Oana Mioara Bîzgan-Gayral

Dragi colege, Dragi colegi, În 7 aprilie celebrăm Ziua mondială a sănătății.

Accesul la serviciile de sănătate este garantat de Constituția României și de Convenția privind drepturile omului, la care țara noastră este parte. Totuși există cazuri în care românii nu au acces la servicii de sănătate, din diverse motive, iar atunci când au se lovesc de un sistem deficitar, cu oameni puțini, de spitale care nu sunt dotate cu aparatură performantă și în care, de multe ori, se moare cu zile.

Nu cred că este nevoie să vă amintesc de cazuri în care pacienții au murit așteptând să fie salvați: dotările, resursa umană sau chiar medicamentele și consumabilele sanitare sunt insuficiente. Statisticile arată, pe de o parte, că numărul de medici raportat la numărul de paturi, dar și la numărul de pacienți este insuficient, cauzând o supraaglomerare a acestora.

De altfel, deficitul de capacitate rezultat în urma unui studiu complex finalizat în 2016 este de 1,4 milioane. Asta înseamnă că în spitalele din România au fost tratați – mai bine sau mai prost – cu 1,4 milioane de oameni mai mulți, de cele mai multe ori la grămadă, față de capacitatea optimă de funcționare a spitalelor din România.

Pe de altă parte, ne confruntăm și cu un dezechilibru profund în ceea ce privește repartizarea medicilor existenți în teritoriu. Un studiu al INS arată că România avea în 2017 58.583 de medici, dintre care mai mult de 52.000 își desfășurau activitatea la oraș.

Nu e de mirare, în aceste condiții, faptul că în România speranța de viață este de doar 75 de ani, mult sub media unor state precum Franța – 82,8 ani, Austria – 81,6 ani sau Marea Britanie – 81,4 ani.

Ce putem face ca să schimbăm situația? Soluții există, doar că avem nevoie de timp și de implicarea tuturor pentru a le putea implementa.

O modalitate de a rezolva unele dintre problemele sistemului este de a deschide centre de îngrijire primară, unde pacienții cu afecțiuni cronice sau cu probleme care pot fi tratate în afara spitalelor să poată merge pentru ajutor. Asta ar aduce atât reduceri de cheltuieli în sistem, cât și o reducere a numărului de cazuri tratate în spitale și, prin urmare, a deficitului de capacitate cu care se confruntă infrastructura spitalicească din România.

De asemenea, vă invit să nu uităm că dreptul la sănătate este egal pentru toți românii, iar inițiativa legislativă care acordă acces la servicii de sănătate gratuite pentru copiii și persoanele în situații de risc care nu au acte de identitate este încă în dezbatere aici, la Cameră. Cu cât aceasta va fi adoptată mai rapid, cu atât beneficiarii ei se vor bucura mai repede de niște drepturi pe care le au, prin Constituție, dar pe care nu le pot accesa.

Contez deci în această privință pe sprijinul dumneavoastră. Stă în puterea noastră, dragi colege și dragi colegi, să lucrăm împreună pentru a găsi soluții la problemele din sistemul sanitar, pentru a ne asigura că viața niciunuia dintre români nu este în pericol atunci când se tratează în spitalele din România.