Gavril Dejeu

Doresc sã rãspund la un singur argument Ñ s-a spus cã transformãm cetãþeanul român într-un denunþãtor, într-un delator.

Domnilor, existã o instituþie în dreptul penal românesc care se cheamã ”nedenunþarea infracþiuniiÒ, ºi nedenunþarea anumitor infracþiuni se condamnã chiar cu pedepse grele.

Vã întreb: vreþi sã eliminãm ºi aceastã prevedere din Codul penal? Cu alte cuvinte, un cetãþean care ia cunoºtinþã despre un fapt penal sã nu-l mai obligãm sã facã denunþul? Sã lãsãm organul de poliþie sau organul de procuraturã pânã când îl depisteazã? Nu este vorba despre niºte mãsuri de naturã social-statalã pentru a preîntâmpina anumite infracþiuni petrecute pe teritoriul României ºi de cetãþenii României? Pentru cã argumentul care mi s-a adus aici Ð cã cetãþeanul care ia cunoºtinþã despre penetrarea pe teritoriul României ºi gãzduirea unui cetãþean strãin fãrã forme legale sã nu aibã obligaþia sã-l anunþe la poliþie, ci poliþia este de vinã pentru cã el a trecut frontiera ºi nu l-a depistatÉ Ei bine câte infracþiuni nu se petrec pe teritoriul României, nedescoperite de organele de cercetare penalã ºi despre care cetãþenii au cunoºtinþã, ºi eliminãm infracþiunea de nedenunþareÉ înseamnã cã slãbim frâiele statului de combatere asupra infracþionalitãþii! Acest argument mi se pare pueril ºi mi se pare chiar împotriva intereselor României ºi a statului român!