Vasile Nistor

Dragi colegi,

Doresc astăzi să vă supun atenției un eveniment care pe mine m-a marcat și care sunt convins că nici pe dumneavoastră nu v-a lăsat indiferenți. Fiecare dintre noi avem copii, nepoți și cred că fiecare dintre noi refuză să-și imagineze tragedia petrecută la Maternitatea Giulești în data de 16 august.

Acest eveniment trist a reușit să trezească întreaga națiune română – oameni obișnuiți și autorități – la realitatea cenușie în care ne aflăm. S-a reușit în mare măsură să se zdruncine din amorțire rutina, dezinteresul și iresponsabilitatea ce ne-au cuprins pe toți până în ziua de azi.

Ceea ce trăim azi în plan economic, social este consecința lipsei noastre de responsabilitate și de atenție față de semenii noștri. Vedem azi în jurul nostru un fel de carnaval tulbure: sărăcie, apatie, disperare... și parcă e deja prea mult! În ce lume am ajuns să trăim? Suntem înconjurați de drame, drame pe care le-am acceptat ca pe ceva firesc și așteptăm mereu să vină cineva să ia atitudine și să le rezolve. Cuvântul „responsabilitate” e prezent doar în dicționar, nu e prezent ca atitudine. Văd spitale ce-și închid porțile din cauza lipsei de medicamente și a personalului calificat, văd din ce în ce mai mulți oameni care rămân fără locuri de muncă, văd autorități neputincioase în fața

puhoaielor de apă și oameni care rămân fără munca de-o viață și sunt împietriți de durere și disperare.

Moartea unui copilaș mișcă întotdeauna sufletele amorțite ale oamenilor..., iar acum au murit cinci! Și alții se mai chinuiesc: părinții, bunicii și rudele se află încă în stare de șoc. Și singurul vinovat... o asistentă medicală?! Nu există un singur vinovat în acest caz, ci toți suntem vinovați că am lăsat lucrurile să scape de sub control, că nu am alocat timp și fonduri pentru ca astfel de situații să nu existe.

Să fim atenți ca nu cumva suferința lor să fie în zadar. Să lăsăm deoparte egoismul, interesele politice mărunte, materiale. Trebuie să ne implicăm în prevenirea acestui gen de evenimente!

Nu am scris această declarație ca să supăr pe cineva, ca să iau la rost pe cineva, ci ca să nu las această tragedie zguduitoare să treacă pe lângă noi așa, nemarcată, precum multe altele din ultimul timp... Să înlăturăm cauza, nu efectele!

Fac apel la Președintele României, la Guvern și la dumneavoastră, domnilor colegi senatori ai Parlamentului României, să alocăm fonduri instituțiilor cu profil medical, să motivăm și să investim în personalul medical. Indiferent de măsurile austere ce se impun pentru perioada următoare, trebuie să respectăm dreptul moral și constituțional al fiecărui om din această țară: dreptul la viață.

Mulțumesc.