Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·23 mai 2018
procedural · adoptat tacit
Daniel Cătălin Zamfir
Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru 12–13
Discurs
Dragi colegi,
Aș vrea să fac câteva precizări în legătură cu această chestiune. În primul rând, salut inițiativa domnului Șerban Nicolae de a prelua acest proiect de lege și de a-l propune plenului Senatului.
Vreau să vă spun ceea ce s-a discutat în cele trei dezbateri pe care le-am avut în legătură cu acest proiect de lege și, probabil..., cred că Ministerul Finanțelor ar fi fost obligat să dea mai multe explicații în legătură cu refuzul acestui transfer de terenuri.
Vreau să știți de la bun început că această suprafață de teren – e vorba de 9,8 ha, dacă nu mă înșel – este în administrarea Băncii Naționale a României, imediat după revoluție.
S-a făcut atunci un protocol, un protocol prin care Ministerul Tineretului și Sportului ceda Băncii Naționale activele care erau în acea zonă, bineînțeles, plătindu-i în schimb o anumită sumă de bani.
Ceea ce vreau să accentuez aici – a spus-o și domnul senator Șerban Nicolae – e faptul că Banca Națională nu a fost și nu este proprietar pe acea suprafață de teren. În 1946 – sigur, era Banca Națională atunci societate pe acțiuni – a intrat în posesia acelor terenuri. Ulterior, Regele Mihai, printr-un decret, a etatizat Banca Națională, iar toate activele Băncii Naționale au trecut în proprietatea statului român. De atunci nu s-a mai întâmplat nimic. N-a existat niciun act prin care vreo suprafață de teren de acolo să revină Băncii Naționale. Vreau să știți, de asemenea, că, în decursul celor 26 de ani, Banca Națională a încercat să intre în posesia acelor terenuri, inițial, printr-o solicitare făcută Primăriei Capitalei de retrocedare a terenurilor, lucru care a fost respins. De asemenea, a încercat în instanță să intre în posesia acelor suprafețe de teren și Înalta Curte de Casație și Justiție, definitiv și irevocabil, a stabilit că nu are dreptul să intre în posesia acelor terenuri.
Ca atare, dintotdeauna acele terenuri au fost ale statului român. Ca atare, mi se pare firesc ca statul român acum,
iată, prin Ministerul Tineretului și Sportului, să exploateze acele terenuri pentru sportul românesc, lucru care e de dorit de toată lumea.
Am ținut să fac aceste precizări ca să știți motivul pentru care am dorit ca aceste suprafețe de teren să revină sportului românesc. Nu este în niciun fel vreo acțiune de..., nu știu, împotriva Băncii Naționale sau alte lucruri pe care le-am mai auzit. Este, pur și simplu, o întoarcere la normalitate. Vă mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.