în acest sens.

De la învestirea din decembrie 2008 a Guvernului Boc nu a fost luată nicio măsură concretă de stimulare a economiei, iar toate declarațiile oficialilor guvernamentali nu sunt „am făcut” sau „facem”, ci toate apar cu „vom face”.

Soluțiile pe care Guvernul Boc a reușit să le găsească în această perioadă au fost doar împrumuturile de la FMI sau de la băncile private care preferă în acest fel să împrumute statul nu agenții economici.

În lipsa unor soluții care să scoată România din această situație se vorbește de nevoia unui nou împrumut de la FMI. Președintele Băsescu vorbea ca din întâmplare că la sfârșitul acestui an România va trebui să apeleze din nou la FMI, pentru un nou împrumut.

Atâta timp cât singurele soluții găsite de Guvernul Boc sunt noi împrumuturi, nu putem vorbi de relansare economică ci, dimpotrivă, ca și până acum, de o adâncire a crizei și deteriorarea în continuare a nivelului de trai.

## „Guvernul Boc distruge învățământul”

Doresc să aduc în discuție situația gravă în care se află învățământul românesc la momentul actual, sub aspectul salariilor mici pe care le primesc profesorii, insuficiente pentru asigurarea unui trai decent.

Efectele unei guvernări dezastruoase și ale unui program de măsuri ineficiente au pus stăpânire pe toate sectoarele de activitate, unul dintre cele mai afectate fiind sistemul educațional. Din ce în ce mai des asistăm la mișcări de protest prin care profesorii își exprimă nemulțumirile pe care le au cu privire la actul guvernamental. De exemplu, începând cu ziua de luni, 15 martie 2010, profesorii afiliați la Federația Sindicatelor Libere din Învățământ și studenții și-au început acțiunile împotriva guvernanților, nemulțumiți fiind de salariile mici pe care le au și, respectiv, solicitând burse și dreptul la tichete pentru tabără.

În întreaga țară există manifestații ale personalului din învățământ, dar ce mă îngrijorează cel mai mult, în calitate de deputat liberal de Buzău, este suspendarea activității în peste 160 de școli din județul Buzău, justificată, întrucât în luna februarie profesorii și-au primit salariile mult diminuate. Un exemplu este Liceul pedagogic „Spiru Haret”, unde în ciuda faptului că a existat un protest spontan vinerea trecută, 12 martie, problema legată de cuantumul salariilor nu a fost rezolvată. Din păcate, astfel de acțiuni pe scena învățământului din Buzău s-au extins, fiind alimentate și de modul defectuos în care Corpul de control al Ministerului Educației, prezent săptămâna trecută la Buzău, a concluzionat analiza documentelor de salarizare din mai multe instituții școlare buzoiene. Conform cadrelor didactice buzoiene, reprezentanții Ministerului Educației au considerat că majorările salariale de 33% sunt ilegale, deși se bazează pe hotărâri judecătorești.

Cazul Liceului pedagogic „Spiru Haret” nu este singular, în județul Buzău fiind închise 160 de instituții școlare. Acest lucru reprezintă încă o dovadă a faptului că Guvernul României dorește să facă economii pe seama corpului didactic, chiar cu încălcarea legilor pe care ei însăși și le-au asumat.

„Noua Lege a pensiilor îi scoate în stradă pe pensionarii nemulțumiți profund de forma actuală a proiectului susținut de Guvernul Boc”

Pensionarii sunt deja hotărâți să recurgă la proteste dacă proiectul Legii pensiilor va fi adoptat în forma actuală. Aceștia doresc ca punctul de pensie să reprezinte 45% din salariu mediu brut pe economie, ceea ce am susținut și noi, liberalii, legiferând chiar acest lucru, atunci când am fost la guvernare. Dar, din păcate, nici noi, nici pensionarii nu reușim să convingem acest Guvern, demagog până la ultima suflare, că ceea ce susținem noi este normal și echitabil, deoarece pensia este un drept al cetățeanului care a contribuit ani de zile la sistemul de pensii, nu o pomană sau un ajutor de stat acordat acum, prin bunăvoința domnului Boc!

Peste 500.000 de pensionari vor ieși în stradă ca să-și susțină drepturile călcate acum în picioare, fără drept de apel, de către cele patru guverne portocalii care au adus România în sapă de lemn, iar acum îi consideră și pe pensionari cea mai mare povară a statului!

Nici noi, liberalii, nici angajații, viitorii pensionari, nu suntem de acord cu noua metodă de calcul al punctului de pensie, care nu va face altceva decât să ne întoarcă în timp, în ceea ce privește cuantumul pensiei, cu câțiva ani!

PNL nu este de acord cu plafonul impus la cinci salarii medii pentru calcularea pensiei și consideră că este un drept al persoanei care a cotizat la sistemul de asigurări sociale să primească o pensie conform contribuției plătite.

Nici noi, liberalii, nici pensionarii nu suntem de acord cu majorarea vârstei de pensionare până la 65 de ani, deoarece este evident că mai trebuie să treacă generații întregi pentru ca și femeile din România să ajungă la același stil de viață ca cele din vest!

Considerăm că tot acest demers plin de populism ieftin, al Guvernului Boc, nu va avea nici efectele scontate asupra bugetului, nici beneficii reale pentru sistemul de pensii sau pentru beneficiarii acestuia!

De aceea, noi propunem să lăsați vorbele goale, domnule Boc, de genul „pensii nesimțite” și să ne aplecăm cu toții, cu seriozitate, asupra problemelor reale și, mai ales, asupra drepturilor beneficiarilor pe care-i puneți acum la colț!

„În timp ce ministrul Videanu debordează de optimism în ceea ce privește creșterea economică, investițiile străine sunt într-o cădere liberă fără precedent”

Datele statistice sunt din ce în ce mai sumbre în ceea ce privește intrarea de capital în economia românească. Astfel, investițiile străine directe în România s-au redus în prima lună a acestui an de 3,7 ori (cu 73,2%) față de ianuarie 2009, până la 302 milioane euro, deficitul de cont curent fiind finanțat integral prin investiții directe ale nerezidenților din România.

România a înregistrat, astfel, în ianuarie un deficit de 123 milioane euro, în scădere cu 73,2% față de aceeași lună din 2009, potrivit datelor publicate de Banca Națională a României (BNR).

Chiar în aceste zile în care au apărut și informațiile de mai sus, ministrul Adriean Videanu vede lucrurile exact pe dos, debordează de optimism și ne prezintă o cu totul altă variantă luminoasă: „Relansarea e la orizont, industria crește, investitorii capătă încredere!”

Mă întreb, despre care orizont vorbește domnul Videanu, la câți ani-lumină distanță se află acesta sau, mai bine zis, în care Românie trăiește dumnealui, împreună cu Guvernul din care face parte, dacă în luna ianuarie 2009 investițiile străine directe se cifraseră la 1,123 miliarde euro, iar în ianuarie 2010 cu 73,2% mai puțin?

Cum am putea vorbi despre aceeași țară, despre aceeași economie dacă Adriean Videanu anunță că relansarea economică va veni în următoarele luni și spune că se bazează în special pe modul în care a evoluat producția industrială în ultimele patru luni, cerând, totodată, încredere în economia românească, care, susține domnul ministru, a devenit din nou interesantă pentru investitori? Care investitori, domnule ministru Videanu, când aceștia sunt aproape pe cale de dispariție din cauza birocrației excesive și a instabilității fiscale pe care o proliferați cu bună știință?

Este foarte adevărat că investițiile sunt o sursă importantă pentru deficitul de cont curent și statul pe care-l reprezentați. Dumneavoastră, guvernanții portocalii, ar trebui să țineți seama cu precădere de acest „amănunt banal” dar, din păcate, nu faceți nimic concret pentru a schimba lucrurile în bine, chiar dacă, paradoxal, aveți nevoie ca de aer de acești bani ai potențialilor investitori!

„Ministrul educației față în față cu protestele pe termen nelimitat”

Angajații din educație, nemulțumiți de salariile încasate în primele luni ale acestui an, cu mult diminuate în urma aplicării Legii salarizării unitare, au decis, la începutul acestei luni, să intre în mai multe tipuri de proteste, mergând până la amenințarea cu înghețarea acestui an școlar! Dacă vor fi tratați cu nepăsare, ca și până acum, de domnul ministru Funeriu, sindicaliștii sunt deciși să ajungă chiar până la CEDO cu problemele din învățământ!

Profesorii din județele Tulcea, Alba, Caraș-Severin, Ialomița, Sibiu și Brașov vor picheta pe rând sediile prefecturilor, până pe 25 martie.

În județul Buzău situația este și mai grea, 5.000 de profesori din învățământul preuniversitar sunt nemulțumiți că nu și-au mai primit banii și au decis să întrerupă activitatea didactică. Astfel, elevii din aproape 200 de școli vor sta acasă!

„Lucrurile au trenat în ultimul timp și considerăm că a trecut vremea vorbelor și e nevoie de soluții concrete”, apreciază reprezentanții sindicaliștilor din învățământ, susținând, în același timp, că în ultima vreme nu s-a mișcat nimic în domeniul educației.

Printre revendicările sindicaliștilor se numără și deblocarea concursului pentru posturile din universități, deoarece acestea nu grevează asupra bugetului. Liderii principalelor sindicate din învățământ mai cer să vadă modul în care s-a lucrat la Legea educației și să le fie plătite salariile restante din județe.

Cifra de 15.000 de disponibilizați din sistem, pe care a aruncat-o domnul Funeriu pe piață de curând, îi îngrijorează pe cei din educație și îi contrariază chiar pe proprii colegi de partid, având în vedere că aceștia nu au fost nici măcar consultați în legătură cu intențiile ministrului privind viitoarele concedieri din domeniu!

Domnul ministru vrea să revoluționeze sistemul de educație, spune dumnealui, dar, în același timp, nu ține cont de faptul că prin aceste decizii unilaterale creează o mulțime de nemulțumiri, din ce în ce mai acute, care duc acum la un val de proteste cu consecințe nefaste pentru elevi! Greva generală pe termen nelimitat, boicotarea examenelor sau înghețarea anului școlar sunt următoarele demersuri la care au de gând să recurgă profesorii!

„Vor ajunge pensionarii militari să lucreze ca zilieri?” Citind declarațiile guvernanților din ultima vreme, știm că se pregătește o lege unică de pensionare. Prin aceasta se urmărește înlăturarea nedreptăților, privilegiilor, inechităților. Oare?!

Există toate premisele ca noua Lege de pensionare, prost făcută, să aducă o creștere negativă a pensiilor militare, concomitent cu schimbarea condițiilor de pensionare, vârstă, vechime etc.

Săptămâna trecută am avut privilegiul de a mă întâlni cu mai mulți reprezentanți ai Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, filiala Constanța, care strânge semnături pentru menținerea în aplicare a Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.

Din discuțiile avute cu aceștia, am aflat că varianta propusă de ministrul muncii, Mihai Șeitan, este una elaborată în pripă, sub presiunea timpului, care anulează prevederile Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat și ale Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat ale polițiștilor. Prin legea propusă de ministrul Șeitan se anulează cele două legi.

De aceea, mi-au solicitat sprijinul în susținerea eliminării din conținutul Legii privind sistemul unitar de pensii a prevederilor referitoare la militari, precum și menținerea actualei legi, nr. 164/2001, care se încadrează în pilonul al doilea privind schemele ocupaționale.

Pe de altă parte, cadrele militare disponibilizate sunt de părere că a venit timpul să se pună capăt ofensivei antiarmată prin care se încearcă inducerea, în conștiința opiniei publice, a unei serii de neadevăruri, invective și acuze la adresa veniturilor actuale ale militarilor activi și în rezervă, ignorându-se sau trecându-se sub tăcere cu bună știință specificul, particularitățile, greutățile și servituțile profesiei de militar, pe care slujitorii țării aflați la datorie sub drapel o exercită cu credință și devotament, sub prestare de jurământ.

Pensionarii în totalitate reprezintă în acest moment clasa cea mai neglijată de guvernanți. Jignim o categorie de oameni cărora în loc să le arătăm tot respectul, îi trimitem mai devreme unde nu trebuie? Pentru că nu au bani de medicamente, pentru că nu au plecat de bunăvoie mai devreme la pensie, pentru că acesta a fost acordul pe care îl avem cu NATO. De bunăvoie aceștia au trebuit să meargă acasă și să accepte un loc de muncă mai puțin calificat, pentru că ei au fost calificați să ne reprezinte doar în acel minister, al Apărării sau de Interne, după caz. Nici măcar nu mai au dreptul la un loc de muncă.

„Incoerența și incompetența Guvernului PD-L pun în pericol pacea socială”

Incoerența și incompetența Guvernului Boc în gestionarea problemelor din sistemul de protecție socială și în promovarea intereselor și drepturilor fundamentale ale cetățenilor români pun în pericol pacea socială.

Profesorii, pensionarii, angajații de la metrou și cei din transporturi vor ieși în stradă, săptămâna aceasta. Funcționarii publici amenință cu proteste. Studenții pichetează Ministerul Educației. Statul social se află sub asediu, fiind dinamitat de politicile și lipsa de viziune ale actualului Guvern. În ciuda declarațiilor optimiste ale premierului Emil Boc, aplicarea Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a condus la scăderea veniturilor unui număr important de salariați bugetari.

Peste 4 milioane de români trăiesc în sărăcie, iar perspectivele sunt sumbre. Zilnic, în jur de 800 de oameni rămân fără loc de muncă. Rata șomajului a atins 8,3% în luna februarie 2010. În Buzău, Hunedoara, Sălaj, CarașSeverin, Gorj, Harghita, Galați, Covasna, Ialomița, Dolj, Alba, Teleorman, rata șomajului este de peste 10%, iar în Vaslui și Mehedinți a depășit 14%!

În perioada următoare vor fi disponibilizați peste 100.000 de funcționari publici. De asemenea, își vor pierde locurile de muncă zeci de mii de salariați din companii, regii și societăți comerciale ale statului, din cauza politicii economice aberante a Guvernului.

Nivelurile ridicate ale șomajului sunt asociate creșterii sărăciei și inegalităților, a marginalizării, a criminalității și a neîncrederii.

Mai multe sute de mii de șomeri vor ieși, în curând, din perioada în care primesc indemnizații. Guvernanții nu au pregătit nicio măsură concretă de sprijin pentru acești cetățeni, dovedind că nu le pasă de soarta lor.

Prin bugetul asigurărilor pentru șomaj, sumele prevăzute pentru formarea profesională și integrarea activă, pentru stimularea angajatorilor în vederea încadrării în muncă a șomerilor sunt subdimensionate.

Politicile sociale și de ocupare a forței de muncă ar trebui să fie activate rapid – ca reacție la criza economică – și să ofere oportunități de angajare și educare, precum și de dezvoltare a activităților antreprenoriale. Integrarea activă include sprijin financiar adecvat, accesul la piețe integratoare ale muncii și servicii sociale de înaltă calitate.

## „Părerea românilor mai contează?”

Când îi întrebi pe români dacă le place cum merg lucrurile în țară, dacă sunt mulțumiți de viața pe care o duc, de salarii, de pensii, de bursele elevilor și studenților, de prețul medicamentelor, alimentelor, al căldurii, al gazului, al curentului electric, mai toți sunt revoltați și nemulțumiți. Nu numai nemulțumiți, ci de-a dreptul scandalizați de atitudinea guvernanților care nu mai știu altceva, nu știu să producă un cui sau o roșie, știu doar să pună biruri, taxe, impozite și să mărească mereu prețurile la toate.

Dacă mergi mai departe și vrei să afli cine cred ei – cetățenii – că se face vinovat pentru aceste lipsuri, pentru că unele sate nu au nici acum lumină electrică, apă, drumuri, dispensar, îți spun cu toții că vinovați sunt, în mod normal, aceia care în loc să conducă, să administreze, să guverneze – ca demnitari responsabili de soarta a milioane de suflete – au știut doar să fure, să-și facă vile, palate, să strângă averi, într-un cuvânt: să-și bată joc în fel și chip de oamenii țării care le-au dat votul, de aceia care le-au dat țara pe mână.

Ei bine, dacă așa stau lucrurile, și ele chiar așa stau, atunci cum se poate explica faptul că de fiecare dacă când vin alegerile și când peste tot în lume se face bilanțul guvernării, oamenii noștri par să uite ca prin farmec totul și își dau mereu votul, încredințându-și viața tot în mâinile acelora care au jefuit, au prăduit, i-au disprețuit și i-au umilit până

acum. Unii se scuză că nu știu ce au făcut concret aceia care au confundat intenționat verbul „a guverna” cu „a jefui” și „a trăda” interesul național. Cum să nu știe concret? Există un mod mai concret și mai real decât ceea ce simți pe propria piele?

Prin urmare, se întâmplă ceva grav, ceva rău cu poporul nostru. După aproape două decenii de probleme, el pare să nu înțeleagă ce rol uriaș are pentru viața noastră, pentru viitorul copiilor și al națiunii votul dat o dată la patru ani.

Prăduitorii, învârtiții, marii îmbogățiți la umbra acestui vot popular au adus țara în pragul falimentului economic, al declinului moral și chiar al dezmembrării teritoriale. Nu exploziile sociale, nu mișcările de stradă, nu tulburările, ci votul democratic i-a adus pe alții la prosperitate și la o viață demnă.

„PNL a decis depunerea unei moțiuni referitoare la situația dramatică din sistemul sanitar românesc”

Moțiunea pe care am elaborat-o are în vedere propunerea de schimbări importante, prin care să se permită deblocarea sistemului sanitar și asigurarea unui cadru mai favorabil pentru cetățenii români, cei care susțin din banii lor cheltuielile publice.

În acest sens, semnatarii prezentei moțiuni solicită luarea de urgență a următoarelor măsuri:

– adoptarea proiectului de lege, inițiativă cetățenească aflată în dezbatere parlamentară, privind alocarea a minimum 6% din PIB pentru sistemul de sănătate, din care 1% să fie direcționat către investiții;

– corectarea Legii privind salarizarea unitară la capitolul referitor la personalul medical, în scopul recunoașterii meritelor acestei profesii medicale și așezării în partea superioară a grilei de salarizare, reașezarea politicilor de resurse umane pe principii de valoare, respect pentru profesionalism și competențe;

– depolitizarea conducerilor de spitale și a serviciilor deconcentrate ale sistemului și scoaterea la concurs a posturilor de conducere de la toate nivelurile și din toate instituțiile sanitare, promovând un management sanitar performant;

– adoptarea unui proiect de lege privind prevenția în sănătate ca mijloc sigur de a îmbunătăți starea de sănătate a populației, de a utiliza eficient componentele medicinei primare;

– definitivarea pachetului de servicii medicale de bază decontat din fondul asigurărilor sociale de sănătate și prezentarea acestuia opiniei publice, servicii care să fie asigurate oricărui cetățean asigurat, la nevoie;

– realizarea de programe naționale de sănătate la nivelul necesităților pentru patologiile cele mai importante, precum și organizarea și funcționarea acestora în condiții de echitate, eficacitate și cost-eficacitate;

– asigurarea de medicamente compensate pentru toți cetățenii care au dreptul, în baza unei rețete legale, prin orice farmacie, în orice zi și la orice oră;

– începerea construirii de spitale noi, pentru care există studii de fezabilitate, hotărâri de guvern pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici, licitații organizate și finalizate;

„Unde ne sunt camerele agricole”

De ceva vreme se tot discută pe tema camerelor agricole. Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1.609 din 16 decembrie 2009, oficiile județene de consultanță agricolă (OJCA) urmau să se transforme în camere agricole județene. În acest scop, în 30 de zile de la data intrării în vigoare a acestei hotărâri de guvern, bunurile și personalul trebuiau preluate de către consiliul județean (CJ). Camera agricolă, înființată prin transformarea OJCA, ar fi trebuit, conform proiectului inițial al legii, să aibă în componență și fermieri din județ.

Însă prin HG nr. 1.609/16.12.2009 se înființează camerele agricole județene, prin reorganizarea oficiilor/centrelor de consultanță agricolă din cadrul ANCA, ceea ce reprezintă o acțiune de descentralizare, motivată fiind de lipsa resurselor financiare, însă nu trebuie să uităm că și administrația publică de la nivelul județelor administrează tot bani publici.

Reprezintă oare acest tip de abordare interesele agricultorilor sau doar pe cele ale conducătorilor administrației publice locale care au astfel posibilitatea de a mai nominaliza pe cineva fidel la conducerea unei instituții publice.

Proiectul camerelor agricole ar trebui să aibă rolul de reprezentant al agricultorilor, dar și de partener real al puterii administrative. Camere agricole ar trebui să fie un prim partener între Ministerul Agriculturii și agricultori. Totodată, camerele ar trebui să fie mai mult decât un organ consultativ, ci mai degrabă unul deliberativ în promovarea politicilor agricole românești și europene în ceea ce privește agricultura.

Existența hotărârii de guvern care stabilește transformarea centrelor județene de consultanță agricolă în camere agricole județene nu rezolvă fondul problemei. Rămân deschise întrebări precum: existența sau lipsa structurilor în unitățile administrativ-teritoriale ale județului, număr de persoane, arie de cuprindere, competențe; de unde se poate asigura diferența de personal pentru a putea răspunde tuturor sarcinilor stabilite și celor suplimentare; nivelul de asigurare a sumelor din venituri proprii și cel al sumelor care se vor aloca de la bugetul de stat; nu se mai vorbește nimic despre eventuala includere în structuri a specialiștilor din rândurile fermierilor; cum se va rezolva dubla subordonare – consilii județene și ANCA; când vor exista normele care să lămurească aceste aspecte.

În vâltoarea prezentului, îngrijorați de viitor, nu mai avem timp – ori omitem? – să căutăm rezolvări și explicații acolo unde poate ar trebui: la rădăcini.

De pildă, dăm vina, prea repede și prea ușor, pe Guvern ori pe criza mondială pentru orice ni se întâmplă rău, acum, în această țară.

Mă întreb și vă întreb: dacă istoria postdecembristă a României ar fi început curat, fără secrete, fără falși teroriști, fără victime inutile, fără lupi îmbrăcați în blană de oaie, fără așa-ziși democrați, așa-ziși oameni de afaceri, așa-zise restructurări, așa-zise descentralizări, așa-zise reforme etc., astăzi ne-ar fi fost la fel de greu?

Sigur, nu mai putem schimba nimic din ceea ce a însemnat trecutul!

Dar putem învăța din ceea ce a fost, pentru că nu întâmplător se spune că istoria se repetă!

Iată de ce nu pot decât să salut inițiativa Guvernului de a declasifica ultimele documente din dosarul Revoluției din 1989, sens în care a adoptat Hotărârea din ședința din 9 martie anul curent!

Este în interesul public să se afle adevărul despre Revoluție!

Le suntem datori celor care au plătit cu viața și pentru ca noi, astăzi, să ne putem exprima liber în Parlamentul României! Le suntem datori urmașilor eroilor Revoluției, orfanilor din ´89, pentru care consider că am făcut prea puțin!

Le suntem datori copiilor noștri, față de care avem obligația de a nu repeta niciodată istoria celor 40 de ani de dinainte de 1990!

Ne suntem datori nouă înșine, pentru a nu ne mai suspecta și culpabiliza reciproc, la nesfârșit!

„Domnului Boc a ajuns să îi placă dictatura Executivului și subminarea rolului Parlamentului”

În urmă cu ceva ani, cam prin martie 2003, domnul premier Emil Boc contesta vehement subminarea rolului Parlamentului României și derapajul spre dictatura Executivului. Și făcea asta prin declarații politice susținute în plenul Parlamentului.

Vă dau doar câteva exemple dintr-o asemenea declarație:

Domnul Boc spunea: „Potrivit Constituției, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării și organul suprem legislativ al poporului român. În acest moment asistăm la o sfidare fără precedent a rolului Legislativului, ca factor de control și legiferare în România.” – declarație politică făcută în 4 martie 2003.

La cele de mai sus, domnul prim-ministru, pe atunci deputat, a adus și argumente, printre care: „practica generalizată a ordonanțelor de urgență, poate cea mai importantă modalitate de compromitere a funcției legislative a Parlamentului. (...) Sustragerea de la dezbaterea

parlamentară a celor mai importante legi, care afectează viața publică și viața cetățenilor. (...) Ordonanțele simple, o altă modalitate de sfidare a Parlamentului. (...) Peste 80% din actele aflate pe ordinea de zi a Camerelor sunt proiecte de lege de aprobare a unor ordonanțe.”

Nu în ultimul rând, tot domnul Emil Boc spunea: „Atacul la adresa Parlamentului este un atac la adresa democrației, la adresa fundamentelor statului de drept din România”.

Se pare că domnului Boc nici prin cap nu-i trecea, la aceea vreme, să devină prim-ministru al acestei țări. Dar cum șeful său, Traian Băsescu, a insistat să îl desemneze de vreo patru ori pentru această funcție, ce s-a gândit? Nu e oare mai bine pentru el și pentru cel care l-a pus în funcție să țină Parlamentul României „sub papuc”? Fapt pentru care, la șapte ani după ce înfiera acțiunile de subminare a Parlamentului României, și-a dat seama că principiile lui de atunci nu mai au niciun sens și că pentru el și ai lui este mai bună dictatura Executivului și demonizarea Parlamentului.

A uitat, de asemenea, și tezele sale de mare profesor de drept, prin care susținea ideea Parlamentului bicameral. Normal! Dacă cel care i-a dat funcția i-a ordonat că trebuie făcută modernizarea statului prin transformarea Parlamentului în unul unicameral, ce mai contează tezele lui de specialist în drept constituțional? Nu mai contează decât ce vrea adevăratul său șef, care i-a dat funcția. Așa că Guvernele conduse de el ne-au bombardat cu ordonanțe simple și de urgență și toate acțiunile lui au fost de subminare a Parlamentului României. Un adevărat atac la adresa democrației și a statului de drept, cum bine spunea chiar Domnia Sa în martie 2003.

Declarația politică se referă la efectele pe care funcționarea balastierelor/tancurilor de beton/stațiilor de concasare a pietrelor le au asupra sănătății cetățenilor și asupra habitatului în care aceștia locuiesc.

În repetate rânduri, în cadrul audiențelor parlamentare săptămânale, cetățenii din Teleorman au adus în discuție necazurile provocate de camioanele de mare tonaj care circulă pe drumurile publice (din pământ/pietruite sau asfalt) fără a respecta restricțiile de tonaj aferente (7 tone), de funcționare a balastierelor, tancurilor de beton sau asfalt, precum și de stațiile de producere a pietrei concasate care nu respectă normele de mediu în privința zgomotului și a prafului.

Din acest motiv, casele aflate în apropierea drumurilor sunt grav afectate, iar oamenii sunt siliți să respire un aer cu o mare concentrație de praf și noxe.

Praful rezultat din procesul de concasare, zgomotul produs de utilaje, trepidațiile puternice provocate de mașinile de mare tonaj transformă într-un adevărat calvar viața de zi cu zi a celor care locuiesc în apropierea stațiilor, punându-le în pericol atât sănătatea, cât și securitatea fizică.

Casele sunt crăpate de la fundație până la tavan, curțile și grădinile oamenilor sunt pline de țărână, praful din aer provoacă boli ale aparatului respirator, iar zgomotul puternic produs de utilaje nu-i lasă să se odihnească.

În ceea ce privește pagubele pricinuite la casele oamenilor, nicio instituție nu s-a sesizat să facă o anchetă la fața locului și să stabilească cine trebuie să-i despăgubească pe cei care văd cum li se dărâmă casele și își pierd, astfel, agoniseala lor de o viață.

Balastierele existente în județ rod albiile râurilor curgătoare, camioanele de exploatare a nisipului și balastului distrug drumurile și amenință structura de rezistență a caselor, dar și tihna și viața localnicilor.

Aceste probleme afectează comunități întregi de pe tot parcursul țării și trebuie reglementate în cel mai scurt timp.

Pentru eliminarea situațiilor de acest fel, în calitatea de deputat, voi propune și susține o inițiativă legislativă pentru modificarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție, prin care executarea lucrărilor de exploatare din albiile râurilor și a balastierelor să fie strict reglementată, astfel încât autorizația de construire să se emită în condițiile obținerii avizelor și acordurilor solicitate în certificatul de urbanism, care să prevadă câteva principii elementare:

„300 de milioane de euro nefolosiți de Administrația Fondului pentru Mediu”

În ultima perioadă, ne-am obișnuit să auzim că suntem în criză. Criză economică, criză financiară, criză socială, criză internă, criză în context internațional etc., ne-am obișnuit ca reprezentanții Guvernului să ne vorbească despre cât de rău o duce țara, despre lipsa fondurilor, despre imposibilitatea demarării unor programe de investiții care să genereze creștere economică și locuri de muncă.

Din păcate, este vorba doar despre o inabilitate a actualei puteri de a guverna. Este vorba doar despre incompetență sau în cel mai rău caz nepăsare. Pentru că bani s-ar găsi și unele proiecte ar putea fi demarate.

De exemplu, proiectele de mediu sunt necesare în România și pot fi o oportunitate pentru agenții economici, autorități locale și cetățeni în perioada de criză dacă Administrația Fondului pentru Mediu ar folosi cei 300 milioane de euro proveniți din taxa auto și din taxa de mediu.

Acești bani pot fi o oportunitate pentru români și pentru firme, care, dacă ar putea participa la programul „Casa Verde”, și-ar reduce apoi cheltuielile curente și ar constata că în sfârșit Guvernul aplică principiul de la cetățeni pentru cetățeni, și nu de la cetățeni la stat. Să nu uităm că taxa de poluare este plătită de români și ei trebuie să fie principalii beneficiari ai Fondului de mediu.

Fondul de mediu este o oportunitate pentru agenții economici dacă birocrația (și sper că nu incompetența) nu ar bloca demararea de proiecte „verzi” pentru care sunt prevăzute în buget fonduri.

Cel mai important este că proiectele „verzi” sunt o oportunitate pentru românii care vor să aibă un mediu curat, cu parcuri, cu terenuri împădurite, pentru cei care cred într-o dezvoltare durabilă și în utilizarea energiilor regenerabile și ar fi dispuși să facă investiții, alături de stat, utilizând energia geotermală, eoliană sau solară.

Economic vorbind, într-un an de criză, cele aproximativ 300 de milioane de euro pot fi o salvare pentru multe firme și angajații acestora și pentru aproape un milion de șomeri, care și-ar putea găsi de lucru.

Grav este că, de la an la an, sumele acumulate rămân necheltuite și se transferă în anul următor. Proiecte depuse rămân nefinațate și totul doar pentru că nimeni din actuala conducere a Ministerului Mediului și a Administrației Fondului pentru Mediu nu depune un minim efort pentru a reduce birocrația, pentru a urgenta aprobarea ghidurilor de finanțare și pentru a demara proiecte de mediu absolut necesare pentru România.

„Bulgărele de zăpadă din spatele domnului Boc” Concedieri masive la CFR.

Sindicaliști în stradă.

Salarii câștigate în instanță și neplătite de către guvernanți.

Grevă la metrou.

Concluzia: România fierbe!

Însă toate acestea nu sunt considerate de către temerarul premier Boc suficiente semnale de alarmă pentru a se așeza la masa negocierilor cu România, căci – aproape fără excepție – fiecare român se află în dificultate în fața măsurilor haotice și fără discernământ ale guvernanților. Pentru că actualul Executiv are o singură politică de criză: să ia! Să ia din salariilor românilor ce muncesc cinstit, să ia din pensiile celor vârstnici, să ia din alocațiile copiilor – fără a da nimic în schimb! Guvernul decide să taie servicii medicale, să subfinanțeze spitale, luând în acest fel până și dreptul la sănătate al românilor. De asemenea, timp de un an și jumătate nu s-a arătat nicio măsură de reconversie profesională pentru șomerii aflați în pragul disperării, nicio stimulare fiscală pentru firmele gâtuite de mâna aspră a Ministerului Finanțelor, nicio cale de promovare a valorilor naturale ale României care ar putea fi atractive pentru investițiile străine.

Dar ceea ce este uimitor este tocmai faptul că, din masivele împrumuturi făcute de România în anul trecut, direcționarea către sectorul de investiții a fost aproape egală cu zero, și asta se traduce prin tăierea oricăror căi de generare de locuri de muncă și de afaceri colaterale ce puteau fi dezvoltate.

Concluzia este simplă: bulgărele de zăpadă din spatele domnului Boc riscă să se topească sub fierberea grevelor și a mitingurilor de protest. Și astfel, Guvernul riscă cod roșu de inundații în ceea ce privește credibilitatea și eficiența sa.

„Nevoia unei strategii fiscale anticriză pe termen scurt” Am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a vă împărtăși câteva dintre propunerile Partidului Național Liberal cu privire la nevoia unei strategii fiscale anticriză pe termen scurt, strategie ce are ca finalitate stoparea declinului economic și pregătirea unor măsuri pentru relansarea economică. Ținând cont de faptul că incompetența actualului Guvern Boc nu face altceva decât să adâncească și mai mult criza, consider că soluțiile prezentate de mine astăzi, însușite de Partidul Național Liberal și prezentate public în „Platforma Liberală pentru România” sunt obligatorii dacă dorim ieșirea din criză.

Declinul economiei românești din ultima perioadă nu poate fi pus în totalitate pe seama crizei financiare globale, în condițiile în care măsurile fiscale luate de la începutul anului 2009 nu au făcut decât să accentueze slăbiciunile unui sistem și așa zdruncinat de efectele respectivei crize. În goana disperată după venituri la bugetul de stat, măsurile de creștere a fiscalității adoptate de Guvernul PD-L–PSD, și mai apoi PD-L, respectiv creșterea contribuțiilor sociale cu 3,5%, devansarea creșterii nivelului cotelor accizelor, introducerea impozitului minim, eliminarea deductibilității TVA și a cheltuielilor de funcționare, întreținere și reparații aferente autoturismelor folosite în cadrul activității desfășurate de către toți contribuabilii nu au rolul de a stopa declinul economic, ci, dimpotrivă, duc la decapitalizarea și falimentarea a sute de mii de IMM-uri, la scăderea veniturilor populației și, totodată, la amplificarea efectelor crizei economico-financiare din România.

În contextul previzionării creșterii numărului de șomeri, ca urmare a disponibilizărilor de personal care au fost sau vor fi efectuate de angajatori în contextul crizei economicofinanciare, se impune adoptarea unor măsuri care să asigure stimularea angajatorilor în vederea păstrării actualelor locuri de muncă, dar și a creării unora noi și a ocupării acestora cu persoane aflate in șomaj.

Problema realizării veniturilor bugetului nu se rezolvă fiscalizând suplimentar contribuabilii, ci îmbunătățind

administrarea și colectarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor reglementate de actualele legi fiscale, care, dacă s-ar încasa în proporție de 95–97%, atunci nivelul acestora s-ar ridica la 36–37% din PIB.

## „România e blocată!”

În ultima declarație pe care am făcut-o mă întrebam și vă întrebam, stimați colegi, dacă România a luat drumul falimentului. După doar o săptămână, situația s-a agravat în așa manieră încât răspunsul la acea întrebare devine evident.

La toate declarațiile pe care le facem, la toate măsurile pe care încercăm să le luam din opoziție, Guvernul rămâne indiferent. Sunt deputat și am fost ales de cetățeni să îi reprezint și să îi apăr, în măsura în care pot face acest lucru. Din păcate, doamnelor și domnilor deputați, nu pot face atât cât îmi doresc, și asta se întâmplă dintr-un motiv simplu: trăim în țara condusă de Băsescu, Boc și compania, acești acaparatori ai puterii care trăiesc cu impresia că ei știu ce e bine pentru români. Acești oameni știu însă doar ce e bine pentru ei. Cum altfel s-ar explica manifestațiile și protestele care s-au desfășurat săptămâna trecută și care vor continua să aibă loc? Profesori, doctori, bugetari, muncitori din transporturi vor paraliza țara.

Guvernul conduce prin ordonanțe de urgență, încălcând toate regulile. Incapabil să administreze banii din împrumuturi, cu vistieria goală, Executivul nu își permite să plătească salariile restante câștigate în instanță de către bugetari. Își permite în schimb să submineze hotărârile judecătorilor prin emiterea unei ordonanțe care eșalonează plata acestor bani pe trei ani. Bani câștigați pe merit de bugetari, și nu la jocuri de noroc! Ce s-ar întâmpla dacă și românii de rând sau agenții economici și-ar amâna plățile către stat cu câțiva ani? Vă puteți imagina? Dar nu este nevoie să va imaginați, pentru că doar guvernanții se pot substitui instanțelor și pot face propriile reguli. Românii de rând plătesc taxe mai mari, impozite mai mari, au venituri mai mici. Cu sau fără loc de muncă, șomeri sau nu, cu pensia micșorată, cetățenii își plătesc la timp sau cât de repede pot întreținerea mai mare cu 30% decât anul trecut.

Pensiile a 6 milioane de oameni se duc de râpă, iar guvernanții ies la televizor și îi întreabă pe pensionari de unde bani de pensii. O atitudine de sfidare și dispreț din partea unora care au chiar și 80 de consilieri personali. De unde bani pentru acești consilieri, vă întreb, domnilor guvernanți?

„Democrația și lustrația în România”

În urmă cu 20 de ani, mai exact pe 11 martie 1990, Proclamația de la Timișoara cerea adoptarea lustrației anticomuniste. Articolul 8 al Proclamației propunea ca „legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura pe orice listă al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de securitate. Prezența lor în viața politică a țării este principala sursă a tensiunilor și suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilirea situației și reconcilierea națională, absența lor din viața publică este absolut necesară! Cerem ca în legea electorală să se introducă un paragraf special, care să interzică foștilor activiști comuniști candidatura la funcția de Președinte al țării”

Legea lustrației înseamnă excluderea de la ocuparea funcțiilor de conducere ale statului a indivizilor care au avut poziții importante în aparatul comunist sau în securitate.

La 20 de ani după lansarea Proclamației de la Timișoara dorința de a avea o lege a lustrației a rămas aceeași. Pe 13 martie anul curent, reprezentanții Societății „Timișoara”, alături de alte 37 de asociații civice și sindicale au susținut că Legea lustrației ar trebui să intre în dezbaterea Parlamentului în această sesiune. În acest sens, s-a adoptat o rezoluție care a fost trimisă președintelui Camerei Deputaților – doamna Roberta Anastase –, prim-ministrului, precum și liderilor partidelor parlamentare. Legea lustrației a fost votată de Senat în 10 aprilie 2006, dar s-a blocat la comisiile Camerei Deputaților.

Rezoluția semnată de societatea civilă cere ca Legea lustrației să fie supusă votului în Camera Deputaților cât mai curând posibil.

Persoanele care au profitat de pe urma pozițiilor privilegiate în nomenclatura partidului comunist și ale securității au o vină egală, fie că au activat direct, au dirijat din umbră sau au participat în cadrul aparatului ideologic și de propagandă pentru implementarea unei politici de alienare și teroare și pentru menținerea regimului dictatorial de tip comunist.

Așa cum alegerile democratice schimbă la conducerile statelor oamenii politici ai unui grup politic cu oamenii politici ai altui grup, ca urmare a dorinței majorității poporului, la fel și Legea lustrației dorește schimbarea slujitorilor mentalității statului polițienesc comunist cu o clasă politică capabilă să aducă un suflu nou.

„Revizuirea Constituției și Parlamentul unicameral”

În toate sistemele constituționale, Constituția s-a impus ca lege fundamentală ce stă la baza organizării și funcționării statului.

În ultima vreme s-a tot discutat despre necesitatea revizuirii Constituției. Asemenea colegilor mei de partid, și eu susțin că utilitatea revizuirii Constituției este de necontestat. Va fi, probabil, un îndelungat proces de negociere între forțele politice, însă reforma Constituției trebuie continuată astfel încât la referendumul pentru revizuirea Constituției să avem un pachet de propuneri care să fie validate de către cetățeni pentru îmbunătățirea statului român și a funcționării acestuia.

De asemenea, un alt subiect deosebit de important este cel al introducerii unicameralismului în Parlamentul României.

Deși unii dintre colegii parlamentari, care provin din alte partide, nu susțin introducerea unui parlament unicameral, deci nu sunt de acord cu voința poporului, eu cred că punerea în practică a referendumului de anul trecut este o măsură indiscutabilă.

Întrucât România nu este un stat federal sau un stat regionalizat politic, ci doar administrativ, existența unui parlament bicameral nu este imperativă. Pentru eficientizarea activității parlamentare și pentru eliminarea sistemului nejustificat de bicameralism egalitar, este preferabilă organizarea unui parlament unicameral. State membre ale Uniunii Europene dau preferință acestui tip de parlament și cred că a venit timpul și pentru România să adopte acest sistem și să reducem numărul parlamentarilor la cel mult 300, acum când cunoaștem și dorința majorității cetățenilor țării noastre.

Sper ca tentativele anterioare de blocare a revizuirii Constituției ale PSD și PNL să nu se mai repete, astfel, domnilor Ponta și Antonescu, lăsați la o parte ranchiuna față de grupul parlamentar al independenților și încercați să respectați voința poporului și să aveți în vedere interesul național!

„15 martie – Ziua maghiarimii de pretutindeni”

În fiecare an de 15 martie, fie că eram prefect sau deputat, am felicitat maghiarimea și, în aparițiile mele publice, am îndemnat locuitorii județelor Covasna, Mureș și Harghita la bună conviețuire, indiferent de etnie, așa cum este normal într-un stat european, democratic și civilizat. O astfel de atitudine de responsabilitate civică este imperios necesară, mai ales în această perioadă dificilă pe care o traversează țara noastră, în vederea soluționării diverselor probleme economice și sociale din această zonă.

Vinerea trecută a avut loc cea de-a doua adunare generală a aleșilor locali din așa-zisul Ținut Secuiesc, eveniment la care au participat aproximativ 250 de primari, consilieri locali și județeni din Covasna, Harghita și Mureș. În urma acestei întâlniri au fost emise o serie de hotărâri lovite de nulitate din cel puțin două motive:

• unul ar fi că această adunare nu are personalitate juridică, • iar al doilea ar fi că se încalcă grav Constituția României și legislația în vigoare,

iar aici ne referim la faptul că în articolul 1 din Constituție se prevede clar că „România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”, iar art. 13 reglementează că „în România, limba oficială este limba romană.”

În acest context, nu pot fi de acord cu obrăzniciile spuse tranșant referitoare la autonomia teritorială, oficializarea limbii maghiare, instituirea unor comisii care să stabilească în ce condiții pot fi ocupate posturile din administrația publică în cele trei județe și multe alte aberații care sunt în afara legii și a prevederilor constituționale. Nu pot decât să sper că, măcar de această dată, organele abilitate ale statului se vor sesiza și vor lua măsurile prevăzute de lege.

Acum 10 ani era într-adevăr un moment istoric, pentru că înălțam pentru prima dată drapelul românesc pe palatul administrativ al județului. De această dată, alături de tricolorul nostru, s-a înălțat un alt drapel. Dacă ar fi drapelul județului nu ar fi o problemă, dar cei care l-au ridicat afirmă că este steagul Ținutului Secuiesc. Ba, mai mult, unii afirmă că Ținutul Secuiesc nu este România. Sigur că Ținutul Secuiesc nu există în România, ci doar în mintea unor lideri maghiari, iar dacă Ținutul Secuiesc nu este în România, înseamnă că acest steag poate fi arborat oriunde pe mapamond și acest fapt nu ar trebui să ne intereseze nici pe noi, nici etnicii maghiari din orice colț al lumii.

„UDMR sau despre cum împărțim guvernarea...”

Președintele Consiliului Județean Harghita a anunțat că județele Harghita, Covasna și Mureș participă, sub numele de Ținutul Secuiesc, cu un stand separat de cel al României la Târgul de Turism de la Budapesta.

O astfel de știre este de natură să creeze disconfort populației din Transilvania. Alegătorii mei din Colegiul electoral nr. 4 Cluj o pot interpreta, de pildă, ca o declarație de forță a politicienilor UDMR care reprezintă cele trei județe din Transilvania, un nou gest de frondă la adresa statutului României de stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil, adică un act de populism ieftin și de prost-gust.

Vreau să declar în fața dumneavoastră că nu sunt un om politic care trăiește – așa cum fac alți colegi, este adevărat, nu mulți – din invocarea permanentă a unui prăpăstios pericol maghiar, a iminenței ruperii unor teritorii din România și așa mai departe. Departe de mine gândul de a susține așa ceva.

Vin însă în fața dumneavoastră cu o chestiune care privește exclusiv jocul politic. Un joc politic de fațadă și fără valoare socială, dar care este capabil să genereze alte tensiuni între cetățenii României, într-un mod care se dovedește în final a fi unul cu totul gratuit. În mod deosebit

două județe din Transilvania – și mă refer la Harghita și Covasna – au fost împinse deliberat, de către chiar proprii reprezentanți politici, pe panta autarhiei și precarității vieții sociale.

Cum s-a reușit acest lucru? Prin efortul tenace al autorităților locale, care au descurajat dezvoltarea economică durabilă, care au descurajat investitorii străini de ținut, în scopul declarat al menținerii „purității etnice” a zonei. Și aceasta, de dragul de a dovedi propriilor alegători cât de mult sunt „serviți” de către politicieni în numele unei idei iluzorii de independență etnică, însă cu costuri dureroase în plan social și uman.

De aceea consider extrem de păguboasă decizia consiliilor județene amintite de a-și afirma „autonomia” la un târg expozițional organizat în Ungaria. Am putea recunoaște aici stilul de acțiune al președintelui Consiliului Județean Harghita, domnul Borboly Csaba, politicianul sancționat cu avertisment de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Criza economică pe care, de la o zi la alta, o simțim tot mai dramatic, n-a ocolit nici satul românesc, deși în mediul rural oamenii nu trăiesc sub spaima ratelor la creditele bancare sau imobiliare, iar țăranii nu sunt amenințați de spectrul șomajului ori de înghețarea veniturilor, și așa aproape inexistente sau întâmplătoare.

La sate, criza intră în milioane de case prin care, de ani și ani, șuieră vântul sărăciei. Populația rurală a României se află într-o situație disperată, așa cum era în urmă cu un secol, în vremea marilor răscoale. Cel puțin jumătate dintre săteni trăiesc într-o sărăcie extremă. Un țăran câștigă în medie de șapte ori mai puțin decât un lucrător din oricare alt domeniu de activitate. Agricultorii români au primit cele mai mici subvenții din UE, și acelea cu mare întârziere. Sprijinul acordat de stat a fost întotdeauna palid, iar din acest an devine iluzoriu. Prețul la motorină pentru tractoare concurează cu cel al benzinei pentru autoturismele de lux și tot atât de greu de suportat sunt costurile lucrărilor de irigare și recoltare.

Lipsiți de piețe agroalimentare funcționale, țăranii sunt siliți, sub presiunea monopolului instituit de concurența mafiotă, să-și vândă produsele pe nimica toată, nemaiputând să-și asigure veniturile necesare pentru reluarea procesului de producție necesar viitoarei recolte. Pe lângă toate acestea, țăranii trebuie să suporte, ca toți cetățenii țării, impozite și taxe extrem de apăsătoare, România fiind campioană absolută a Uniunii Europene în privința fiscalității.

Și ca tacâmul suferinței să fie complet, autoritățile statului preconizează un nou bir, pe care ar urma să-l plătească cei ce nu își cultivă pământul. Așa cum afirmă ministrul de finanțe din acest an, circa 500.000 de oameni care își lasă ogoarele pârloagă vor fi obligați să plătească o penalitate, o nouă „fonciere”, cum ar spune Moromete, eroul scriitorului Marin Preda. La prima vedere, ideea vistiernicului-șef al țării nu pare neavenită. Să lași pârloagă două milioane de hectare, adică să scoți din circuitul agricol circa 20% din suprafața arabilă a țării este o adevărată crimă. Dacă Ceaușescu, dictatorul care pretindea că până și cei 50–100 de metri pătrați din jurul casei să fie cultivați, ar învia din mormânt și s-ar confrunta cu o pârloagă de două milioane de hectare, cu siguranță că ar muri subit, a doua oară.

„De la statul patriarhal la orașele rurale II”

Lipsa în mediul rural a canalizării, a aprovizionării cu apă și gaze, lipsa de gropi ecologice pe fondul utilizării unor cantități cât mai mari de hârtie și plastic a făcut ca murdăria satelor, a ruralului, în general, să fie atât de accentuată, încât chiar și frumusețea lor patriarhală să pălească sub abundența mizeriei contemporane.

Nu contest existența excepțiilor, însă ele sunt mult prea neimportante în raport cu realitatea dură. Realitățile contemporane sunt de neperceput în raport cu neîmplinirile, cu degradarea arhitecturii peisagistice a ruralului, cu degradarea infrastructurii, a vieții agroeconomice, a învățământului, sănătății și culturii. În fața mizeriilor, a crizelor de tot felul, frumusețea patriarhală este estompată, este anulată de neajunsurile și deziluziile fiecărei zile.

Trăim în Europa și, totuși, pe zi ce trece, prin conținutul muncii noastre, ne îndepărtăm de ea. Sunt oare suficiente promisiunile guvernanților?

Este bine ca locuitorii biosferei din spațiul românesc să fie corect informați, spunându-li-se că nicio promisiune nu poate fi îndeplinită azi numai prin glasul guvernanților. Este cazul ca, acum, comunitățile rurale să se mobilizeze singure în a iniția proiecte de organizare a teritoriului și de investiții care să ducă la realizarea unor obiective, ce ne separă pe noi de cei din Vest.

Or, solicitările necesare metamorfozării ruralului românesc în orașe sunt următoarele:

1. o infrastructură completă, masată pe spații mici, densă (deci, străzi foarte bune, canalizare, aprovizionare cu apă și energie de toate formele, comunicații etc.);

2. toate serviciile posibile (bănci, case de asigurare, servicii medicale, obiective pentru sport, cultură, religie etc.);

3. platformele agroindustriale și fermele zootehnice să fie situate la marginea zonelor locuite, și nu în interiorul acestora. Se reduce astfel poluarea și murdărirea străzilor.

Orașele rurale ale Occidentului preiau și unele elemente ale vechiului ruralism prin obiceiuri vechi precum fermentarea și transformarea în composturi a resturilor organice din gospodărie, plantarea de pomi fructiferi în loc de arbori decorativi și mai ales practicarea unor obiceiuri artizanale și tradițional culturale.

## „Corupția în România – II”

Întregul act național de privatizare, așa cum a fost conceput el în România, a cuprins în el, ca primă acțiune, una de corupție. În fostul FPS a existat o corupție la nivel național și internațional. Faptele vor fi dovedite numai de istorie sau nu vor putea fi dovedite niciodată.

Oricum, este demonstrat că transferul proprietății statului către proprietatea privată, în lipsa unei transparențe totale, a fost global însoțită de semnificative acte de corupție. Transferarea unor mari obiective economice românești (cimentul, telecomunicațiile etc.) nu a fost însoțită de transparență, legalitatea operațiunilor fiind de aceeași consistență ca și evenimentele din decembrie 1989. Aici mai trebuie subliniat faptul că, pentru elaborarea strategiei de privatizare, au fost consumate milioane sau zeci de milioane de dolari SUA din bugetul țării sau din surse atrase, PHARE, Banca Mondială etc. Nu toți banii plătiți au avut o acoperire legală, pe de o parte, iar, pe altă parte, multe proiecte n-au fost implementate și, probabil, nu vor fi implementate niciodată.

Clientelismul politic asemănător celui ceaușist (nepotism) a creat o relație alterată și permanentă între proprietatea privată și putere. Această relație s-a manifestat prin așazisele cotizații plătite de către foarte numeroase firme private. Cotizațiile au fost impuse de organele statului, garda financiară, administrația financiară, poliție, Oficiul Concurenței, Oficiul pentru Protecția Consumatorului etc.

Sistemul bancar românesc a adus, poate, cele mai mari catastrofe economiei și societății românești. Statul român nu a făcut nimic pentru împiedicarea acestei catastrofe a corupției.

Astfel, a început o campanie susținută de creditare fără acoperire a unor firme. S-au creat așa-numiții miliardari de carton, cunoscuți, dar aflați și acum cu toții în libertate, ca și majoritatea directorilor de bănci implicați. Sunt arhicunoscute cazurile băncilor Dacia Felix, Bancoop, Columna, Bancorex și altele. Privatizarea băncilor ar fi trebuit să fie o prioritate absolută pentru evitarea fenomenului, demonstrat după privatizare.

Corupția, în perioada de tranziție, a cuprins toate sferele de activitate, este prezentă pretutindeni și este acceptată ca un fenomen „normal” al societății românești.

„Nu există droguri ușoare sau ilicite, există doar droguri – pledoarie pentru conlucrare la nivelul instituțiilor și organizațiilor din domeniul traficului și consumului de droguri”

Traficul și consumul de droguri au depășit, din păcate, stadiul de fenomen, manifestându-se ca una dintre cele mai grave și îngrijorătoare probleme cu care se confruntă lumea de astăzi.

Și în România această realitate se constituie într-o problematică deosebit de complexă ce nu-și permite să opereze cu măsuri sau formulări simpliste.

Aș începe pledoaria noastră prin a saluta măsura Guvernului României de a închide, prin Ordonanța de urgență nr. 6 din 10 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 100/15.II.2010, așa-numitele „magazine de vise” care, prin formula pleonastică „plante etnobotanice”, au pus în pericol viața a sute de tineri, inducând în mare eroare o întreagă societate.

Ca părinte, ca dascăl, ca cetățean al României europene, trebuie să spun clar și răspicat de la această înaltă tribună: Nu există droguri ușoare sau ilicite, există doar droguri și joaca cu drogul este ca joaca cu focul, iar consecințele, fără cale de întoarcere.

Experiența europeană ne învață că o colaborare instituțională este nu numai posibilă, ci și indispensabilă, dacă vrem să dezvoltăm abordări eficiente ale problemelor cu care ne confruntăm în privința traficului și consumului de droguri.

Avem organisme naționale cu capabilitate de a lupta împotriva acestui flagel însă nu trebuie să desconsiderăm eforturile întreprinse de foarte multe organizații nonguvernamentale. Înscriu în lunga listă a organizațiilor nonguvernamentale, care au în centrul preocupărilor problematica consumului de droguri, CIADO România – Centrul Internațional Antidrog și pentru Drepturile Omului –, organizație nonguvernamentală înființată în noiembrie 2007, avându-l ca președinte pe academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici. CIADO este membru afiliat EURAD – Europe Against Drugs –, cu 52 membri din 27 de state, o organizație internațională cu statut participativ la Națiunile Unite și la Consiliul Europei.

CIADO România, în colaborare cu Asociația Națională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România (ANCCSR – cele 4 confederații sindicale reprezentative la nivel național: BNS, Cartel Alfa, CSDR, CNSLR Frăția), desfășoară programe și proiecte macro în domeniul prevenției și conștientizării asupra efectelor consumului de droguri în cele 42 de sucursale teritoriale (Centre INFO).

„Educația – pe ordinea de zi”

Începând cu anul 2007, Președintele României a introdus educația ca prioritate pe agenda publică și politică, moment din care a reînceput adoptarea unor serii rapide de decizii privind sistemul de învățământ. Aducerea pe ordinea de zi a agendei publice a educației românești a făcut ca, în perioada 2007–2010, să se așeze la masa negocierilor și a dezbaterilor toți factorii interesați în domeniu: de la Președinție, ca instituție, la Parlament, Guvern, minister, instituții de învățământ, profesori, elevi, studenți, părinți, societatea civilă, sindicate, mediu academic, experți din afara mediului politic etc. Cadrul de lucru pentru luarea unor măsuri coerente și pe termen lung a fost practic creat, dar acest cadru nu a fost obligatoriu și premisa ajungerii cu ușurință la un consens.

Pachetele de legi propuse de miniștrii Cristian Adomniței și Ecaterina Andronescu nu au avut nicio finalitate: pachetul susținut de ministrul Adomniței a fost blocat în Parlament, iar Legea educației naționale a fost declarată neconstituțională.

Cred că în domeniul educației avem nevoie în primul rând de o viziune de ansamblu asupra a ceea ce urmărește actul de învățământ. O lege a educației ar trebui să exprime o viziune a tipului de învățământ necesar în societatea românească pe termen mediu și lung. Nu avem nevoie de un text de lege exhaustiv, sufocant, care să rezolve toate problemele din educație, ci trasarea în mod coerent și coordonat, dar riguros și strict a principalelor reglementări privind organizarea, funcționarea și administrarea sistemului.

Actul de educație ar trebui să fie în primul rând eficient și echitabil. Statisticile indică o rată a abandonului școlar, mai ales la nivelul studiilor liceale (acum de aproximativ 20%), din cauze multiple, dintre care situația financiară precară a familiilor din care provin elevii (dacă provin din familii organizate) este un factor important. Un alt factor semnificativ în luarea deciziei elevilor și a familiilor acestora de a renunța la școală este și acela că se simt nepregătiți sau cred că nu vor putea face față în continuare cerințelor ori nu văd finalitatea practică a continuării școlii, și atunci e clar că eficiența actului de educație este un punct vulnerabil al sistemului.

## „Timișul, prioritate pentru Guvern”

De cele mai multe ori aud de la tribuna Parlamentului diatribe ascuțite și încărcate de venin împotriva „Guvernului care nu face absolut nimic pentru comunitățile locale”. Ca să fie și mai convingători, domnii parlamentari din opoziție iau mine care mai de care mai grave și folosesc tonuri guturale atunci când oferă exemple concrete despre ceva ce merge rău în județul din care provin. Și, evident, atacă pătimaș, la baioneta tocită a retoricii politicianiste, lipsa de viziune a Guvernului.

De această dată, eu voi merge în direcția inversă. Voi lăuda actualul Guvern. Vizita premierului Boc la Timișoara, săptămâna trecută, m-a convins că există speranță, că există un „nadir latent” spre care să tânjim, că vom ajunge la liman în cele din urmă. E de la sine înțeles faptul că mă bucură atenția acordată Timișului, dar mai ales alocarea de fonduri către județ și către Timișoara.

Ne place sau nu ne place să recunoaștem, de când este condusă de Gheorghe Ciuhandu, Timișoara a rămas pe loc, s-a complăcut de multe ori în imaginea prea bună pe care o are despre sine, fie din cauza inabilității primarului, variantă de altfel extrem de probabilă, fie din cauza faptului că acesta s-a aflat într-un partid fără mari tangențe cu puterea politică de la București. Atenția premierului Boc față de orașul Timișoara și față de județ mă face să cred că măcar al doilea element necunoscut al ecuației și-a găsit un răspuns. Salut pe această cale decizia de a organiza o ședință de guvern la Timișoara și cred că dialogul acesta continuu între administrația centrală (la vârful său) și administrația locală poate aduce beneficii mari ambelor părți.

Pe scurt, în vizita sa de săptămâna trecută, prim-ministrul a promis finanțare pentru autostrada Timișoara–Arad, proiect care ar trebui să fie gata până în 2011. În 15 luni ar trebui să fie finalizată și centura ocolitoare a Timișoarei, finanțată tot de Guvern. Drumul național 69 va fi și el finanțat. La fel și Aeroportul Internațional Timișoara. Ministrul Dezvoltării,

Elena Udrea, a promis bani pentru reabilitarea a 160 de blocuri și pentru construirea unui bazin olimpic de înot. Toate astea înseamnă dezvoltarea infrastructurii (capitol la care Timișoara stă extrem de rău), activitate pentru o mulțime de firme din zonă, dar și foarte multe locuri de muncă.

„Economia pe timp de criză”

Statul român face eforturi pentru a menține stabilitatea economică după dificultățile bugetare cu care se confruntă din 2008 încoace, efecte generate de criza economică mondială. După cum preconizează Fondul Monetar Internațional, abia în 2012 produsul intern brut va ajunge la nivelul celui din 2008, după scăderea de 7,2% din anul precedent. Anul acesta, PIB-ul va crește cu 1,3%, anul viitor cu 4,7%, iar în 2012 cu 5,7%. Astfel, de la un PIB de 136,8 miliarde de euro în 2008, în 2011 vom avea un PIB de 133,9 miliarde de euro, iar în 2012 vom recupera pierderile din perioada crizei, ajungând la 145 miliarde euro.

Într-adevăr, multe s-au schimbat în ultimii doi ani. Băncile nu mai dau credite pe bandă rulantă, lucru care a ajutat la echilibrarea balanței, puterea de cumpărare a scăzut, consumatorii devenind mai responsabili, febra consumului din anii trecuți și îndatorarea populației i-au trezit pe mulți la realitate într-un an de recesiune precum 2009.

Trebuie însă să o recunoaștem: ne aflăm încă într-o situație dificilă. Guvernul, pe de o parte, trebuie să aibă grijă de cei care sunt cei mai vulnerabili în societatea românească în momentul de față. Pe de altă parte, trebuie să ia în continuare măsuri care să vizeze modernizarea țării și ieșirea din recesiunea economică.

De doi ani încoace, Executivul este pus în fața faptului împlinit, obligat să ia măsuri de reducere a cheltuielilor la bugetul de stat, ducând o politică fiscală și economică curajoasă: avem o rată a șomajului mai mică cu aproape 2% decât media din Uniunea Europeană, succesul emisiunii de eurobonduri de la sfârșitul săptămânii trecute pe piețele europene sunt câteva dintre semnalele pe care le avem și care arată că suntem pe direcția bună, chiar dacă impactul lor pentru viața de zi cu zi a românilor va apărea mai târziu.

Prin reformele pe care le face, Guvernul are ca scop ieșirea din recesiunea economică și asigurarea unei stabilități economice.

„Între lăcomia angajatorului și lăcomia angajatului”

Am asistat cu toții zilele acestea la mediatizarea unui gest extrem. Este vorba de decesul unei persoane, provocat de exagerarea abordării activității la locul de muncă sau, mai pe scurt, exagerarea „muncii”. Acest caz delicat poate fi analizat atât din prisma angajatorului, cât și a angajatului. Dar cel mai important este că nu trebuie să-i uităm pe politicieni care, până la această oră, nu au generat sau corectat sisteme coerente legate de legislația muncii, de multe ori legile la noi fiind un copy-paste din alte legislații – legislații ce aparțin unor state cu medii culturale total diferite de noi. Să nu-i uităm pe guvernanții ce aplică defectuos legile și regulamentele din domeniu și trebuie să amintim și de societatea civilă – de fapt, să nu ne uităm pe noi toți care ar trebui să se aplece și asupra raportului cetățean–muncă, raport ce la ora actuală este dezechilibrat total. Zic asta pentru că în mod sigur, dacă facem o analiză, vom găsi cetățeni ce nu muncesc deloc și cetățeni exagerat de încărcați cu sarcini de serviciu.

Când ne uităm în curtea politicienilor, a parlamentarilor, nu putem trece cu vederea faptul că cei 20 de ani de tranziție au generat sisteme de legi ce uneori se contrazic și sunt interpretabile după interesul fiecăruia (vezi ultimele dispute pe Constituție), legi ce au generat privilegii, lăsând deoparte principii ca „munca depusă” (în cadrul Legii salarizării), „contributivitatea” (în cazul Legii pensiilor) sau „elevul pe primul plan” în cadrul Legii educației. Când un guvern dorește să ordoneze sistemul în funcție de principii, să pună pe primul plan cetățeanul, constatăm că rezistența la schimbare este imensă și mulți alunecă într-o demagogie deșănțată, incoerentă de multe ori.

Cei desemnați de politic să exercite actul de guvernare și, totodată, de control cad, de multe ori, în plasa birocrației și se acoperă convenabil cu hârtii care mai de care cu antete și ștampile mai arătoase. Practica asta a acoperirii cu hârtii se pare că este un lucru pe care fiecare îl învață rapid, în timp ce noțiuni ca prevenție sau îndrumare, fiind prea complicate, necesită un efort probabil prea mare.

## „Lupta pentru a doua funcție în stat”

Goana după funcții a reprezentat deseori mărul discordiei între partidele aflate în competiție, fie la guvernare, fie în opoziție. Divergențele create la Senat prin încercarea PD-L și UDMR de a-l înlătura pe Mircea Geoană din funcția de președinte al acestei Camere pun procesul legislativ în dificultate.

De asemenea, dezbaterile pe această temă, ce durează de câteva săptămâni, sunt un indicator clar al faptului că deținerea celor mai înalte demnități publice este singurul obiectiv urmărit de partidul principal din Executiv. De ce miza este atât de mare? În afară de funcția propriu-zisă, sunt vizate direct raportul de putere din Biroul permanent al Senatului, care poate fi schimbat prin această manevră în defavoarea PSD și PNL, dar și obținerea controlului de factură totalitară în toate instituțiile statului.

Ce se întâmplă acum la Senat? Un război al declarațiilor, al ironiilor, al invocării regulamentelor și al articolelor din Constituție între reprezentanții Coaliției guvernamentale și opoziție. În aceste condiții, nu pot să nu mă întreb cât va mai dura această situație care blochează funcționarea Senatului și a procesului legislativ, în ansamblu. La ce anume renunțăm în favoarea jocurilor politice și a presiunilor?

Ne aflăm într-un cerc vicios din care, personal, nu văd o ieșire. În acest moment, având în vedere motivațiile invocate și lipsa de consistență decizională, sunt de acord cu președintele Mircea Geoană, să se apeleze la Curtea Constituțională pentru soluționarea acestei situații în conformitate cu prevederile legii fundamentale a acestui stat.

„Abuzurile Guvernului și nota de plată”

Este știut faptul că România traversează cea mai cumplită criză economică, iar țara este aproape de colaps economic.

Al „enșpelea” Guvern portocaliu de tip Boc face tot felul de eforturi de imagine pentru a părea că scoate țara din prăpastia economică, însă realitatea demonstrează că o adâncește și mai rău. Din cauza adoptării mai multor acte normative, majoritatea dintre acestea ordonanțe de urgență, Guvernul nu face altceva decât să pună o presiune și mai mare pe actualul buget al țării, în sensul că de acum încolo România va plăti câte trei directori pe aceeași funcție, în instituțiile deconcentrate, de la trei partide diferite, pentru că fiecare dintre ei și-a câștigat locul de muncă în instanță. Gândiți-vă că oamenii sunt cei care vor achita până la urmă aceste trei salarii.

În acest sens poate acționa și Legea nr. 221, adoptată în 2008, care prevede o majorare cu 50% a salariilor cadrelor didactice. Aceasta poate da vistieria țării peste cap, având în vedere acțiunile Sindicatului „Spiru Haret” din Târgu Mureș prin care dascălii au obținut soluții definitive care spun că salariile lor trebuie crescute cu 50%.

O altă presiune imensă asupra bugetului vine tot de la Guvernul portocaliu Boc, care, din cauza deciziilor și actelor abuzive emise, este constrâns să plătească mai multe sporuri pe care magistrații și funcționarii publici le-au revendicat la tribunal. Plata către aceștia este evaluată la circa 2 miliarde de euro. România trebuie să înțeleagă că toate aceste decizii ilegale și abuzive ale Guvernului înseamnă un consum financiar imens, iar notele de plată se vor achita din bani publici, adică de către contribuabilul român.

„Puterea, împrumuturile și urmările”

Săptămâna trecută, președintele Traian Băsescu ne anunța că „ar trebui să facem un nou împrumut ca să putem să plătim toate facilitățile de care au beneficiat diverse categorii sociale în mod nejustificat. Sporul de zâmbet, în administrația locală. Spor să vină îmbrăcat decent sau mai știu eu ce sporuri”, iar premierul Emil Boc, ca de obicei, este de acord că „dacă nu eliminăm abuzurile” nu vom avea bani destui pentru ce ne trebuie. Oare numai din cauza faptului că au fost plătite anumite sporuri, vom fi nevoiți să facem un nou împrumut?

Să reamintim câte „abuzuri” plătește actualul Guvern:

– salariile directorilor numiți politic de actualul Guvern în paralel cu plata concediilor medicale sau a salariilor celor schimbați din funcții și repuși pe post prin hotărâri judecătorești;

– salariile compensatorii pentru directorii care au fost schimbați, înainte de expirarea contractului de muncă, pentru a fi numiți alții de aceeași culoare politică ca a Guvernului;

– cheltuielile pentru angajații din cele 15 ministere sunt de peste 13 miliarde de lei, dintre care 13 procente vor fi direcționate pentru salarii de merit, prime de vacanță, iar pentru alte sporuri se ridică la peste 400 milioane de euro;

– primele de vacanță ale bugetarilor care ajung anul acesta la 264 milioane lei;

– cele mai mari câștiguri salariale din companiile de stat sunt la cele care primesc și subvenții, iar directorii au salarii de lux: NuclearElectrica, Electrica, Romgaz;

– banii cheltuiți de instituții ale statului pentru servicii IT: Hidroelectrica plătește peste 240.000 de lei pentru noul site al instituției, Inspecția Muncii suma de 1,3 milioane de lei și Primăria sectorului 6, 3,5 milioane de lei;

– salariile sistemului bugetar, care în luna ianuarie sunt cu 10% mai mari decât cele din luna ianuarie 2009;

– pentru punerea în practică a acordului dintre PD-L și sindicaliștii din minerit, pentru ca minele aflate în conservare să fie date în exploatare foștilor salariați, costul afacerii fiind de 623 de milioane dolari.

– punerea în practică a celui de-al patrulea program de „salvare” a României.

„Politicieni sau mamifere”

Acum câteva zile am citit într-un cotidian un editorial intitulat „Hienele” care m-a făcut să caut în DEX apropierea comportamentului acestor animale de comportamentul unor personaje marcante din societatea noastră de astăzi.

Hiena = „mamifer carnivor, asemănător cu câinele, cu blană cenușie tărcată, cu gâtul gros, cu urechile golașe și cu picioarele anterioare mai lungi decât cele posterioare și care se hrănește mai ales cu cadavre”.

La figurat, când faci pe cineva hienă înseamnă că este un ticălos, nemernic, mizerabil. Privind la societatea românească, observăm că este ca o pradă sfâșiată de câini, că unii din societate au membrele anterioare mai lungi (au dexteritate de a fura din avuția statului), se hrănesc cu cadavre (sunt în stare de orice pentru a se îmbogăți) și că a fi ticălos, nemernic sau mizerabil mai puțin contează într-o societate muribundă.

Ceea ce ni se întâmplă în ultima perioadă pare ca un coșmar care nu se mai sfârșește. În timp ce unii se bat pe puterea absolută, făcând abstracție de orice reguli democratice, alții (marea majoritate) suferă consecințele unei societăți neguvernate, aflată într-o derivă totală. Sunt câteva aspecte deosebit de grave:

– șomajul a sărit de 800.000, la care se adaugă în ultima lună peste 57.000 de români trimiși în șomaj tehnic de la peste 2.200 de companii, statul preluând plata contribuțiilor de asigurări sociale ale angajatului și angajatorului timp de 3 luni de zile, urmând ca salariatul să primească 75% din salariu pe parcursul acestei perioade de 3 luni, deși, ținând cont de lipsa fondurilor cu care statul se confruntă, nu există nicio garanție că așa va fi;

– zilnic zeci de societăți comerciale dau faliment; au apărut conflicte de muncă foarte grave privind plata salariilor tuturor categoriilor de salariați din învățământ, servicii, transporturi, funcționari publici etc., fapt ce-i determină să iasă în stradă;

– scăderea puterii de cumpărare sub limita admisă din cauza micșorării veniturilor (în special din cauza legii de salarizare unică), dar și a creșterii aberante a prețurilor la produsele de bază și servicii;

„Declarație politică privind situația economică a României” Situația economică din Grecia i-a pus pe jar pe oficialii europeni, după ce agențiile de rating financiar au scăzut ratingurile suverane ale Greciei, din cauza creșterii excesive a datoriei publice și a deficitului bugetar, cauzată în principal de nivelul foarte mare al economiei subterane. Nu trebuie să ajungem în această situație, pentru a ne da seama că România se află pe marginea prăpastiei, iar actualul Guvern este mai mult decât amorțit de ger și lipsă de interes!

În prezent, România este țara unei crize, în care se consumă fără să se producă, unde există hipermarketuri, dar nu există fabrici și unde se importă, dar nu se exportă.

România a luat un credit uriaș de la Fondul Monetar Internațional, iar din ziua următoare a început să facă și alte datorii prin banii împrumutați de la băncile comerciale. Avem senzația că dacă luăm bani de la FMI, avem și răspunsul pentru a face economie performantă în țara noastră. Ei ne

dau analgezice, nu și tratamentul-minune, dar nimeni din actuala putere nu se agită să vadă dincolo de obloane.

Situația economică este mai proastă decât ceea ce era prevăzut. În luna martie, prognoza la descreșterea PIB-ului era de 4,9%. Acum, FMI consideră că descreșterea va fi între 8 și 8,5%. Inflația va fi mai mare decât s-a estimat, în jurul lui 4,3% la sfârșitul anului. Balanța de plăți urmează o curbă mai rapidă decât cea așteptată inițial, din cauza diminuării producției.

Deficitul bugetar al României este estimat la un nivel sub 6% din PIB în 2010, în condițiile în care efortul de ajustare a bugetului pentru anul viitor trebuie să fie de 2–2,5% din PIB. Pentru 2010, efortul suplimentar făcut la buget ar trebui să fie de 2–2,5% din PIB. Astfel, deficitul bugetar va ajunge de la 7,3% din PIB în 2009, sub 6% din PIB în 2010. Peste 150.000 de microîntreprinderi vor falimenta în 2010, ca urmare a impozitării profiturilor. Asta după ce, anul trecut, circa 200.000 de companii au fost suspendate, radiate sau dizolvate. Cele mai multe firme au pus lacătul pe ușă în luna mai, atunci când Guvernul Boc a introdus impozitul minim.

„Revoluționarii timișoreni nu sunt vagabonzii lui Ciuhandu” Vreau să vă semnalez astăzi un fapt fără precedent în istoria postdecembristă a primului oraș-martir din România, Timișoara.

După ce cu nonșalanță a sfidat simbolurile Revoluției române fluturând de 1 Decembrie drapelele roșii în Piața Operei, locul în care se murea pe străzi acum 20 de ani – timișorenii au jurat că locul acela nu va fi niciodată politizat – primarul Gheorghe Ciuhandu s-a răzbunat pe cei care prin jertfa și lupta lor au adus victoria Revoluției române și i-a dat afară din sediul deținut până acum ca pe ultimii vagabonzi.

Acest fapt nu poate fi trecut sub tăcere. Nu vreau să politizez acest gest incalificabil al primarului Ciuhandu, dar cred că este o acțiune care trădează adevărata față a acestui om, și anume perfidia, minciuna și răzbunarea care știți dumneavoastră armele cui sunt.

Edilul, încă, al timișorenilor se răzbună pe aceia care nu au fost de acord ca acolo, în Piața Operei, să își facă campanie electorală pe sângele martirilor urmașul lui Ion lliescu, Mircea Geoană, care, alături de muzeograful liberalilor cu nume de floare, au sfidat și desconsiderat orice simbol al Revoluției române, revoluție care, să nu uităm, a început chiar acolo, în Piața Operei.

Vreau să vă reamintesc, domnule primar, că revoluționarii Societății Timișoara nu sunt vagabonzi care să trăiască pe străzi, sunt votanții dumneavoastră, sunt cei care prin jertfa lor v-au dat șansa de a candida și a fi ales și reales și iar reales să conduceți Timișoara.

Dacă atunci, la 1 Decembrie, seniorul Coposu s-a răsucit în mormânt văzând de acolo, din stele, sacrilegiul comis de dumneavoastră la brațul celor doi pui de comuniști, acum cred că își blestema zilele în care a garantat pentru dumneavoastră ca primar.

Rușine e puțin spus, domnule primar! Bătaie de joc față de istorie e cuvântul potrivit, domnule încă primar.

„Supușii gropilor”

Trăim într-o țară în care avem regi ai asfaltului, dar n-avem drumuri asfaltate cum trebuie: „supușii” sunt ai gropilor. Sau poate tocmai de aceea au putut să apară acești regi: pe seama „supușilor” contribuabili care au contribuit degeaba la bugetul destinat asfaltării drumurilor. Degeaba, pentru că banii lor s-au dus în sacul fără de fund al lucrului făcut de mântuială, iar lucrul făcut de mântuială e mult mai scump decât unul bine făcut: se strică mai repede și trebuie reparat. Dovezile se văd peste tot pe șoselele patriei: sunt cu miile, cu zecile de mii. Dacă astfel de regi ar fi existat pe vremea Imperiului Roman, probabil că drumurile acestuia n-ar fi ajuns niciodată în Dacia sau ar fi fost ruinat de întreținerea lor, asta dacă mai era cu putință să existe un imperiu cu astfel de drumuri și drumari.

S-ar părea că noi nu vrem să construim drumuri durabile: parcă ar fi făcute de barbari pentru barbari. La prețuri cu mult mai mari decât în toată Europa, reușim performanța să avem cele mai proaste drumuri. Nu trece mult timp de la tăierea panglicii inaugurale că apare fisura – debutul gropii și al craterului de mai târziu în care își rup contribuabilii mașinile. Așa că românii mai scot niște bani din buzunar: pentru repararea mașinilor mutilate de drumurile găurite, ciuruite, bombardate pe care sunt nevoiți să circule.

Ce ar trebui făcut pentru ca șoselele noastre să fie ca acelea din Franța, Austria sau Ungaria măcar? Să oprim ploile? Să excomunicăm iarna? Să interzicem circulația autovehiculelor în toată țara? Să umblăm pe jos sau cu bicicletele? Dar poate că drumurile noastre n-ar rezista nici la biciclete.

Guvernarea portocalie a promis că va aloca 20% din cheltuielile publice în investiții în infrastructură. Mai mult, a făcut din asta unul dintre atuurile guvernării și, pe deasupra, o soluție pentru ieșirea din criză. Gropile sunt la locul lor și, dacă au fost cumva astupate de ochii lumii, s-au destupat între timp, pentru că starea drumurilor nu depinde de guvernanți, ci de regi. Or, regii sunt mai puternici decât guvernanții: guvernanții depind de ei, nu invers. S-ar părea, așadar, că guvernarea actuală nu va rezolva problema drumurilor, dar va „rezolva” problema bugetului destinat drumurilor, care va pluti încet-încet pe Apa Sâmbetei.

Unul dintre primele lucruri pe care le-am auzit despre politică a fost acela că ea, politica, este practicantă a celei mai vechi meserii din lume, pe care n-o mai numesc, aflându-vă Domniile Voastre în deplină cunoștință de cauză.

De ce s-o fi pus această etichetă pe o știință, chiar nu știu. Acesta ar fi trebuit să fie, în esență, motivul pentru care mi-am făcut curajul de a vă împărtăși câteva considerații personale pe această temă.

Eu cred că atâta vreme cât oamenii o fac, într-un fel sau altul, mai bine sau mai puțin bine, mai la stânga sau mai la dreapta – locuri unde-i găsim de fapt și pe cei care-și zic „de centru”–, nu politica practică meseria cu pricina, ci, clar, oamenii care o fac!

Ajunși aici cu teoreticul, am convingerea că s-ar cuveni niște argumente. Iată-le:

– să fii angajatul statului român și să faci, ca reprezentant al unui partid politic, promisiuni ce angajează domeniul public al aceluiași stat, și anume din chiar aria ta de responsabilitate, și să pui pe hârtie aceste promisiuni și să le parafezi cu înaltă semnătură ministerială și să promiți, în așa mod, răsplata unor servicii electorale din punga publică ce ți s-a încredințat spre chibzuită gestionare, cum vi se pare, dragi colegi?

Adică se scot din vistieria noastră, a celor ce o umplem plătind sumedenie de taxe și impozite, 623 de milioane de dolari și, conform Hotărârii Guvernului nr. 615/2004 care reglementează ceva ce se cheamă nici mai mult nici mai puțin decât „strategia industriei miniere pentru perioada 2004–2010”, se achită costurile pentru închiderea minelor.

Mai apoi, presați de semnale certe că simpatiile electorilor nu se îndreaptă chiar spre candidatul susținut de partidul care l-a făcut ministru pe Adriean Videanu, și aflați, cum se spune, pe marginea prăpastiei ce în caz de nereușită avea să-i înghită cu tot cu candidat, le trece prin cap semnarea unui protocol cu sindicaliștii din minerit, care protocol promite în schimbul susținerii candidatului PD-L la Președinție nici mai mult nici mai puțin decât promovarea de către același PD-L a unei legi prin care minele aflate în conservare să fie date spre exploatare foștilor salariați.

Cine putea să vândă, în acest context, voturile minerilor rămași fără loc de muncă? Păi, cine altul decât liderul sindical, reprezentant al ortacilor care l-au învestit cu încrederea lor dându-i astfel posibilitatea să le vândă sufletele. Și, ca să fim cinstiți, să le vândă pe nimic!

## „Despre aur, cianură și sănătatea băimărenilor”

La începutul acestei sesiuni parlamentare, aduceam în atenția dumneavoastră proiectul Roșia Montană și îngrijorarea a 70 de ONG-uri pentru pericolul distrugerii mediului înconjurător și a patrimoniului cultural al zonei. Astăzi, tot despre aur, cianură și sănătate vă voi vorbi. Dar locația e alta. Este vorba despre municipiul Baia Mare, unde locuiesc și eu, oraș intrat în circuitul internațional nu prin Școala de pictură băimăreană, ci prin poluarea cu cianură din 30 ianuarie 2000, care a făcut înconjurul lumii.

La 10 ani de la dezastrul care a instituit Task Force la Baia Mare, SC Aurul, devenită SC Transgold, apoi Romaltyn Mining sau KazakhGold, revine în actualitate prin cumpărarea sa de către corporația Polyus Gold și intenția de a reporni producția.

La mijlocul lui februarie, anul curent, KazakhGold a făcut publică o convenție cu o companie deținută de Polyus Gold, pentru subscrierea unor sume importante și obținerea aprobărilor de reglementare a tranzacției până la 1 mai 2010. Intenția de reluare a producției la fosta uzină „Aurul” Baia Mare îi îngrijorează pe băimăreni, și așa supuși unei poluări istorice de care nu vor scăpa nici generațiile viitoare.

Pentru a i se permite extragerea aurului din sterilul de flotație prin cianurare, Romaltyn trebuie să aibă o stație de flotare performantă, fără aceasta neputând obține autorizația de mediu. Este vorba de 10 milioane tone de steril auroargintifer care așteaptă să fie prelucrate, la care se vor adăuga alte cantități de steril adus la Baia Mare din țări în care procedura de extracție a aurului prin metoda cianurării este interzisă.

Aceste 10 milioane de tone vor traversa municipiul Baia Mare, lucru greu de acceptat de către cei 140.000 de locuitori ai municipiului Baia Mare.

V-am spus aceste lucruri, întrucât legislația privind protecția mediului și dezvoltarea durabilă are lacune, speculate de cei care vor să obțină profituri uriașe în dauna sănătății oamenilor. Dacă cianura este interzisă în țările Uniunii Europene, de ce România a dat voie să apară proiecte precum „Aurul” sau Roșia Montană?

„Cui îi este frică de cetățeni?”

O pledoarie pentru instituția referendumului

În 2009, cetățenii elvețieni au fost chemați să se pronunțe la nu mai puțin de trei referendumuri. Cetățenii italieni, irlandezi, islandezi sau canadieni, pentru a da numai câteva exemple, au participat anul trecut la câte un moment referendar. Mai mult, dacă ne uităm la constituțiile regimurilor

democratice, vom observa că toate au prevăzut instrumentul referendar ca modalitate de exprimare directă a voinței poporului suveran. Ca atare, practicarea democrației directe prin consultarea neinhibată a cetățenilor ține de normalitatea vieții democratice și nu trebuie privită cu suspiciune, cum se întâmplă în societatea noastră.

Nu pot fi de acord cu perspectiva elitistă asupra politicii și cu opiniile celor care afirmă că poporul este ignorant și incapabil să discearnă prin „da” sau „nu” în probleme ce țin de viitorul său. Cei care spun că poporul nu trebuie lăsat să vorbească prea mult sau prea des comit o eroare majoră. Din contră, românii trebuie consultați cât mai des pe probleme de interes public pentru că sunt plătitori de taxe și pentru că sunt subiecții politicii de drept. Statul există prin și pentru cetățenii săi. A refuza acestora dreptul de a decide prin referendum este la fel de grav ca a le îngrădi dreptul de a alege și de a fi aleși.

Este complet în afara logicii democratice ca, odată ce poporul s-a pronunțat pentru o anumită decizie, Parlamentul fie să o ignore, fie să o contrazică. Tocmai pentru a preveni astfel de derapaje, în democrațiile consolidate, Constituția oferă cetățeanului instrumentul referendumului abrogativ, prin care acesta poate respinge, parțial sau total, un text de lege. Nu ar fi rău dacă am avea în vedere o astfel de prevedere atunci când se va discuta despre reforma constituțională.

De asemenea, este de neînțeles atitudinea unor lideri politici care susțin public obligativitatea votului în România, dar acționează împotriva deciziei luate de români prin referendumul din 6 decembrie. Este o modalitate ipocrită de a spune că „ne place democrația, dar nu când deciziile sunt luate de popor”. Nu poți să chemi românii în fața urnelor pentru ca apoi să îți bați joc de votul lor. Avem obligația de a opta cu bună-credință pentru referendumul care are efecte constrângătoare asupra Legislativului. În caz contrar, clasa politică riscă să-și piardă credibilitatea și să apară în fața cetățenilor ca un fals apărător al democrației în România.

## „Fapte, nu vorbe!”

Agenda politicienilor de la putere este canalizată pe acapararea a tot ceea ce înseamnă putere în aparatul de stat, funcții, posturi, poziții etc., în timp ce interesele cetățeanului de rând se îndreaptă spre crearea de locuri de muncă sau securitatea locurilor actuale și spre frica de creștere a prețurilor și a scăderii veniturilor și așteaptă soluții de la cei în drept pentru a-i crea un cadru mai bun și mai decent în care să își trăiască existența.

Dar politicienii puterii se încăpățânează cu tot dinadinsul să se ocupe doar de ce îi interesează pe ei, putere și bani pentru camarila de partid, în timp ce, în România reală, panica, nesiguranța și traiul tot mai prost se accentuează, dar asta nu îi afectează deloc. Ei au un plan și se țin cu dinții de el fără să le pese de costurile sociale care sunt plătite numai de populație.

Soluțiile pentru relansarea economiei sunt mai mult apanajul membrilor opoziției, care, prin proiecte legislative, încearcă să găsească soluții pentru crearea de noi locuri de muncă, prin acordarea de facilitate fiscală angajatorilor sau prin neimpozitarea profitului reinvestit, în timp ce Guvernul acordă contracte abracadabrante acoliților și se chinuiește din toate puterile să dea afară cât mai mulți oameni pentru a reduce cheltuielile de personal ale autorităților statului.

Pentru realizarea acestui deziderat de a acapara puterea absolută în România, Guvernul asupririi și umilirii românilor trece peste orice, peste Constituție, peste lege, care devin doar simple hârtii care sunt respectate de cei mulți și „fraieri”, în timp ce deștepții se descurcă, fac ce vor, nu mai respectă nimic, totul le este permis. Parcă am trăi în comuna primitivă, iar cei favoriți fac ce vor.

Nu contează că mâine va crește numărul șomerilor, că veniturile cetățenilor scad în timp ce prețurile cresc și viața devine aproape insuportabilă, pentru că nu se rezolvă nimic pentru cetățean prin aceste lupte aberante. Pentru acapararea puterii contează doar că membrii partidului de guvernare vor toată puterea, cetățeanul nu face parte din preocupările lor.

Dar având în vedere lipsa de măsuri pentru redresarea economiei, Guvernul Boc, din 2008 încoace, nu mai miră că nu face nimic, deoarece așa își ascunde incompetența, însă pe oamenii de bun-simț din această țară îi poate mira impasibilitatea Guvernului la nevoile cetățeanului și se întreabă până unde vor merge cu această agendă paralelă și când vor înțelege că oamenii au alte probleme și vor ca Guvernul să facă ceva. Pentru numele lui Dumnezeu, că de lozinci și vorbe goale s-au săturat, vor fapte!

## **Domnul Vasile Filip Soporan:**

„Raportul general al UE și incertitudinile noastre”

A raporta reprezintă un element important al managementul general și, în același timp, o procedură esențială la nivelul instituțiilor europene.

Pornind de la această realitate, am studiat cu interes Raportul general privind activitatea Uniunii Europene pe anul 2009. Parcurgerea am făcut-o având în vedere două dorințe, prima legată de cunoașterea evoluțiilor prezente la nivelul Uniunii Europene într-un an dificil, în care criza declanșată în 2008 a generat un set de măsuri cu aplicabilitate directă la nivelul instituțiilor în realizarea obiectivului major declarat, acela de a sprijinii economia, a doua pentru a măsura, conform instrumentelor stabilite, diferențele care există între situația României și situația mediei Uniunii Europene.

Având în vedere conținutul raportului european: 1. redresarea după perioada de criză (soluții după perioada de criză, edificarea unui sistem financiar puternic, revenirea la creșterea sustenabilă); 2. combaterea schimbărilor climatice (pachetul legislativ privind clima și energia-20/20/20 – angajamentul UE în privința reducerii, a creșterii și a economisirii, energia, Copenhaga – ceea ce s-a întâmplat, ceea ce nu s-a întâmplat); 3. UE ca actor mondial (extinderea continuă, o politică de bună vecinătate, promovarea păcii și a securității, ajutor umanitar, dezvoltare, schimburi comerciale); 4. o Uniune Europeană mai eficientă și mai democratică (modificări ale cadrului instituțional, eficiență și transparență); 5. mai multe îmbunătățiri pentru cetățenii Europei (libertățile, acțiuni în favoarea bunăstării cetățenilor, garantarea aprovizionării cu alimente a Europei și a unei utilizări durabile a mărilor, să ținem legătura – tehnologiile informației și comunicației și mass-media, hrană pentru mintea și sufletul Europei – cercetarea, educația, cultura, libertate, securitate și justiție, ocuparea forței de muncă și afaceri sociale), consider că acesta ar trebui să devină un instrument de lucru la nivelul instituțiilor României.

Suntem la două luni de la finalizarea Raportului general european și de la aprecierile făcute de președintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, în care se sintetizează esența activității comunitare: „Uniunea Europeană este un proiect fondat pe principiile libertății și solidarității. Abordarea comună urmărită de UE în domeniile economiei, energiei și mediului în 2009 s-a situat în centrul activităților desfășurate pe teritoriul său în cadrul politicii economice, sociale și a ocupării forței de muncă, precum și în ceea ce privește politicile sale pe plan extern, cum ar fi promovarea democrației, drepturile omului, asistența pentru dezvoltare, comerțul și ajutorul umanitar și alte activități desfășurate dincolo de frontierele sale” și constat că raportul apărut nu a generat niciun efect, din păcate.

## Doamnelor și domnilor deputați,

Continuăm lucrările ședinței Camerei Deputaților și vă anunț că din totalul celor 333 de deputați, până la această oră și-au înregistrat prezența 174 de deputați, sunt absenți 159, din care 7 participă la alte acțiuni parlamentare.

Înainte de a lua în dezbatere inițiativele legislative înregistrate pe ordinea de zi, vreau să vă fac două anunțuri: s-au înregistrat la cabinetul președintelui două solicitări, una semnată de doamna Carmen Moldovan, deputat în Circumscripția electorală nr. 10, Colegiul uninominal nr. 6 Buzău, care ne anunță prin această adresă că începând cu data de 17 martie 2010 se declară deputat independent în Parlamentul României; de asemenea, domnul Cherecheș Cătălin, deputat în Circumscripția electorală nr. 26, Colegiul uninominal nr. 2, ne aduce la cunoștință faptul că începând cu 24 februarie 2010 se declară deputat independent în Parlamentul României.

Aceste anunțuri fiind făcute, putem intra în dezbaterea proiectelor legislative.

Intrăm în dezbaterea Proiectului de hotărâre pentru modificarea Anexei la Hotărârea Camerei Deputaților nr. 43/2008 privind aprobarea componenței nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaților.

Am să vă citesc titlul proiectului de hotărâre: „Hotărâre pentru modificarea Anexei la Hotărârea Camerei Deputaților nr. 43/2008 privind aprobarea componenței nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaților.”

Dacă sunt observații?

Nu sunt.

## Adoptat.

„Articol unic. Anexa la Hotărârea Camerei Deputaților nr. 43/2008 privind aprobarea componenței nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaților se modifică după cum urmează: domnul Gabriel Tița-Nicolescu, deputat independent, trece de la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții, la Comisia juridică, de disciplină și imunități, în calitate de membru, și domnul deputat Mugurel Surupăceanu, aparținând Grupului parlamentar al Alianței politice a Partidului Social Democrat și a Partidului Conservator, este desemnat în calitate de membru al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci.”

Vă mulțumesc.

Domnul Ialomițianu, vicepreședintele Comisiei pentru buget.

## Mulțumesc, doamnă președinte.

Raport asupra Proiectului de lege pentru ratificarea Acordului de Garanție dintre România și Banca Europeană de Investiții, semnat la București la 21 ianuarie 2010, privind garantarea în proporție de 80% a obligațiilor aferente Contractului de finanțare dintre Banca Europeană de Investiții și SC Ford România – SA, în valoare de 400 de milioane euro pentru modernizarea Fabricii de automobile de la Craiova.

La întocmirea raportului s-a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, cu observațiile și propunerile trimise cu adresa nr. 124 din 18 februarie 2010.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art. 76 din Constituția României, republicată.

La lucrările comisiei au participat 32 de deputați din totalul de 34 membri ai comisiei. Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi. Proiectul de lege, potrivit art. 75 din Constituția României, republicată, și art. 86 din Regulamentul Camerei Deputaților, este de competența decizională a Senatului.

În urma dezbaterii Proiectului de lege pentru ratificarea Acordului de Garanție dintre România și Banca Europeană de Investiții, semnat la București la 21 ianuarie 2010, privind garantarea în proporție de 80% a obligațiilor aferente Contractului de finanțare dintre Banca Europeană de Investiții și SC Ford România – SA, în valoare de 400 de milioane euro pentru modernizarea Fabricii de automobile de la Craiova, în ședința din data de 16 martie 2010, comisia propune supunerea spre dezbaterea și adoptarea plenului Camerei Deputaților a proiectului de lege în forma prezentată de inițiator.

Vă mulțumesc.

Intervenții din partea grupurilor parlamentare. Domnul deputat Dascălu.

## **Domnul Constantin Dascălu:**

## Doamnă președinte,

## Stimați colegi,

Am avut onoarea să lucrez 10 ani în această uzină, începând de la șef de secție, director de calitate, director de organizare și pot să afirm în fața plenului că la data punerii în funcțiune era una dintre cele mai moderne uzine din Europa. E o uzină pentru viitor.

Vreau să mulțumesc colegilor din Comisia pentru buget, finanțe, pentru aprobarea raportului și să asigur plenul Camerei că cea mai mare bogăție a acestei uzine este tradiția de 30 de ani în construcția de automobile, personalul acestei uzine, care este foarte bine format, și că prin ducerea la îndeplinire a investiției Ford la Craiova, România va produce peste 500 de mii de automobile pe an, devenind un constructor important de automobile pe piața europeană și mondială.

Vă mulțumesc și

Se înscrisese – și prefer să urmez ordinea în care s-au înscris – domnul Zisopol de la Grupul minorităților, după care domnul Eugen Nicolăescu și, la final, domnul Valeriu Zgonea.

## Doamnă președinte, Stimați colegi,

În contextul actual, având în vedere criza economicofinanciară mondială, pe de o parte, dar și importanța majoră a unei industrii constructoare de mașini, ca motor al unei economii naționale, cu reverberații, sub o formă sau alta profunde asupra PIB-ului, asupra creșterii locurilor de muncă la nivel național și nu numai, Grupul parlamentar al minorităților naționale susține Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului de garanție dintre România și Banca Europeană de Investiții, semnat la București la 21 ianuarie 2010, privind garantarea în proporție de 80% a obligațiilor aferente Contractului de finanțare dintre Banca Europeană de Investiții și SC Ford România – SA pentru modernizarea Fabricii de automobile de la Craiova.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Domnul Eugen Nicolăescu, Vă rog, din partea Grupului parlamentar al PNL.

## Doamnă președinte,

## Stimați colegi,

Încep prin a spune că Grupul parlamentar al PNL va vota pentru acest proiect de lege, și va vota pentru că la Craiova, prin privatizarea făcută cu Compania Ford, se ajunge să se realizeze una dintre cele mai frumoase și importante investiții din România. Dacă ați văzut cu toții, și nu suntem ipocriți, de cele mai multe ori se vorbește că țara noastră nu are industrie, nu mai are economie. Tocmai pentru sprijinirea industriei românești trebuie să sprijinim întreprinderea de la Craiova.

Dacă vă uitați pe proiectul de lege, în expunerea de motive, veți avea cel puțin patru argumente pentru care un asemenea proiect de lege trebuie adoptat. Vorbim de impact macroeconomic, și aici veți vedea ce înseamnă pentru economia românească realizarea acestei investiții și, mai ales, punerea ei în funcțiune.

Vorbim despre impact asupra mediului de afaceri, și vom vedea că în felul acesta, în primul rând, crește producția românească pe orizontală și pentru servicii conexe. Avem impact social. De la 3.900 de salariați estimăm să avem în câțiva ani 7.000 de salariați la această întreprindere. Și vorbim despre impact asupra mediului, ceea ce de cele mai multe ori uităm că este o preocupare importantă a noastră, ca țară membră a Uniunii Europene.

Sunt argumente foarte importante care ne conduc către o decizie rațională, și anume, să votăm pentru un asemenea proiect de lege.

Vă mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc.

Domnul Valeriu Zgonea, din partea Grupului parlamentar al PSD.

## Doamnă președinte, Stimați colegi,

N-aș vrea să citez nici din nota de fundamentare, nici din celelalte lucruri. Vreau să le mulțumesc tuturor colegilor care au depus eforturi în ultimii ani de zile ca această preluare să fie un succes și să dăm o speranță industriei românești în zona Olteniei. Sunt colegi care au lucrat acolo și pe care eu îi cunosc de când lucrau acolo și-i apreciez pentru munca pe care au făcut-o.

Aș vrea numai un singur lucru să vă spun, în afară de speranța că industria orizontală... și poate Craiova va deveni Valencia României, așa cum acest oraș, după venirea Fordului, s-a schimbat și a schimbat fața regiunii în Spania.

Mi-aș dori foarte mult ca cei care vin în numele Guvernului să reamintească domnului Boc, când vine pe la ședințe, că au mai fost și alte angajamente pe care fostul prim-ministru Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu într-o Alianță DA le-a promis și fără de care industria orizontală nu va rezista și vom importa majoritatea componentelor pentru ce vom face la Ford și nu se va dezvolta zona. Mai mult, vreau să-i reamintiți domnului Boc ca tot ceea ce promitem de la un Guvern la altul să nu tăiem cu coasa, chiar dacă ne place imaginea cu coasa. Să fie făcut și drumul rapid, să avem și facilități pentru întreprinderile mici și mijlocii, așa cum ne-am angajat în parteneriatul în care Ford a fost chemat să ia această companie, și poate își reamintesc că și Wolkswagen și celelalte companii n-au vrut să ia, tocmai pentru că există o hibă a politicii românești, aceea în care ștergem cu buretele tot ceea ce predecesorii noștri promit.

Întotdeauna când luăm Guvernul, îl luăm și cu bune și cu rele, și-mi doresc foarte mult ca acest Guvern măcar la astfel de investiții să-și țină cuvântul. Cuvântul lui înseamnă cuvântul României și onoarea noastră.

În rest, să vă dea Dumnezeu sănătate să putem să aprobăm cât mai multe investiții de acest gen! Vă mulțumesc mult.

## Și eu vă mulțumesc.

Cu aceasta am încheiat intervențiile în cadrul dezbaterilor generale.

Nefiind amendamente, urmează ca în sesiunea de vot final de la ora 12.30 să ne exprimăm.

La punctele 5 și 6 încă nu au sosit rapoartele.

Drept pentru care intrăm în dezbaterea punctului 7, Proiectul de lege privind transmiterea unor suprafețe de teren pentru realizarea proiectului „Dezvoltarea și modernizarea Aeroportului Internațional Iași” și Proiectul de lege privind transmiterea unor suprafețe de teren pentru realizarea proiectului „Dezvoltarea și modernizarea Aeroportului Internațional Iași”.

Dacă din partea inițiatorilor dorește să ia cuvântul cineva. Domnul deputat Mocanu, urmează domnul deputat Spînu.

## Mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Despre istoria Aeroportului de la Iași nu vreau să vă vorbesc nimic. Toți care sunteți mai vechi în acest Parlament al României, fie ca senatori, fie ca deputați, cunoașteți foarte bine această problemă a Iașiului, a capitalei Moldovei, o zonă care, din punctul de vedere al sărăciei, nu se prea prezintă bine la ora aceasta. Avem nevoie de dezvoltare economică.

M-am gândit, cu colegul de la Partidul Liberal, cu Relu Fenechiu, să trecem la a întocmi această propunere legislativă pentru a asigura ceea ce aeroportul până acum nu a avut, baza materială, și anume suprafața de teren necesară construirii pistei Aeroportului Internațional Iași. Domnul Boc se află la Iași acum și poate are posibilitatea să audă ce dezbatem noi în Camera Deputaților și poate chiar astăzi alocă și suma necesară pentru construirea acestei piste, sau o sumă oarecare pentru începerea lucrărilor de investiții.

Am procedat la preluarea suprafeței de teren de la Stațiunea de Cercetare în Domeniul Creșterii Bovinelor, Dancu, care aparține de Academia de Științe Agricole și Silvice, și, în același timp, datorită faptului că eu am lucrat în agricultură și sunt în al zecelea an de când activez într-o comisie de agricultură, fie la Senat, fie la Camera Deputaților, am ținut cont că cercetarea nu trebuie văduvită de aceste

suprafețe, de baza materială necesară cercetării. Fără cercetare în agricultură și în oricare domeniu nu se poate face nimic.

De aceea, această suprafață care a fost transferată în proprietatea privată a Consiliului Județean Iași este compensată de la AEI Holboca, societatea comercială, cu un contract de concesiune cu ADS-ul, și această suprafață va fi trecută în administrarea acestei stațiuni ca să poată asigura hrana creșterii bovinelor, unde are loc o cercetare foarte fructuoasă.

Eu vreau să mulțumesc tuturor celor care pe parcursul dezbaterii în Parlament, fie la Senat, fie în Camera Deputaților, au susținut acest proiect de lege, mulțumesc comisiilor care au dat un aviz favorabil, mulțumesc colegilor din Comisia pentru învățământ și din Comisia pentru agricultură, mulțumesc domnului Stanciu, colegul meu, care a avut puterea și și-a folosit toată priceperea profesională și parlamentară pentru a găsi modalitatea de a întocmi câteva amendamente bune, și pentru acest lucru îi mulțumesc foarte mult.

Domnul deputat Spînu.

## Bună ziua, stimați colegi!

N-am să vă plictisesc cu foarte multe detalii. Știți foarte bine că acest proiect este pe locul întâi în județul Iași privind dezvoltarea infrastructurii ieșene. Ne lovim de această problemă de fiecare dată când aterizăm sau decolăm de pe acest aeroport. De opt ani de zile ne chinuim să găsim suprafața de pământ, să o trecem în mod legal în patrimoniul public, și nu privat, al județului Iași. Astăzi am reușit. Așa cum bine o să vedeți, ca să nu existe niciun fel de neconcordanțe, sunt două proiecte: un proiect depus de un grup de colegi deputați și un proiect al Guvernului. Cele două proiecte au diferențe foarte mici. Am reușit deoarece, datorită traiectului politic mai mult, unul dintre proiecte a primit toate avizele, celălalt, deoarece susținea aceeași cauză, prin efectul majorității parlamentare de la acel moment a fost respins, dar prin amendamentele aduse de colegul Stanciu, care este aici, și de restul colegilor din Comisia pentru învățământ, am reușit să aducem, să spunem, forma proiectului inițial cât mai aproape de o formă legislativă extrem de coerentă și care să nu dea loc interpretărilor.

Astăzi, așa cum bine știți, Guvernul României este la Iași. Este o onoare pentru capitala Moldovei, dar în același timp credem că este și un gest care este normal. Guvernul României a aterizat la Iași aseară și probabil că au simțit pe propria piele ce înseamnă pista aeroportului din Iași.

Este un început care nouă, ieșenilor, ne dă speranța că în acest mandat vom termina proiectul aeroportului, pentru că, din păcate, în decursul anilor s-au alocat sume însemnate pentru acest proiect. Din nefericire, au trebuit să fie returnate la bugetul de stat pentru că nu aveam unde construi. Jocul acesta politic trebuie să înceteze. Și vreau să vă spun că noi, parlamentarii PD-L, am dat, să spunem, aici, dovada faptului că interesul major al comunității nu trebuie să fie supus jocului politic. Chiar dacă am fi reușit cu actuala majoritate să aprobăm proiectul de inițiativă legislativă al Guvernului care, cu toate că era aproape identic cu proiectul propus, forma și tehnica legislativă erau mult mai coerente, acest lucru s-a făcut prin amendamente, astfel încât proiectul inițial a fost adus la, să spunem, o formă similară cu cea propusă de Guvern. Am spus că nu este cazul să facem jocuri de tip politicianist, să încercăm să nu realizăm un obiectiv doar pentru întâietatea unuia sau a altuia.

## Și eu vă mulțumesc.

Domnule deputat Stanciu, tot în calitate de inițiator doriți să interveniți?

Nu.

În momentul în care au loc dezbaterile generale... Domnule Calimente, tot în cadrul inițiatorilor?

Nu. La Grupurile parlamentare. E în regulă.

Atunci, dați-mi voie să-l invit la microfon pe președintele comisiei care a făcut raportul de fond.

Domnul președinte Cristian Dumitrescu.

Mulțumesc, doamnă președinte. Doamnelor și domnilor colegi,

Astăzi îmi place la Parlamentul României, în Camera Deputaților. Îmi place pentru că, vedeți dumneavoastră, înainte să vă prezint raportul, vreau să menționez faptul că am avut două proiecte de lege, unul în Oltenia, cel legat de Ford, la Craiova, și acesta de la Iași, care dovedesc că atunci când există voință politică peste interesele de partid, peste interesele, să spunem, ale opoziției sau ale puterii, există un limbaj comun, iar aceste proiecte de lege pot fi... și iată că Parlamentul funcționează. Vedeți? Deci nu la Parlament e hiba. Dar nu vorbesc cu dumneavoastră că de fapt Guvernul am înțeles că e la Iași.

Raportul este un raport comun, este făcut împreună cu Comisia pentru agricultură. Raportul este în regulă. Au fost prezentate cele două proiecte. De asemenea, a fost adoptat și este susținut în forma pe care v-o prezentăm și vă solicităm să îl adoptați ca atare.

Încă o dată sunt bucuros astăzi, sunt de trei ori bucuros, deși sunt răcit, sunt bucuros pentru că, vedeți dumneavoastră, un principiu fundamental de drept și al parlamentarismului și cu acest prilej, sau cu acest prilej a fost respectat: este vorba de concurența care a existat între un proiect de lege, inițiativă legislativă a unor domni deputați, și un act legislativ de delegare legislativă, o ordonanță de urgență. Totdeauna, și cred că aceasta este calea normală când există acest paralelism, trebuie noi, Parlamentul, să dăm prioritate inițiativei parlamentare. S-a procedat și de data aceasta în acest fel, cu înțelepciune, pentru că nu vreau să spun că era rea inițiativa Guvernului, dar cu înțelepciune am tratat lucrurile și l-am adoptat din cele două acte legislative pe cel care în opinia mea și în opinia noastră are supremația, și anume inițiativa parlamentarilor.

Vă mulțumesc și vă solicit să adoptăm acest proiect de lege.

Mulțumesc, doamnă președinte.

## Și eu vă mulțumesc.

Domnule președinte, vă rog, un timp alocat pentru dezbaterea pe articole.

Pentru că sunt mulți...

La dezbateri generale 5 minute, și pe articole, dacă sunt, 3 minute.

Sunt mai generos pentru că o să fie mulți doritori să ia cuvântul, mai ales dintre deputații de Iași. Mulțumesc.

Cu siguranță. Vă mulțumesc mult.

O să vă rog să luați cuvântul în cadrul dezbaterilor generale.

Primul înscris deja este domnul Anghel Stanciu. Vă rog.

După care, domnul Calimente.

Doamnă președinte, Onorat prezidiu, Domnilor miniștri,

Stimate doamne și stimați domni deputați.

O veste bună: Guvernul a aterizat în bune condiții la Iași. O veste rea: la Timișoara s-au anunțat bombe.

Nu știu dacă era bine să fie invers, cert este că astăzi, după 84 de ani, deoarece în 1926 a luat ființă Aeroportul Iași, iată că Parlamentul... și sunt convins că în mod unanim va decide ca după 86 de ani acest aeroport să facă primul pas spre lume, adică, atât spre lumea bună, în Vest, cât poate cât și spre lumea mai bună, în Est, căci, să nu uităm, toată zona Moldovei este vitregită de autostradă și dacă avem în vedere cei 42 kilometri pe care domnul prim-ministru îi lăuda ieri, este clar că de acolo până la Iași se va ajunge prin 3012. Și, ca atare, să încercăm să facem un aeroport și să legăm acest centru al Moldovei de lumea civilizată și, odată cu el, credem că se va dezvolta nu numai infrastructura, dar și partea economică, care este cumva în suferință, în această parte, chiar și din cauza căilor de comunicații, care sunt și nu sunt în condiții bune. Cum spunea cineva ieri „singurul drum fără gropi este Dunărea”. La noi este Prutul. Așa că, cele 143 de hectare despre care vorbea colegul Mocanu sunt un început, dar nu consfințesc, am putea spune, decizia Guvernului de a aloca bani.

Cunoașteți cu toții că la buget s-au făcut amendamente, care se pare că au și trecut, dar nu s-au aprobat, și atunci este necesar ca actualului Guvern, care se găsește la Iași, să-i transmitem un mesaj prin votul nostru unanim și să-i dăm un imbold în a aloca banii necesari aeroportului.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Sper, stimați colegi, ca acest pas mic să îl faceți pentru cei care vi l-au dat pe Creangă, vi l-au dat pe Sadoveanu, vi l-au dat pe Eminescu și m-au dat și pe mine, cum spune Movilă.

Vă mulțumesc și la bună vedere pe Aeroportul Internațional din Iași!

Vă mulțumesc și eu. Domnul Calimente.

Dacă mai sunt și alte solicitări din partea grupurilor parlamentare?

## Doamnă președinte,

## Stimați colegi,

După cum știți, nu sunt nici moldovean, nici ieșean, dar Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal susține acest proiect de lege și îl susținem și în lumina a ceea ce spunea antevorbitorul meu, domnul Stanciu, care este și moldovean și ieșean, având în vedere că Moldova este una dintre zonele vitregite ale țării.

În schimb, aș vrea să spun câteva cuvinte despre o zonă a țării care nu este vitregită, și anume despre zona Arad–Timișoara, și tot în legătură cu situația aeroportuară. Asta, ca să dovedim că Parlamentul, în general, își face treaba, dar avem probleme cu Guvernul, în sensul în care chiar astăzi am avut un eveniment foarte neplăcut pe Aeroportul Timișoara, și asta din cauza faptului că, întâmplător, managerul care a realizat ca Aeroportul Timișoara să aibă peste un milion de călători pe an, a adus companii numeroase la Timișoara, numai ce a fost schimbat cu un vajnic membru PD-L, care a făcut tot dezastrul de pe Aeroportul Timișoara, care s-a întâmplat în această dimineață. Ca să nu mai vorbim de Aeroportul de la Arad, unde un alt vajnic primar, tot PD-L, a adus autostrada peste aeroport, peste zona de balizaj și Aeroportul Arad este închis. Deci foarte mare atenție, nu în ceea ce face Parlamentul, ci în ceea ce fac guvernanții.

Vă mulțumesc.

Pe procedură, domnul Toader.

## Doamnă președinte,

Sigur, Aeroportul Iașiului este foarte important, sper să fie realizat, sper să aibă și avioane, dar haideți să nu divagăm, să facem declarații politice, să ajungem la Timișoara, la Arad, că mă văd și eu obligat să spun că la Galați, să-i spun unui distins coleg că sunt și gropi pe Dunăre: se numesc valuri.

Vă mulțumesc. Era domnul Aurel Vainer. Vă rog, aveți cuvântul. După aceea, domnul Movilă.

## Doamnă președinte,

Stimate colege, stimați colegi,

Mă alătur din tot sufletul susținerii acestui proiect de lege privind extinderea Aeroportului Iași. Am mai multe rațiuni: sunt moldovean, sunt deputat și al Iașiului, prin natura alegerilor minorităților naționale, reprezentanților lor, și, apoi, iubesc foarte mult aceste meleaguri.

Am convingerea că extinderea Aeroportului din Iași va fi un factor de antrenare și multiplicare cu foarte multe implicații favorabile.

Nu uitați că avem exemple unde un aeroport internațional autentic ridică enorm zone adormite. Cred că, din păcate, este o zonă adormită nordul Moldovei. Și să nu uităm și perspectiva care există pentru integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană.

Oricum, sunt distanțe mai scurte între Iași și Bălți, decât dintre Chișinău și Bălți. De aceea, putem vedea o altă deschidere a acestui aeroport internațional.

În fine, cred că nu trebuie să ne bucure nicăieri existența unor bombe. Să nu fie bombe pe teritoriul românesc. Așadar, nu știu dacă este cazul să spunem că a fost acolo, și nu dincolo. Mai bine să nu fie nicăieri.

Vă mulțumesc foarte mult.

Colegii mei din Grupul parlamentar al minorităților sprijină votarea acestui proiect de lege.

Vă mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc.

Domnul Movilă, vă rog.

## Domnilor colegi,

Sigur că acest proiect este foarte important pentru Iași și pentru Moldova. Nu aș vrea să mai reiau argumentele prezentate aici, însă, acest pas pe care îl face Parlamentul astăzi este o parte din proiectul care înseamnă Aeroportul Iași. Avem multe de făcut, în continuare. Trebuie identificate sursele de finanțare sau forma în care acest aeroport va deveni cu adevărat un proiect final viabil și util pentru Iași și pentru zona Moldovei. Însă, nu pot să nu remarc aici faptul că Iașiul, aeroportul din Iași este în această situație și din cauza faptului că, ani la rând, administrația locală din județul Iași nu a fost capabilă să identifice soluții reale, concrete, pentru a realiza acest proiect și că acest proiect a fost ținut de politicienii din Iași, de multe ori, ca să spunem, „un argument de campanie permanent”, pentru că Aeroportul Iași este o problemă care există de cel puțin 10 ani, din 97–98, de când a fost declarat aeroport internațional. Și, dacă după ce Parlamentul va adopta acest proiect de lege, și-i felicit pe colegii mei care au făcut acest lucru, administrația locală de la Iași, împreună cu Guvernul, nu vor fi parteneri pe acest proiect, sunt convins că în mandatul următor ne vom reîntâlni în Camera Deputaților și vom avea pe agenda de lucru, din nou, Aeroportul Iași. Am spus acest lucru, pentru că nu este datoria Guvernului, nu este datoria Parlamentului să rezolve problema aeroportului din Iași, este o datorie comună, pe care o avem împreună: administrație, parlamentari și membrii Executivului.

Grupul parlamentar al PD-L va vota acest proiect. Vă mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc. Dacă mai sunt intervenții din partea grupurilor? Doamna deputat, vă rog, ultima intervenție.

Stimați colegi,

Iașiul trebuie să reprezinte un pol foarte important de dezvoltare economică pentru Moldova și, fără dezvoltarea infrastructurii, dezvoltarea economică la Iași poate să fie zero: autostrada, nu știu dacă se vede, undeva, la un orizont foarte îndepărtat, aproape deloc; drumurile naționale sunt varză, sunt la pământ, sunt aproape impracticabile; un drum de la Iași la București durează extraordinar de mult.

Deci foarte important este pentru Iași și pentru toată zona Moldovei dezvoltarea acestui aeroport.

Susțin inițiativa legislativă a colegilor mei și îl felicit, în special, pe domnul deputat Mocanu, pentru că s-a luptat în comisie ca acest proiect să devină viabil pentru Iași.

Sper că vor vota toți colegii noștri, în asentimentul nostru. Mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu.

Vă supun la vot timpul alocat dezbaterii pe articole. Voturi pentru? Cu vot deschis. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abțineri? Bun. Intrăm în dezbaterea pe articole.

Punctul 1, titlul legii: Lege privind transmiterea unor suprafețe de teren pentru realizarea proiectului „Dezvoltarea și modernizarea Aeroportului Internațional Iași”.

Observații?

Nu sunt. Adoptat. Punctul 2. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 3. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 4. Observații?

Vă precizez că la punctul 4 este și un amendament respins.

Dacă dorește cineva să-l susțină? Domnul Anghel Stanciu, vă rog.

Doamnă președinte, Onorat prezidiu, Domnilor miniștri, Stimate doamne și stimați domni deputați, Cred că, după titlu, colegii noștri au aprobat punctul 2, punctul 3 în forma prevăzută de amendament. Dacă observați, sunt amendamente acceptate, care în fond sunt niște chestiuni de corelare sau de claritate a textului.

Sperând că s-a înțeles acest lucru, la poziția 4 mai am un amendament, și este de fapt singurul, pentru că, vă rog să-mi permiteți să spun că le susțin și pe celelalte, dar la poziția 4 fraza respectivă, care diferă față de articolul inițial, nu o mai susțin. Deci, la poziția 4, respectiv art. 3, nu mai susțin acest amendament.

Le susțin pe celelalte, care decurg în continuare, v-am spus, pentru acuratețea textului de lege.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Vă mulțumesc. Nu ați susținut, domnule Stanciu, amendamentul respins. Nu. Bun, în regulă. Sunt alte observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 5, dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptat. Punctele 6, 7 și 8, care nu sunt modificate, dacă sunt amendamente?

Nu. Rămâne pentru votul final. Sunt și două anexe. Dacă la anexa nr. 1 sunt observații? Nu. Anexa nr. 2. Observații? Nu sunt. Acum am finalizat.

Punctul 8, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 108/2009 pentru modificarea art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2006 privind asigurarea de la bugetul de stat a cofinanțării publice nerambursabile pentru proiectele de investiții din cadrul Programului SAPARD.

Procedură de urgență.

Reprezentantul Guvernului, vă rog.

## **Domnul Dănuț Apetrei** _– secretar de stat_

_în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale_ **:**

Mulțumesc, doamnă președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Este vorba despre Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 108. Practic, este vorba de acel SAPARD românesc care, prin prezentul act normativ, prevede prelungirea perioadei de finalizare a proiectelor executate prin SAPARD-ul românesc, până la finele lui 2010. Totodată, prevede prelungirea și mărirea numărului de tranșe la fișele tehnice ale măsurilor. În consecință, vă rugăm să votați acest proiect de act normativ.

Vă mulțumesc.

Din partea comisiei? Înțeleg că domnul Mocanu va prezenta raportul. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizele favorabile ale Consiliului Legislativ, Comisiei pentru buget, finanțe și bănci și al Comisiei juridice, de disciplină și imunități.

Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 108 pentru modificarea art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59 privind asigurarea de la bugetul statului a cofinanțării publice nerambursabile pentru proiectele de investiții, din cadrul Programului SAPARD, face parte din categoria legilor ordinare.

La lucrările comisiei au fost prezenți 26 deputați din totalul de 27 membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat în unanimitate în ședința din 25 februarie 2010.

Vă mulțumesc.

Intervenții din partea grupurilor parlamentare? Vă rog, domnule Tinel Gheorghe.

## Doamnă președinte,

## Stimați colegi,

Așa cum a zis și a precizat domnul secretar de stat Apetrei, principala modificare este prelungirea termenului până la 31 decembrie. Inițial, ea a fost prevăzută pentru derulare pentru anii 2007, 2008 și 2009.

Din motive obiective, unele dintre obiectivele de investiții n-au putut fi terminate la 31 decembrie 2009 și atunci s-a solicitat și s-a obținut acest termen, până la 31 decembrie 2010.

De asemenea, pentru proiectele solicitate la plată pentru anul în curs, se majorează numărul de tranșe de la trei la patru pentru măsura 3.4. „Dezvoltarea și diversificarea activităților economice” și de la cinci la șase pentru măsurile 1.1 „Îmbunătățirea prelucrării și marketingului produselor agricole și piscicole” și 3.1. „Investiții în exploatații agricole”.

Adică, mai pe scurt, aș vrea să vă spun că dacă n-am fi prelungit acest termen cu încă un an de zile, foarte multe dintre obiectivele începute în 2007 – 2008 și 2009 nu s-ar fi terminat.

Grupul parlamentar al Partidul Democrat Liberal susține proiectul de lege în forma prezentată. Mulțumesc.

## Și eu vă mulțumesc.

Domnul deputat Mocanu, reprezentând acum Grupul parlamentar al PSD + PC.

Mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Referitor la dezbaterea acestui proiect de lege, eu am venit în fața dumneavoastră să susțin cu totul și cu totul o chestiune extraordinară privind investițiile în Programul SAPARD și în celelalte programe de investiții ale acestei țări.

Voiam, ieri, să iau cuvântul, când era premierul Boc aici, dar n-am vrut să mai iau, fiindcă a luat un coleg de-al meu, care a avut o intervenție foarte bună, și n-am mai vrut și eu să duc lucrurile într-o direcție pe care nici nu o voiam.

## Doamnă președinte,

## Stimați colegi,

Se fac foarte multe modificări la aceste proiecte de lege, într-un timp când foarte multe proiecte se derulează și nu se mai ține cont de acest lucru. Un exemplu, vă dau, concret: în Colegiul nr. 4, în care sunt deputat, Târgu Frumos – Iași, comuna Heleșteni, are în derulare un proiect: construirea unui drum cu asfalt de 8 km, plus dotarea primăriei cu diferite utilaje terasiere și pentru construcție de drumuri și deszăpeziri.

Guvernul, prin modificarea Ordonanței nr. 74, modificare făcută pe care nici noi nu o știm, aproape niciunul, sau pe care o știți, vă rog frumos să mă scuzați, ar trebui foarte mult, prin publicitatea făcută, și este foarte bine ca din spațiul emisiunilor, chiar și la televiziunile private, pe care știu că cu greu le putem aduce la un standard, dar să nu ne mai batem PSD-ul cu PD-L-ul câte trei ore și să ne batem numai o oră, și două ore să dezbatem aceste ordonanțe și aceste modificări de proiecte de legi, ca să știm și noi cum ne cheamă, ce facem și cum îndrumăm oamenii și primarii noștri din colegii.

Deci Guvernul trebuia să dea două tranșe de 20% la acest proiect. Nu a dat. Proiectul trebuie finalizat până în mai. Mai este o lună de zile și nu știu ce am de făcut cu acest proiect.

Deci rugămintea mea este ca Guvernul, totdeauna, când intervine pe un act normativ, să o facă foarte înțelept și cu foarte multă publicitate și informare în rândul populației. Vă mulțumesc.

Alte intervenții din partea grupurilor parlamentare? Nu sunt.

Prin urmare, intrăm în dezbaterea pe articole.

Punctul 1, titlul legii: „Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 108/2009 pentru modificarea art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2006 privind asigurarea de la bugetul de stat a cofinanțării publice nerambursabile pentru proiectele de investiții din cadrul Programului SAPARD.”

Dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 2. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 3. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 4. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 5. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 6. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 7. Observații? Nu sunt. Adoptat. Rămâne pentru votul final.

Punctul 9, Proiectul de lege privind respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 61/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Procedură de urgență.

Reprezentantul inițiatorului, doamna secretar de stat, vă rog.

## **Doamna Rodica Constantinovici** _– secretar de stat în Ministerul Justiției_ **:**

Mulțumesc, doamnă președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Scopul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 61/2009 referitoare la modificarea și completarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative a fost acela de a oferi puterii legislative posibilitatea de a putea completa sau abroga legi care au fost adoptate, dar a căror intrare în vigoare a fost amânată pentru viitor.

Acest lucru... ca urmare a existenței unui gol de reglementare, în contextul Legii nr. 24/2000, atât Parlamentul, cât și Guvernul, prin ordonanțe de urgență supuse ulterior aprobării Parlamentului, aveau posibilitatea de a modifica sau abroga doar acte normative adoptate și intrate în vigoare. Legea nu includea, însă, prevederi referitoare la acte normative adoptate, dar a căror intrare în vigoare a fost amânată.

Practica din ultimii ani a arătat că au existat astfel de acte normative care nu au intrat în vigoare și care nu mai puteau fi aplicate ca urmare a faptului că erau depășite de realitățile societății românești. Pe cale de consecință, intrarea în vigoare a acestor acte normative a fost amânată _sine die_ . Prin urmare, soluția găsită prin această ordonanță de urgență a fost firească și necesară și nu a presupus, în niciun caz, substituirea puterilor Legislativului, întrucât toate actele normative de acest fel vor trece în mod obligatoriu prin Parlament.

## Mulțumesc.

Din partea Comisiei juridice, de disciplină și imunități, domnul deputat Andronache.

Doamnă președinte,

Comisia juridică, de disciplină și imunități a fost sesizată spre dezbatere în fond, în procedură de urgență, cu Proiectul de lege privind respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 61/2009.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege privind respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 61/2009.

Camera Deputaților este Cameră decizională.

Obiectul de reglementare v-a fost prezentat de doamna secretar de stat Constantinovici.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaților, spre dezbatere și adoptare, raportul inițial de adoptare a Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 61/2009.

Plenul Camerei Deputaților a hotărât, în ședința din 23 februarie 2010, retrimiterea la comisia sesizată în fond a Proiectului de lege privind respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 61/2009, pentru reexaminare și întocmirea unui nou raport.

În conformitate cu prevederile art. 61 din Regulamentul Camerei Deputaților, Comisia juridică, de disciplină și imunități a reexaminat proiectul de lege în ședința din 10 martie 2010.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi, menținerea raportului inițial de adoptare a proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 61/2009, cu motivarea că amendamentul privind schimbarea din „lege de respingere” în „lege de aprobare” este la punctul 1 din tabelul cu amendamente admise.

În raport cu obiectul și conținutul reglementării, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc.

Vă rog, domnule Andronache, să propuneți și timpii de dezbatere.

Doamnă președinte,

Cinci minute pentru dezbateri și un minut pentru dezbaterea pe articole.

Vă mulțumesc.

Intervenții din partea grupurilor parlamentare? Nu sunt.

Atunci intrăm în dezbaterea pe articole.

Punctul 1, Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 61/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Dacă sunt observații? Nu sunt.

Adoptat. Punctul 2. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 3. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 4. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 5. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 6. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 7. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 8. Observații? Nu sunt. Adoptat. Rămâne pentru votul final.

Punctul 10, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 106/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Procedură de urgență. Reprezentantul inițiatorului? Doamna Iordache, vă rog, aveți cuvântul.

## **Doamna Grațiela Denisa Iordache** _– secretar de stat în Ministerul Finanțelor Publice_ **:**

Mulțumesc, doamnă președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Actul normativ cuprinde măsuri fiscale în domeniile impozitului pe profit, impozitului pe venit, TVA și accize.

Principalele modificări aduse de acest act normativ sunt: în ceea ce privește impozitul pe profit, extinderea categoriei veniturilor neimpozabile pentru organizațiile nonprofit, amânarea aplicării pentru toți contribuabilii plătitori de impozit pe profit a sistemului de plată anuală, cu efectuarea de plăți anticipate pentru anul 2010, majorarea plafonului lunar privind venitul neimpozabil din pensii de la 900 la 1.000 lei.

În ceea ce privește TVA-ul, sunt măsuri care derivă din obligativitatea transpunerii Directivei nr. 2006/112/CE și măsurile au avut la bază necesitatea menținerii nivelului prognozat al veniturilor bugetare provenind din TVA. Iar în ceea ce privește accizele și alte taxe speciale, prin ordonanța de urgență au fost aduse următoarele modificări principale: adaptarea unor definiții, precizarea expresă a datei de aplicare a nivelului accizelor pentru tutunul prelucrat,

Din partea comisiei, domnul Iuliu Nosa.

Mulțumesc, doamnă președinte.

Biroul permanent al Camerei Deputaților a sesizat în procedură de urgență pentru examinare și avizare în fond Comisia pentru buget, finanțe și bănci cu Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 106/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

La întocmirea raportului s-au avut în vedere avizele Consiliului Legislativ, Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic, Comisiei juridice, de disciplină și imunități și Comisiei pentru politică economică, reformă și privatizare.

În raport cu obiectul și conținutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

La dezbaterea proiectului de lege a participat, în conformitate cu prevederile art. 54 și 55 din regulament, doamna Iordache Grațiela, secretar de stat la Ministerul Finanțelor Publice.

La lucrările comisiei au participat 32 de deputați din totalul de 34 membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat.

Proiectul de lege, potrivit art. 75 din Constituția României, republicată, este de competența decizională a Camerei Deputaților.

În urma dezbaterilor, comisia propune supunerea spre dezbatere și adoptare plenului Camerei Deputaților a proiectului de lege, în forma prezentată de Guvern.

Și vă fac și o propunere de timpi: cinci minute pentru dezbateri generale și un minut pe articole.

Din partea grupurilor parlamentare sunt intervenții? Nu.

Nefiind nici amendamente, urmează votul final.

Punctul 11, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 104/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Procedură de urgență. Reprezentantul inițiatorului? Vă rog. ## **Domnul Cristian Anton Irimia** _– secretar de stat_

_în Ministerul Sănătății_ **:**

Mulțumesc, doamnă președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Ministerul Sănătății își însușește punctul de vedere al Camerei Deputaților pe care dumneavoastră îl decideți. Vă mulțumesc.

Din partea comisiei?

## Mulțumesc, doamnă președinte.

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizul Consiliului Legislativ, avizul Comisiei juridice, de disciplină și imunități, avizul Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, punctul de vedere al Consiliului Concurenței, precum și punctul de vedere al Ministerului Sănătății.

Având în vedere cele prezentate mai sus, Comisia pentru sănătate și familie propune plenului Camerei Deputaților adoptarea Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 104/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu amendamentele prezentate în anexă.

În raport cu obiectul și conținutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, în conformitate cu prevederile art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată.

Raportul comisiei a fost adoptat cu 8 voturi pentru și 4 împotrivă.

Proiectul de lege, potrivit art. 75 din Constituția României, republicată, și art. 92 alin. (9) din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, este de competența decizională a Camerei Deputaților.

Din partea grupurilor parlamentare, domnul Petru Movilă.

## Doamnă președinte, Domnilor colegi,

Acest proiect de lege este un proiect de lege foarte important pentru sistemul de sănătate din România și, pentru o decizie, o situație finală cât mai corectă, atât pentru sistemul de sănătate, cât și pentru producătorii de medicamente, Grupul parlamentar PD-L solicită retrimiterea la comisie.

Vă mulțumesc.

Domnule Nicolăescu, vă rog.

sănătate câteva săptămâni la rând, s-au încercat toate argumentele posibile ca, totuși, să existe raționalitate și să nu fie zdrobiți – și folosesc un cuvânt tare – producătorii internaționali de medicamente. Pentru că așa cum este reglementat _clawback_ -ul în proiectul de act normativ, înseamnă o suprataxare a producătorilor de medicamente, ceea ce este exclusă o dată de normele europene și în al doilea rând de interesul pacientului român. Pentru că o asemenea suprataxare înseamnă realizarea de exporturi paralele și, ca atare, neputința de a mai aduce aceste medicamente pentru cetățeanul care are nevoie de aceste medicamente.

Nu voi intra acum în dezbatere, pentru că și Grupul parlamentar al PNL consideră că retrimiterea la comisie poate fi o soluție de îmbunătățire a actului normativ.

Și cu această ocazie atrag atenția și Guvernului, care a participat în mai multe rânduri la discuții pe această temă, inclusiv la discuții cu reprezentanții mediului de afaceri și care a avut o dată poziție favorabilă, o dată poziție nefavorabilă, de fiecare dată s-a scăldat între ape.

Poate că este nevoie, în sfârșit, ca cei care se ocupă de destinele acestui sector să fie serioși, să fie mai ales responsabili.

În consecință, și Grupul parlamentar al PNL este de acord cu retrimiterea la comisie. Mulțumesc.

Domnule Movilă, vă rog.

## **Domnul Petru Movilă:**

## Pe procedură, drept la replică.

Este adevărat că învățăm în fiecare zi și că reușim să înțelegem problemele din sistemul de sănătate. Însă, dacă domnul deputat, colegul nostru, vorbitorul anterior, când era ministru al sănătății, ar fi ajuns la mintea cea de pe urmă, sunt convins că starea în sistemul de sănătate din România în niciun caz nu ar fi fost cea de astăzi, să fim nevoiți să aplicăm măsuri într-adevăr care sunt nepopulare pentru producătorii de medicamente, dar care sunt bune pentru sistemul de sănătate.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu**

**:**

Proaste, nu populare!

Alte intervenții în cadrul dezbaterilor generale înțeleg că nu sunt.

Vă rog.

Doamna președinte, un punct de vedere, după care intrăm în dezbaterea pe articole.

Corect?

## Doamnă președinte,

Aș începe prin a invoca un proverb românesc: „Dă-i mintea românului cea de pe urmă”.

Unii reprezentanți ai PD-L-ului din Comisia pentru sănătate, astăzi, la plen, au înțeles că trebuie să aibă și minte, nu numai executarea ordinelor de la partid. Și mă bucur pentru asta! Poate că mulți dintre colegii noștri nu știu că acest proiect de lege s-a discutat în Comisia pentru

A, supunem la vot retrimiterea la comisie.

Doamnă președinte, o să vă rog să vă precizați și punctul de vedere...

## Mulțumesc foarte mult.

Am să vorbesc în numele Grupului parlamentar PSD+PC, care susține retrimiterea la comisie. A fost încercarea noastră de a ne impune punctul de vedere corect, spun eu, având în vedere ce s-a întâmplat astăzi în trei ședințe succesive de comisie. Nu am reușit. Votul majorității și-a spus cuvântul în comisie, dar este bine că lucrurile pot fi îndreptate, cred eu, prin retrimiterea inițiativei legislative la comisie.

Mulțumesc foarte mult.

Vă supun la vot retrimiterea la comisie. Cei de la Secretariatul general m-au rugat să nu supun la vot, pentru că există niște probleme și atunci v-aș sugera să votăm prin vot deschis. Se lucrează încă.

Voturi pentru? Voturi împotrivă? Nu sunt. Abțineri? Nu sunt.

Vă mulțumesc. Doamna președinte, termen?

Două săptămâni.

Două săptămâni. E în regulă.

Punctul 12, Proiectul de lege privind aprobarea plății cotizației anuale ce decurge din calitatea României de statparticipant la Acordul multilateral de bază privind transportul internațional pentru dezvoltarea Coridorului Europa – Caucaz – Asia, semnat la Baku la 8 septembrie 1998.

Domnule președinte Iancu, vă rog.

## Doamnă președinte, Stimați colegi,

Comisia pentru industrii și servicii a fost sesizată pentru dezbaterea în fond cu proiectul de lege menționat. Aș vrea să vă subliniez faptul că pentru acest proiect Cameră decizională este Senatul. În Camera Deputaților, Consiliul Legislativ, Comisia juridică, precum și Comisia pentru politică externă au avizat favorabil proiectul de lege. În fapt, proiectul are ca obiect de reglementare aprobarea plății cotizației anuale ce decurge din calitatea României de stat participant la acest acord ratificat prin Ordonanța Guvernului nr. 2 din 2000, aprobată prin Legea nr. 95 din același an.

În urma dezbaterilor și ținând seama de avizele favorabile, membrii comisiei au hotărât, în unanimitate, să propună plenului adoptarea proiectului de lege în forma prezentată de inițiator.

## Vă mulțumesc.

Dacă sunt intervenții din partea grupurilor parlamentare? Nu sunt.

Nefiind nici amendamente, urmează votul final.

Punctul 13, Proiectul de lege pentru modificarea art. 4 din Legea nr. 395/2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu și trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat.

Dacă din partea inițiatorilor dorește cineva să ia cuvântul? Din partea Guvernului, înțeleg.

## **Domnul Mihail Vasile-Ozunu** _– secretar de stat_

_în Ministerul Apărării Naționale_ **:**

Secretar de stat pentru relația cu Parlamentul în Ministerul Apărării, Vasile-Ozunu Mihail.

Scopul Proiectului de lege pentru modificarea art. 4 din Legea nr. 395/2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu și trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat este pentru introducerea de sancțiuni de la 100 lei la 300 lei pentru tinerii care nu se prezintă pentru luarea în evidență la centrele militare.

După cum se știe, legea menționată suspendă pe timp de pace serviciul militar obligatoriu și se trece la serviciul pe bază de voluntariat.

Totuși, tinerii care împlinesc vârsta de 18 ani trebuie să se prezinte la centrele militare pentru luarea în evidență, spre a se vedea aptitudinile lor și opțiunile pe care le au, în vederea îndeplinirii îndatoririlor militare, în condițiile stării de război, mobilizare sau de asediu.

Din păcate, în ultimii ani, tinerii s-au prezentat într-un număr din ce în ce mai mic, fapt ce ne-a condus la a cere să se introducă și niște sancțiuni.

Vreau să vă aduc la cunoștință că numai popularizarea acestui proiect de lege, în acest an, a făcut ca numărul tinerilor care trebuiau să meargă să fie din ce în ce mai mare la centrele militare pentru luarea în evidență. Pentru acest fapt, vă adresăm rugămintea să votați proiectul de lege propus.

Mulțumesc.

Comisia pentru apărare? Domnul Bădulescu.

## Mulțumesc, doamnă președinte.

Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională a fost sesizată spre dezbatere, în fond, în procedură obișnuită, cu Proiectul de lege pentru modificarea art. 4 din Legea nr. 395/2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu și trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege.

Comisia juridică, de disciplină și imunități și Comisia pentru egalitatea de șanse pentru femei și bărbați au acordat avizele favorabile.

Consiliul Suprem de Apărare a Țării a avizat proiectul de lege.

Proiectul de lege prevede modificarea și completarea Legii nr. 395, în scopul introducerii obligativității cetățenilor români bărbați, la împlinirea vârstei de 18 ani, de a se prezenta la centrele militare pentru luarea în evidență militară, consemnarea opțiunilor privind modul de îndeplinire a îndatoririlor militare pe durata stării de război, a stării de mobilizare și a stării de asediu, precum și pentru înmânarea adeverinței de recrutare.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. Potrivit prevederilor Regulamentului Camerei Deputaților și ale Constituției României, Camera Deputaților este prima Cameră sesizată. La ședința comisiei au fost prezenți 23 de deputați din totalul de 25 de membri.

În urma dezbaterilor, în ședința din 9 martie 2010, membrii comisiei, cu 22 de voturi pentru și o abținere, au hotărât să propună plenului Camerei Deputaților adoptarea proiectului de lege în forma prezentată.

Anexa cuprinde un amendament respins. Mulțumesc.

Intervenții din partea grupurilor parlamentare? Nu sunt.

Intrăm în dezbaterea pe articole. Există un singur amendament respins. Dacă-l susține cineva? Nu.

Atunci rămâne pentru votul final.

Acum domnul vicepreședinte Ialomițianu, de la Comisia pentru buget, mi-a comunicat că, așa cum fusese aprobat încă de ieri în Biroul permanent, Comisiei pentru buget i s-a aprobat solicitarea pentru a lucra în paralel cu plenul, și ieri și astăzi, pentru a elabora rapoartele, pe de o parte în ceea ce privește Compania Ford, iar pe de altă parte pe acordurile cu FMI. Astăzi au reușit să încheie și rapoartele pe cele două proiecte, care se află pe ordinea de zi a noastră la punctele 5 și 6.

Intrăm în dezbaterea primului proiect, de la punctul 5 – Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2010 privind ratificarea Scrisorii de intenție, semnată de autoritățile române la București, la 5 februarie 2010 și aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internațional din 19 februarie 2010 și pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2009 privind ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România și Fondul Monetar Internațional, convenit prin Scrisoarea de intenție transmisă de autoritățile române, semnată la București la 24 aprilie 2009, și prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internațional din 4 mai 2009, precum și a Scrisorii suplimentare de intenție, semnată de autoritățile române la data de 8 septembrie 2009 și aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internațional din 21 septembrie 2009.

Am să-l invit la microfon pe domnul Bogdan Drăgoi, secretar de stat la Ministerul Finanțelor.

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Prezentul act normativ are ca obiect aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10 din 23 februarie 2010, prin care se ratifică Scrisoarea suplimentară de intenție și Memorandumul tehnic de înțelegere agreate cu FMI, ca urmare a aprobării Legii bugetului de stat pe anul 2010 și a misiunii din perioada 20–27 ianuarie anul curent și aprobarea de către Consiliul director al FMI din data de 19 februarie 2010, prin care au fost modificate condiționalitățile aferente tranșelor de împrumut.

În baza OUG nr. 10/2010 a fost trasă la data de 23 februarie suma de 2 miliarde 175 de milioane de DST-uri, reprezentând tranșele III și IV de împrumut. Jumătate din această sumă a fost virată în contul Ministerului de Finanțe,

deschis la BNR, restul fiind virat în contul Băncii Naționale a României.

Rambursarea ratelor de capital, plata dobânzilor, comisioanelor și a altor cursuri aferente împrumuturilor se asigură proporțional cu suma alocată din acestea de către Banca Națională a României și Ministerul Finanțelor Publice.

Modalitatea de calcul și de plată a dobânzilor, comisioanelor și a altor costuri aferente Aranjamentului stand-by se stabilesc de către FMI prin regulamentele sale.

Pentru suma care vine în tranșele III și IV Ministerul Finanțelor Publice a emis în favoarea Fondului Monetar Internațional bilete la ordin, de valoare egală cu partea care îi revine. Biletul la ordin este dominat în drepturi speciale de tragere și se depune la Banca Națională a României, la data eliberării tranșelor de credite.

Față de cele de mai sus, Ministerul Finanțelor Publice propune și susține în numele Guvernului României aprobarea actului normativ și a elementelor de reformă sectorială și fiscală bugetară pe care le implică.

Vă mulțumesc.

Domnul Ialomițianu.

Mulțumesc, doamnă președinte.

Raport asupra Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2010 privind ratificarea Scrisorii de intenție, semnată de autoritățile române la București, la 5 februarie 2010 și aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internațional din 19 februarie 2010 și pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2009 privind ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România și Fondul Monetar Internațional, convenit prin Scrisoarea de intenție transmisă de autoritățile române, semnată la București la 24 aprilie 2009, și prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internațional din 4 mai 2009, precum și a Scrisorii suplimentare de intenție, semnată de autoritățile române la data de 8 septembrie 2009 și aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internațional din 21 septembrie 2009.

Cu adresa nr. PL-x 43 din 16 martie 2010, Biroul permanent, conform art. 95 și 115 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, a sesizat în procedură de urgență pentru examinarea și avizarea în fond Comisia pentru buget, finanțe și bănci, cu acest proiect de lege.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art. 76 din Constituția României, republicată.

La lucrările comisiei au participat 21 de deputați din totalul de 34 de membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi. Proiectul de lege, potrivit art. 75 din Constituția României, republicată, și art. 86 din Regulamentul Camerei Deputaților, este de competența decizională a Senatului.

Comisia propune supunerea spre dezbatere și adoptare plenului Camerei Deputaților a proiectului de lege în forma prezentată de inițiator.

Mulțumesc.

Dacă sunt intervenții din partea grupurilor parlamentare? Domnul Dascălu.

Doamnă președinte, Stimați colegi,

Acordul cu Fondul Monetar Internațional asigură o credibilitate României – s-a văzut acest lucru și de la ultima emisiune de eurobonduri –, asigură finanțarea statului la costuri mult mai mici decât de pe piața interbancară. Aceasta înseamnă că cheltuim mult mai puțini bani cu dobânzile și obligațiile externe pentru a ne asigura finanțarea deficitului.

De asemenea, măsurile care sunt stabilite de către Guvernul României, în acord cu Fondul Monetar Internațional, privind reducerea cheltuielilor publice, asigură resursele financiare în viitor pentru dezvoltarea investițiilor, crearea de locuri de muncă în România și o dezvoltare a statului român pe baze solide.

Îl rog pe toți colegii din Parlament să voteze acest proiect de lege, pentru toate cele expuse mai înainte.

Alte intervenții din partea grupurilor parlamentare nu sunt. Nefiind nici amendamente, urmează votul final.

La punctul 6 – Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 11/2010 privind ratificarea Memorandumului suplimentar de înțelegere (primul addendum la Memorandumul de înțelegere) dintre Uniunea Europeană și România, semnat la București la 18 februarie 2010 și la Bruxelles la 22 februarie 2010, la Memorandumul de înțelegere dintre Comunitatea Europeană și România, semnat la București și la Bruxelles la 23 iunie 2009, și pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2009 pentru ratificarea Memorandumului de înțelegere dintre Comunitatea Europeană și România, semnat la București și la Bruxelles la 23 iunie 2009, și a Acordului de împrumut, în sumă de până la 5.000.000.000 euro, dintre România, în calitate de Împrumutat, Banca Națională a României, în calitate de agent al Împrumutatului, și Comunitatea Europeană, în calitate de Împrumutător, semnat la Luxemburg la 23 iunie 2009 și la București la 18 iunie 2009.

Punctul de vedere al Ministerului Finanțelor? Domnul Drăgoi.

## Mulțumesc, doamnă președinte.

Sprijinul financiar din partea Uniunii Europene are o valoare totală de 5 miliarde de euro, din care s-au tras până în prima tranșă 1,5 miliarde de euro și, în baza prezentei ordonanțe, încă o tranșă de un miliard de euro.

Maturitatea medie a împrumutului este de șapte ani, iar cea aferentă celei de-a doua tranșe, de un miliard de euro este de nouă ani.

Față de cele de mai sus Ministerul Finanțelor Publice propune și susține în numele Guvernului adoptarea actului normativ și a elementelor de reformă sectorială financiarbugetară pe care le impune.

Mulțumesc.

Domnul Ialomițianu.

## Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Raport asupra Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 11/2010 privind ratificarea Memorandumului suplimentar de înțelegere dintre Uniunea Europeană și România, semnat la București, la 18 februarie 2010, și la Bruxelles la 22 februarie 2010, la Memorandumul de înțelegere din Comunitatea Europeană și România, semnat la București și la Bruxelles la 23 iunie 2009, și pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2009 pentru ratificarea Memorandumului de înțelegere dintre Comunitatea Europeană și România, semnat la București și la Bruxelles la 23 iunie 2009, și a Acordului de împrumut în sumă de până la 5 miliarde de euro, dintre România, în calitate de Împrumutat, Banca Națională a României, în calitate de agent al Împrumutatului, și Comunitatea Europeană, în calitatea de Împrumutător, semnat la Luxembourg la 23 iunie 2009 și la București la 18 iunie 2009.

Cu Adresa Pl-x nr. 44 din 16 martie 2010, Biroul permanent, conform art. 95 și 115 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, a sesizat, în procedură de urgență, pentru examinarea și avizarea în fond, Comisia pentru buget, finanțe și bănci cu acest proiect de lege.

La întocmirea raportului, s-au avut în vedere: avizul favorabil al Consiliului Legislativ, cu observațiile și propunerile trimise cu adresa nr. 133 din 22.02.2010, precum și avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină și imunități.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art. 76 din Constituția României, republicată.

La lucrările comisiei, au participat 21 de deputați, din totalul de 34 de membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi. Proiectul de lege, potrivit art. 75 din Constituția României, republicată, și art. 86 din Regulamentul Camerei Deputaților, este de competența decizională a Senatului.

Comisia propune supunerea spre dezbatere și adoptare plenului Camerei Deputaților a proiectului de lege, în forma prezentată de inițiator.

Vă mulțumesc.

Alte intervenții, din partea grupurilor parlamentare? Domnul Eugen Nicolăescu.

## Doamnă președinte,

Intervenția mea este pe procedură. Cred că avem nevoie de niște explicații. Din ce știm noi, la ședința improvizată a Comisiei pentru buget, finanțe și bănci nu a existat cvorum. Pentru că niciun reprezentant al opoziției nu a fost în sală, nici PNL, nici PSD, conform numărătorii pe care o putem face pe membrii prezenți în comisie, este clar că nu puteau avea cvorum de ședință. Și am anunțat, sau am auzit că s-a anunțat că au fost 21 prezenți.

Vrem să știm și noi care sunt deputații de la opoziție care au fost prezenți la această comisie.

Domnul Ialomițeanu. Vă rog.

## Numai o clipă!

Nu vreau prezența, ci mâinile ridicate pe vot. Să ne spună exact care au fost cei trei sau patru deputați de la PNL și PSD care au ridicat mâna și au votat pentru sau împotrivă, dar au asigurat cvorumul.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Domnul Toader, pe procedură.

Dar putea să-i dea răspunsul domnul Ialomițianu, nu, mai bine?

## Doamnă președinte,

Au fost 21 de membri din 34. Sunt semnături, au semnat, au fost prezenți în sală, unii au luat și cuvântul. Domnul Nicolăescu nu a fost prezent în sală, a fost numai la ora 9.00. Eu, la ora 9.00, am suspendat ședința și am convocat-o la ora 11.00. La ora 11.00, am fost 21 de membri din 34 de membri. Dânsul are posibilitatea să verifice prezența. Vă mulțumesc.

## Și eu vă mulțumesc.

Domnul Toader și pe urmă domnul Eugen Nicolăescu, înțeleg, tot pe procedură.

Eu, să fiu sincer, nu înțeleg explicațiile domnului Nicolăescu. Știți foarte bine, în ședința Biroului permanent, chiar domnul Tăriceanu a propus: Domnule, hai să discutăm Fondul Monetar, haideți să treacă prin Parlament, fiindcă s-ar putea să ne întâlnim cu președintele Fondului și să avem această lege trecută! Acum, căutăm de ce nu suntem...?

De ce nu ați fost, domnule Nicolăescu, la ședință?

În regulă.

Domnul Eugen Nicolăescu.

Vă mulțumesc.

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu.

## Doamnă președinte,

Domnul Mircea Toader a invocat poziția mea de ieri de la Biroul permanent, pe care nu o retrag. Cred și acum că este util să dezbatem acest lucru. Dar, dragi colegi, haideți să respectăm regulamentul și procedurile! Mă refer aici la modul în care se convoacă comisia. Comisia nu se convoacă de domnul Ialomițianu, vicepreședinte, prin sms-uri la telefon. Îmi pare foarte rău! Ce se întâmplă, după aceea, la vot? Este punctul nostru de vedere că Acordul cu FMI este greșit. Nu are nicio legătură cu urgența dezbaterii și cu necesitatea ei. Noi ne menținem punctul de vedere și votăm împotrivă. Dar, acest lucru trebuie să se reflecte în structura votului, prin organizarea în mod corect, regulamentar, a ședinței comisiei, lucru care nu s-a întâmplat. Cererea colegului meu, Eugen Nicolăescu, este perfect întemeiată, având în vedere că noi știm că din partea PNL-ului – nu știu, rămâne de văzut dacă din partea PSD-ului au fost prezenți –, din partea PNL-ului noi am cerut colegilor noștri să nu se prezinte decât în situația în care comisia este convocată în mod corect, regulamentar. Și, ca atare, domnul Ialomițianu are o datorie, să ne spună cine sunt cei care au fost prezenți și au făcut acel cvorum de 21 de persoane, când noi știm că erau maximum 17.

Domnul Toader.

Dacă domnul deputat Tăriceanu a ridicat această problemă și le-a și comunicat colegilor să nu fie prezenți la comisie, pot să spun și eu un singur lucru: în Biroul permanent s-a votat, s-a acceptat cererea comisiei, semnată de președintele comisiei, ca, în timpul plenului, să se desfășoare activitatea Comisiei pentru buget, finanțe și bănci. Mai mult decât atât, când solicită președintele comisiei, sau vicepreședintele, în numele președintelui, ca să se desfășoare activitatea unei comisii în timpul plenului, nu este normal că și-a anunțat și activitatea? Nu e normal să știm, cu toții, cel puțin cei care suntem în Biroul permanent, că se desfășoară activitate în comisie?

## Doamnă președinte,

Eu înțeleg că se încearcă justificarea, într-un mod copilăresc, a modului în care s-a desfășurat comisia. Între ce se semnează când spui că părăsești sala, în semn de protest, și ce se numără la vot este o diferență. De această diferență discutăm. Noi știm că în sală, la vot, nu erau decât 17 deputați. Dacă se spune că au fost alții, să ne spună care sunt aceia, ca să stăm de vorbă cu ei, să recunoască că au fost sau nu în sală. Nouă ne-au spus că nu au fost în sală.

În consecință, cine minte? Vrem să știm cine minte. Poate minte domnul Ialomițianu. Și, dacă minte, nu are ce să caute printre noi. Poate minte un coleg de-al nostru, stăm de vorbă cu el. Vrem să știm adevărul, doamnă președinte, că avem acest drept.

Domnul Nicolăescu, pe procedură.

Domnule deputat Toader, îmi cer scuze că vă atenționez, dar cred că nu ați înțeles bine ce am discutat. Vorbim despre alte lucruri. Noi nu am spus, în niciun moment, că nu s-a dat o aprobare în Biroul permanent, ca astăzi de dimineață, la ora 9.00, să aibă loc o Comisie pentru buget, finanțe și bănci. Nu am spus asta. Noi am spus că această comisie are un regulament de organizare și funcționare pe care nu l-a respectat, ceea ce este altceva. Nu s-a întrunit biroul comisiei ca să facă convocarea legală, cu ordinea de zi aprobată în biroul comisiei. Nu există asemenea documente. Nu există o asemenea întâlnire, o asemenea ședință. Atunci, despre ce discutăm? Despre ce i se năzare fiecăruia să povestească în fața microfonului?

Sigur, microfonul este liber. Microfonul este la dispoziția oricui. Dar, când vorbim de probleme de procedură, haideți să ne ducem la regulament, la texte de regulament, nu la ce ni se pare nouă că este bine sau frumos.

Domnul Ialomițianu a greșit de mai multe ori. Nu asta vorbim acum, ci noi spunem că această comisie a funcționat neregulamentar și că ceea ce ea a făcut astăzi este lovit de nulitate. Asta este concluzia, nu alta. Și domnul Ialomițianu este obligat să spună plenului despre ce este vorba, dacă poate. Dacă nu poate, să vină și să spună: Da, fraților, v-am mințit, că am vrut să fiu eu un soldat credincios al PD-L-ului și să fac un raport, că așa mi s-a încredințat mie sarcina! Foarte bine, dar știm adevărul. Asta e tot ce vă spun. Nimic altceva.

Au fost în sală, noi ne-am desfășurat activitatea în mod legal. Au fost în sală persoanele. Domnul Nicolăescu are posibilitatea să verifice lista de prezență. La Comisia pentru buget, finanțe și bănci se înregistrează tot, se filmează tot. Dânsul are posibilitatea să verifice prezența la ședința de la ora 11.00. Asta este. O să vă spun, domnule Eugen Nicolăescu. O să vă spun. O să vă spun, dar nu cred că este de datoria mea să vă spun nominal cine a fost la comisie. Este prezență, noi avem documentele legal, nu s-a comis nicio încălcare a regulamentului, avem aprobare să lucrăm în plen, deci ne-am desfășurat activitatea în mod legal. Dacă vreți să vă spun ce colegi au fost și, după aceea, să faceți o comisie de anchetă în cadrul partidului, nu vreau lucrul ăsta.

Vă mulțumesc.

Domnul Eugen Nicolăescu.

Doamnă președinte, nu am decât o singură concluzie de tras: domnul Ialomițianu minte. Și de ce vă spun că minte? Pentru că, și la vot, în plen, când constatăm că nu avem cvorum, cu toate că o parte dintre colegii noștri au semnat condica, facem apel ca să știm exact câți oameni sunt la vot. Pentru că numărăm fiecare vot în parte. Poate că sunt câțiva colegi care au semnat condica, ceea ce este normal, că au venit la serviciu, dar care, ca atitudine politică, nu au votat acest proiect de lege.

Deci domnul Ialomițianu ori nu înțelege regulamentul, ori nu înțelege cum funcționează Parlamentul, ori ne minte în continuare. Noi nu avem posibilitatea pe înregistrarea audio și video să verificăm cine a fost în sală, în timpul votului. Dacă dânsul știe și semnează, în calitate de președinte al comisiei, că au fost în sală 21 de deputați, trebuie să știe și cine au fost acei deputați și trebuie să facă cunoscut acest lucru. Altfel, noi contestăm acest raport. Vă spunem, în acest moment, că nu-l recunoaștem și spunem că este ilegal și că el nu poate fi supus plenului Parlamentului spre dezbatere și aprobare.

Înțeleg că domnul Ialomițianu a și comunicat numele, ca să nu mai fie niciun fel de...

Vă rog, domnule deputat, Drăghici.

Doamnă președinte, sunt membru al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci și am sms-ul, înregistrat la 10.35, de convocare a comisiei, pentru ora 11.00.

Regulamentar, președintele comisiei nu este în țară, nu avea cum să înainteze cerere pentru a ține ședință de comisie în timpul plenului, iar colegii din Comisia pentru buget, finanțe și bănci am fost cu toții în plen. Nu s-a participat, din partea PSD+PC, la ședința de la Comisia pentru buget, finanțe și bănci.

Ca atare, observ că la domnul Toader tot ce este dictatură este normal. Noi ne vom opune și vom contesta raportul. Vă mulțumesc.

## OK!

Domnule deputat, trebuie să știți că această solicitare s-a dat de ieri, în Biroul permanent, și acoperea zilele de plen de ieri și de astăzi, tocmai pentru a ne încadra cu aceste trei rapoarte, plus încă două rapoarte, până la ora 12.30. O să vă mai spun ceva: că orice ședință se poate suspenda din lipsă de cvorum și să revină în momentul în care se constituie cvorumul. Nu este nicio problemă asta, regulamentar.

Vă rog, domnule deputat.

## **Domnul Constantin Dascălu:**

## Doamnă președinte, Stimați colegi,

Eu sunt la primul mandat în Parlamentul României, dar vă spun că sunt stupefiat de ce se întâmplă aici și de cum se iau banii oamenilor, contribuabililor, care au câte 5-6-7 milioane pe lună, în Parlamentul României. La ora 9.00, astăzi de dimineață, a venit domnul Nicolăescu acolo, eram 18, cu dânsul, a venit acolo. Am venit să vă vizitez, dar vedeți că o să plec, ca să nu aveți cvorumul. Deci un fost ministru al României, un fost ministru, membru al Guvernului, asemenea comportament are în Parlamentul României. Dar banii o să-i ia, că va fi prezent, exact cum i-a luat de atâtea ori, ca prezent la comisie, și de foarte multe ori a lipsit. Dacă verificăm, o să vedem că a luat diurnă, a luat bani sau eu știu ce a luat pentru comisia respectivă. Or, nu este acceptabil ca un om ales uninominal să vină în Parlamentul României ca să discute proiecte de lege, să aibă un asemenea comportament.

Din această cauză, la ora 9 și un sfert, domnul vicepreședinte Ialomițianu, președinte al comisiei, în ziua de astăzi, a amânat dezbaterea în comisie pentru ora 11.00. La ora 11.00 am fost prezenți, se pot verifica acolo, e personalul auxiliar care poate confirma toți oamenii care au fost prezenți acolo și a fost cvorum la această ședință. Din acest punct de vedere, depun jurământ în fața oricui, pentru că am fost acolo și a fost cvorum la această ședință.

Dar, eu, ca deputat în Parlamentul României, sunt stupefiat de modul și comportamentul unui fost ministru în Guvernul României, deputat plătit de cetățenii României, să vină numai să amâne lucrările, nu știu din ce motive ale dânsului, personale.

Domnul Eugen Nicolăescu.

Aș folosi un cuvânt al celui care a vorbit înaintea mea, și anume: chiar sunt stupefiat că, după 20 de ani de democrație, mai asistăm la înfierare proletară. Sunt de-a dreptul stupefiat și mi se pare greu de acceptat și de înțeles că un om, care se pretinde ales în Parlament, poate vorbi în halul acesta. Pentru că numai hal se poate numi. Nu vorbesc de modul în care-și formulează opiniile. Nu vorbesc de modul în care face dezacorduri gramaticale. Nu cred că asta este important. Important este ceea ce gândește un om, și acesta este lucrul cel mai periculos.

Stimați colegi, ați aplaudat, cred, ca să-i arătați domnului că v-a distrat, nu pentru altceva, pentru că ar fi și mai grav și mai neplăcut.

Doamnă președinte, trecând peste acest incident minor și care cred că nu se va mai repeta, pentru că lumea a înțeles că este bătaie de joc la modul în care se comportă unii dintre colegii noștri, v-aș spune că ar trebui să luați act de faptul că noi contestăm acest raport și că trebuie să luați măsurile regulamentare într-o asemenea situație. Că vă place sau nu vă place nu este problema mea și nici a noastră. Este problema respectării regulamentului, este problema respectării legii, în general. Cum – și acum preiau indignarea colegului meu deputat –, cum să ne creadă cetățenii că suntem cinstiți și corecți, dacă noi aici încălcăm legea? Dacă noi aici nu ne respectăm propriile noastre reguli? Aceasta este problema de fond. În rest, putem vorbi orice, putem să ne reproșăm orice.

În acest moment, vă fac cunoscut faptul că Grupul parlamentar al PNL contestă cele două rapoarte, pe care le considerăm ilegale, și, ca atare, trebuie să luați măsuri ca ele să intre în legalitate ca să poată să fie dezbătute și aprobate. Vă mulțumesc.

Da.

Domnul Zgonea, domnul Dușa...

Câteodată, dacă intervii la microfon și înfierezi cu mânie proletară, creezi mai mult scandal decât ar fi trebuit. Probabil că, tactic, pentru dumneavoastră era important să treceți acest proiect de lege, și există două aspecte pe care aș vrea să le ridic. Primul: semnătura dumneavoastră, de dimineață, nu vă ia banii dacă lipsiți din sală? Și uitați-vă în stânga și în dreapta dumneavoastră... Asta este o obligație la care răspundeți cu conștiința dumneavoastră și așa cum faceți declarație pe proprie răspundere, că ați fost în weekend în teritoriu și luați niște bani. E treaba dumneavoastră și electoratul vă sancționează. Și aș vrea ca această discuție să nu o avem aici, în plen, că nu ne face nici onoare și nici nu este corect.

La comisiile permanente, conform regulamentului, prezența se face la începutul ședinței, cum se face la începutul zilei de lucru. Părăsirea sălii de către un grup parlamentar este un instrument parlamentar, pentru cei care nu cunosc, și în istoria Parlamentului României am văzut

Partidul Democrat Liberal, sub diferite forme pe care le-a folosit Domnia Sa, UFD, PD, folosind acest instrument de sute de ori. Este o modalitate pe care liderul de grup ar fi trebuit să v-o explice, colegilor care sunteți „mai tineri”, cum am învățat-o și eu... „mai tineri”, folosind acest cuvânt în ghilimele, cei care sunteți mai noi și nu aveți timp să citiți regulamentul.

Eu, de la acest microfon, de câte ori am greșit, mi-am cerut scuze și v-aș ruga frumos să vă gândiți că avem, din acest punct de vedere, un drept la replică pe care-l aștept de la un coleg de-al nostru, pentru că nu aș vrea să țipe cineva la acest microfon că furăm banii poporului, nefiind corectă nici abordarea, nici principiul care stă la baza construcției unor valori de om... Nu se pot schimba la 60 de ani. Și nu cred că a vorbit mintea omului, probabil că a vorbit mai mult sufletul și inima și populismul unui coleg de-al meu.

A doua chestiune, doamnă președinte și stimați colegi, procedural, regulamentul nu permite și nu există o soluție – nu, nu permite – nu există o soluție în momentul în care un grup parlamentar contestă cvorumul unei ședințe. Dar, putem să mergem pe firul logic cu următoarea întrebare: ce se întâmplă dacă constatăm că din Comisia pentru buget, finanțe și bănci – dacă nu mă înșel eu, și domnul vicepreședinte Ialomițianu poate să-mi confirme, este una dintre primele comisii pentru care avem înregistrare audiovideo –, dacă se constată că votul este făcut fără să fie cvorum, am fi într-o postură delicată în care plenul Camerei Deputaților a votat un proiect de lege care nu a respectat procedurile.

Vă mulțumesc și eu.

Cinci minute întâlnire cu liderii de grup. Haideți, să fie aici chiar întâlnirea și cu domnul Ialomițianu.

Domnule Dușa, se întâlnesc liderii de grup și dumneavoastră adresați-vă plenului! Ziceți!

Sigur, doamna președinte, stimați colegi, eu voiam să vă propun o soluție de compromis în a rezolva această problemă. Lucrurile sunt foarte simple. Ședința comisiei este publică, de asemenea stenograma este publică, ba, mai mult, se publică și în Monitorul Oficial, și voiam să vă propun chiar o pauză de 5 minute, până primim stenograma, să ne edificăm dacă a fost prezență la comisie sau nu a fost.

PAUZĂ DUPĂ PAUZĂ

Domnul Ialomițianu, pe care-l rog să prezinte și raportul și...

Doamnă președinte,

Vreau să fac o rectificare. Deci au fost 21 prezenți, 18 au fost voturi pentru.

Vă mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc.

18 din 34, deci raportul a întrunit numărul de voturi legal. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Nefiind nici amendamente, urmează votul final.

Vă propun ca în trei minute, patru minute, să începem sesiunea de vot final.

Vă rog să luați loc și să pregătiți cartelele de vot.

Pe procedură, domnul Nicolăescu, înainte de a începe votul.

Doamnă președinte,

Vreau să fac un anunț în plenul Camerei Deputaților, în sensul în care, în acest moment, depun la dumneavoastră moțiunea simplă elaborată de Grupul parlamentar al PNL și intitulată „La sănătate, nimic nu este sănătos”.

O să verifice acum secretariatul și, după aceea, voi face anunțul.

Pe procedură, domnul Toader.

Doamnă președinte, să nu avem iarăși probleme cu votul, vă rog, înainte de a solicita, ne punem toți cartelele, verificăm prezența că, altfel, avem legi organice și suntem în situația să nu putem să avem o evidență clară. Deci, puneți cartelele, prezență și pe urmă solicitați votul.

De acord. Bine.

Vă rog să vă înregistrați prezența.

Și-au înregistrat prezența 184 de parlamentari, deci suntem în cvorum.

În al doilea rând, Secretariatul general a verificat, și condițiile sunt îndeplinite, calendarul urmat de această moțiune va fi discutat în Biroul permanent de după această ședință de vot final.

În al treilea rând, vreau să vă consult în legătură cu un aspect. Până acum, au venit trei colegi care sunt prezenți în sală, dar nu au cartele. Aș vrea să vă consult dacă dânșii se pot exprima prin vot deschis, doar dumnealor, și să se contabilizeze... unul este de la PNL, deci nu e... A găsit cartela domnul Stroe, înțeleg că era cu...

Domnul Duvăz, vă rog.

## Stimată doamnă președinte,

Suntem perfect de acord să se exprime toți colegii noștri, chiar dacă și-au uitat cartelele. Problema e cum se consemnează, pentru că votul electronic se consemnează și rămâne, într-un fel, în istoricul votului acestei zile, iar celelalte voturi vor fi consemnate suplimentar, doar pe stenogramă. Deci problema este că trebuie corectat cu stenograma votul electronic, adică să nu fie confuzii și contestații, mai ales că, fiind vorba de vot pentru legi organice, s-ar putea să fim la limită.

Da.

Vă mulțumesc pentru aceste precizări.

Atunci, se poate consemna în stenogramă, după aceea,

într-adevăr, cum spune domnul Duvăz să apară pe site.

Vă consult în legătură cu lucrul acesta. Domnule deputat, vreți să interveniți? Vă rog.

Doamnă președinte,

Gândiți-vă că, știu eu, creăm un precedent extrem de periculos, că o să ajungem jumătate să votăm cu cartele, jumătate să voteze cu mâna sus și consemnăm tot felul de aberații în procesul-verbal sau în stenograme.

Eu cred că ori votăm cu cartelă ori votăm prin ridicarea mâinii.

În regulă.

Domnul Toader și domnul Zgonea.

Sigur că putem crea un precedent. Atâta timp cât avem situații de acest gen, vă propun să votăm deschis, cu toate că m-am uitat, nu cred că suntem numai 184 de deputați în sală, ci depășim oricum 200.

Domnul Zgonea.

Domnule Toader, aveți perfectă dreptate. Întotdeauna trecutul nu trebuie să ne stea în față, ci în spate.

Eu propun să desființăm cartelele. La solicitarea Grupului parlamentar al PD-L să votăm în avion, sub apă, pe valuri, sub valuri, în autobuze și să desființăm cartelele și să le înfierăm cu mânie proletară. Ce mai cartele? Ce atâta prezență? Poate votăm și prin corespondență.

Cartele nesimțite!

Să fiți mai aproape de oameni, împreună cu ei, și la bine și la greu. Ei cu ei, noi cu noi!

Dragi colegi,

Din păcate pentru dumneavoastră și pentru noi sau din fericire pentru noi, avem un regulament și suntem într-o țară europeană, nu putem să votăm în două feluri. Dar eu zic, domnule Toader, să faceți o hârtie scrisă la doamna președinte, să o aprobăm în Biroul permanent, de câte ori considerați oportun dumneavoastră, fără să mai consultăm plenul, votăm deschis, când nu suntem toți prezenți, să mâncăm banii poporului. Când nu vreți, atunci să votăm cu cartelă.

Și eu propun ca tot dumneavoastră să ne scrieți și prezența și să trimiteți și comunicatul către Institutul de Politici Publice. Eu vă zic că, din punctul acesta de vedere, atunci suntem și noi liniștiți, ne ocupăm de opoziție, dumneavoastră sunteți fericiți, toate proiectele de lege trec.

Domnul..., vreți să luați cuvântul, vă las imediat.

Doamna președinte, vă rog frumos să treceți la vot electronic, așa cum am trecut în ultimii opt ani de zile.

Din punct de vedere procedural, dacă votul electronic nu funcționează, atunci unul dintre liderii grupurilor parlamentare poate propune, poate propune, o altă modalitate. Dacă vreți să votăm cu mâna ridicată, eu nu am nicio problemă, îl accept pe domnul Toader. Cred că ar trebui să votăm cu mâna ridicată de acum înainte absolut tot ceea ce nu are cvorum pentru legi organice, că bănuiesc că la 184 nu aveți cvorum pentru legi organice.

Domnul Cezar Preda.

## **Domnul Cezar Florin Preda:**

Doamnă președinte, Stimați colegi,

Aici s-au ridicat niște probleme reale: a fost unul sau au fost doi colegi de-ai noștri, că am înțeles că al treilea și-a găsit cartela.

Președinta Camerei ne-a întrebat, conform regulamentului, ce decizie luăm. Liderul Grupului Partidului Democrat Liberal a făcut o propunere. Atâta demagogie și atâtea spasme.

Vă rog eu, hai să

Bun! Domnul Voicu.

Vă mulțumesc.

Solicitarea liderului Grupului Partidului Democrat este perfect regulamentară. Un lider de grup poate propune votul deschis prin ridicare de mână.

Numai că avem o problemă: în regulament scrie că votul se exercită, de regulă, cu cartele și la propunerea unui lider de grup prin alte metode. Asta înseamnă că schimbarea modalității de vot pe care urmează să o supuneți la vot, deci dumneavoastră trebuie să supuneți la vot dacă votăm cu mâna ridicată, numai că trebuie să votăm asta cu cartele, dacă votăm cu mâna ridicată, pentru că asta este modalitatea, de regulă.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Bun! Deci liderul de grup al PD-L și-a retras propunerea...

...la rugămintea mea, pentru a nu mai genera tot soiul de dezbateri, și nu legat de votul electronic, mă rog, care s-ar fi făcut pentru a decide în ce fel votăm. Prin urmare vă propun să intrăm în vot.

1. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2009 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2006 privind utilizarea plajei Mării Negre și controlul activităților desfășurate pe plajă.

Lege ordinară. Cameră decizională. Votul este deschis.

2. Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 92 din 1996 privind organizarea și funcționarea serviciului de telecomunicații speciale, cu modificările și completările ulterioare.

Lege organică.

3. Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 191/1998 privind organizarea și funcționarea serviciului de protecție și pază.

Lege organică.

Comisia propune respingerea propunerii legislative. Voturi pentru?

Votul este deschis,

5. Proiectul de lege pentru completarea art. 42 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional.

Este lege ordinară.

6. Proiectul de lege pentru modificarea alin. (3) al art. 18 din Legea fondului funciar nr. 18/1991. Este lege organică.

7. Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 334 din 31 mai 2002 privind bibliotecile, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 11 februarie 2005, cu modificările și completările ulterioare. Comisia propune respingerea propunerii legislative.

8. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente – Titlul VI – Modificarea și completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

9. Propunerea legislativă pentru modificarea OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5.06.2008.

De asemenea, comisia propune respingerea propunerii legislative.

10. Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe.

De asemenea, comisia propune respingerea.

11. Proiectul de lege privind alegerea prin vot uninominal a consiliilor locale.

Comisia propune respingerea.

12. Proiectul de hotărâre pentru modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaților nr. 43/2008 privind aprobarea componenței nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaților.

Votul este deschis.

13. Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului de Garanție dintre România și Banca Europeană de Investiții, semnat la București la 21 ianuarie 2010, privind garantarea în proporție de 80% a obligațiilor aferente Contractului de finanțare dintre Banca Europeană de Investiții și SC Ford România – SA în valoare de 400.000.000 euro pentru modernizarea fabricii de automobile de la Craiova.

Ce propune comisia?

Nu, 14 este cea care are raport favorabil și 15 raport de respingere, da?

257 de voturi pentru, niciun vot împotrivă și 5 abțineri. Proiectul a trecut.

Explicare de vot, domnul Mocanu. Pe procedură, atunci.

## **Domnul Vasile Mocanu:**

Mulțumesc, doamnă președinte.

Vă mulțumesc la toți din inimă și vă aștept la Iași. Vă mulțumesc.

Haideți să ne bucurăm după aceea, să ne terminăm... Da.

Domnul Adomniței.

## Doamnă președinte,

Cuprinsă de feerie, nu puteți să treceți peste aceste chestiuni procedurale. Nu am să amintesc despre vizita pe care o face la Galați, la domnul lider de grup PD-L în colegiu, pentru a-i arăta că nu are dreptate. Vă voi mulțumi, în schimb, pentru... în sfârșit faceți și un lucru bun, după un an și două luni de guvernare, în care duceți România înspre prăpastie. Măcar sperăm să salvăm Iașiul, cu aeroportul. Mulțumesc.

Domnul Spînu.

## **Domnul Teodor Marius Spînu:**

## Dragi colegi,

În intervenția mea anterioară am rugat chiar să uităm de luptele politicianiste ieftine. Domnul Adomniței a reluat același subiect. Și o să promitem că, împreună cu factorii din Iași, consilierii județeni, poate reușim să închiriem un charter și să invităm toată Camera Deputaților să avem o ședință de Parlament în Camera Deputaților la Iași. Ar fi o premieră după ședința Guvernului.

Vă mulțumesc și eu pentru votul dumneavoastră și, față de colegii liberali care au dat bani Aeroportului de la Iași pe un teren inexistent și i-au luat după două luni înapoi, astăzi am reușit să punem baza, să avem pământul.

Vă mulțumesc încă o dată și vă aștept cu toată dragostea la Iași pe toți.

Vă mulțumesc, dragi colegi.

Au vorbit reprezentanții tuturor...

Pe procedură, domnule deputat, vă rog.

## **Domnul Adrian Solomon:**

## Mulțumesc, doamnă președinte.

Pe procedură sau un soi de drept la replică. În timpul dezbaterilor pe acest punct, la ordinea de zi, domnul Mircea Toader a schimbat cumva și fizica și discursul politic din România, pentru că ne-a spus destul de clar că pe Dunăre sunt gropi și acelea se numesc valuri. Dacă valurile se numesc gropi, prin urmare ieri, când domnul Boc vorbea despre guvernarea care e pe val și România cam pe acolo, înseamnă că erau, de fapt, în gaură.

Mulțumesc.

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare)

Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.411.58.33 și 021.410.47.30, fax 021.410.77.36 și 021.410.47.23 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|438613]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 34/26.III.2010 conține 80 de pagini.**

Prețul: 16,00 lei